Sunt oameni care ajung la psiholog fără un simptom care să se poată numi. Nu au atacuri de panică și dorm bine. Doar că nu reușesc să spună „nu”, se simt vinovați și când n-au greșit cu nimic, iar viața lor pare condusă de ce așteaptă ceilalți de la ei. De obicei nu vin după o criză, ci după ani de oboseală tăcută.

Vinovăția nu e toată la fel

Există o vinovăție justificată — am făcut ceva ce contrazice valorile mele — și una nejustificată, care apare fără nicio faptă: pentru că am refuzat, pentru că mi-am luat o zi liberă, pentru că altcuiva îi e rău. Cele două se tratează invers una față de alta. Prima cere reparație: recunoaștere, scuze, schimbarea purtării. A doua cere înțelegerea originii ei, pentru că reparația nu are ce să repare și ajunge să fie plătită la nesfârșit.

Cu ce vin oamenii aici

• Nu pot refuza, nici când refuzul e evident îndreptățit.
• Se scuză întruna, inclusiv pentru lucruri care nu țin de ei.
• Se simt mereu „nu destul de buni”, oricât ar realiza.
• Au în jur pe cineva care le întoarce mereu vina — partener, părinte, șef.
• Se tem că, dacă pun o limită, pierd relația.
• Nu pot ierta pe cineva, sau nu se pot ierta pe ei înșiși.

Cum lucrez

Lucrăm cu ce vă spuneți despre dumneavoastră, pentru că stima de sine nu crește din afirmații repetate în fața oglinzii, ci din experiențe noi: un refuz care nu a distrus nimic, o limită care a ținut. Exersăm refuzul în cabinet, cu cuvinte concrete, înainte de a-l duce în viața reală. Folosesc terapia cognitiv-comportamentală și hipnoza clinică ericksoniană, care ajută acolo unde argumentul rațional nu urnește nimic.

Despre iertare. Nu este o obligație și nu înseamnă a spune că fapta a fost în regulă. Este un lucru care se face, când se face, pentru cel care iartă, nu pentru celălalt. Nimeni nu are voie să vă grăbească acolo, nici terapeutul.

Când merită să veniți. Când vă dați seama că spuneți „da” și simțiți „nu”. Când oboseala din relații e mai mare decât bucuria lor. Când vinovăția a devenit fundalul zilei.

O ședință durează 50 de minute și costă 250 lei. Programarea se face la 0722 511 837 sau din pagina de contact.

Mai jos găsiți articolele de pe site despre stimă de sine, vinovăție, manipulare și limite.

Iertarea în psihoterapie – partea 1

„A ierta este în esenţă un atribut dumnezeiesc,  iertarea omenească apărând în consecinţă ca încă o probă a prezenţei suflului divin în făptură.”  (Nicolae Steinhardt) Iertarea în psihoterapie. Conceptul de iertare Conceptul de iertare, în mod tradițional, este legat de confesiune și credințe religioase. Cu toate acestea, de câțiva [...]

Cum poti sa spui „Nu” celui care te manipuleaza.

Psiholog dr. Aurelia Moraru Cabinet de Psihologie Constanţa contact@psihohipnoza.ro Marioneta la serviciu Persoana manipulată trăieste relaţiile în disconfort, se simte supraîncărcată cu sarcini, stă peste program, munceşte exagerat. Atunci când nu mai face faţă, trăieşte sentimentul vinovăţiei şi are sentimentul frustrării de a fi folosită, adesea efortul ei nefiind apreciat. [...]

Manipularea prin comunicare (I)

1. DEFINIŢIA MANIPULĂRII: Se consideră că domeniul teoretic al influenţei sociale se confundă cu domeniul psihologiei sociale, considerând definiţia dată de către Gordon Allport psihologiei sociale: psihologia socială reprezintă o încercare de a înţelege şi explica felul în care gândurile, comportamentele şi sentimentele indivizilor sunt influenţate de prezenţa actuală, imaginată [...]

Manipularea prin comunicare (II)

Referindu-ne la mecanismul realizării imitaţiei, ca proces de învăţare, Bandura a precizat că instructorul joacă un rol de model, etalând anumite răspunsuri prin utilizarea anumitor stimuli verbali şi cerându-i elevului să repete totul(Şt. Boncu, pg. 32). Bandura ridică imitaţia la nivelul unei învăţări sociale; astfel, în cartea lui publicată împreună [...]

Manipularea prin comunicare (III)

4.6. TEHNICA ETICHETĂRII: Etichetarea unei persoane, făcând judecăţi de valoare la adresa ei, este foarte indicată a fi folosită ca tehnică de influenţă interpersonală; în acest caz cea care este afectată este stima de sine, care este ameninţată printr-o judecată negativă ce îi este comunicată persoanei- ţintă; astfel este declanşat [...]

Go to Top