„A ierta este în esenţă un atribut dumnezeiesc,
iertarea omenească apărând în consecinţă ca
încă o probă a prezenţei suflului divin în făptură.”
Nicolae Steinhardt
Conceptul de iertare
Conceptul de iertare, în mod tradițional, este legat de confesiune și credințe religioase. Cu toate acestea, de câțiva ani se vorbeste despre psihologia iertării, deoarece acest concept a devenit un obiect de interes științific. Interesul pentru iertare a crescut, atât în sfera spiritualității și psihoterapiei, cât și în sfera științei și medicinei.
Când cineva ne greșește, ne trădează, putem resimți supărare, nedreptate, furie și dorința de răzbunare iminentă. Ne macină profund gândurile și ele ne pot influența radical deciziile. Sentimente negative își pun amprenta asupra psihicului nostru și asupra fizicului, iar fără să ne dăm seama, devenim victima propriilor trăiri negative, ele având puterea de a crea o adevărată furtună negativă în sufletul nostru.
Iertarea este o modalitate eliberatoare a sufletului, mijlocind recăpătarea păcii interioare și a energiei vitale. Iertarea reprezintă un proces ce, adesea, se desfășoară dificil și necesită timp îndelungat.
A ierta nu înseamnă a scuza ofensatorul (agresorul) pentru faptele comise, ci a întelege că acea persoană a acționat în modul în care a fost “programată”. Fiecare persoană acționează în funcție de tiparele din subconștient, de modul în care a experimentat anumite trăiri și comportamente în situațiile de viață precedente. De asemenea, înseamna să realizăm că acea persoană nu avea nicio altă modalitate de a acționa altfel în acel moment și în acel timp datorită educației și mediului sociocultural în care a experimentat viața.
Iertarea nu are nicio valoare dacă este privită strict cognitiv, teoretic. A ierta cu adevarat înseamna a întelege că evenimentele întâmplate nu mai au cum să fie schimbate, iar singurul mod de a ne elibera de povara emoțională cauzată de agresor este să-i transmitem acceptare, măcar în sinea noastră, considerându-l un ghid negativ și să ne luăm lecția continuând evoluția personală, care ne provoacă la un salt în propria conștiință.
Iertarea este eliberarea din lanțurile emoționale, ea aduce cu sine o perspectivă nouă în viața noastră creeând o transformare pozitivă puternică la nivelul identității. Atunci când ierți, nu schimbi trecutul, îl accepți și-l integrezi, înveți să trăiești în prezent simțind că te-ai eliberat de frustrare, furie, nedreptate, ostilitate, resentimente sau ranchiună și că meriți să fii iubit și fericit în prezent. Iertarea implică efort, iar pentru a reuși, este necesar să ne motivăm, sa fim consecvenți și să ne implicăm cognitiv, emoțional și comportamental.
Iubirea față de semenii care ne-au rănit este antidotul necesar pentru a neutraliza durerea, furia, teama și vinovăția. Este necesar să întelegem importanța opțiunii de a ierta: umplându-ne sufletul de compasiune față de noi inșine prin darul iertării, și față de agresor. Astfel, ne vom elibera de constrângerile emoționale negative provocate de acea persoană si de memoria traumei înregistrate.
”Semeni cu Dumnezeu atunci când începi să ierți”, obișnuia să spună Pr. Arsenie Papacioc.
Psiholog dr. Aurelia MORARU
Comenteaza