Criza varstei mijlocii

Criza vârstei mijlocii sau tranziţia spre o noua etapă de viaţă debutează aproximativ în jurul vârstei de 35 de ani. Aceasta este o invenţie recentă, ea a devenit importantă în ultimii 20 – 30 ani.

Vine o vreme când depăşim cu toţii vârsta de 35 de ani, perioadă când se instalează o anumită criză ce continuă până la 45 – 50 de ani şi poate ocaziona evenimente de viaţă tumultuoase din punct de vedre afectiv şi social. Aceste evenimente creează stresul psihosocial ce conduce şi/ accelerează instalarea anxietăţilor, a depresiilor, schimbarea ritmului obişnuit de viaţă, impulsionează schimbările profesionale, de case, altfel spus, dăm piept cu o criză a vârstei mijlocii.

Între 35 – 40 ani, viaţa profesională poate atinge un punct de cotitură în carieră, poziţii de vârf în cadrul companiilor pentru anumite persoane în timp ce pentru altele devine rutinieră. Stagiile de formare sau de achiziţii de competenţe profesionale se încheie în linii mari şi este formată o anumită imagine de sine, identitatea profesională şi aparteneţă la familie, carieră, grup de prieteni. Sentimentul de anxietate este relaţionat cu această perioadă pentru acele persoane care îşi fac un bilanţ al vieţii şi se simt frustrate sub raportul realizărilor lor de pâna acum. Unii autori identifică în această perioadă de viaţă unele aspecte de criză exstenţială, în sensul că acum se pierde viziunea din tinereţe pe care o avem asupra lumii şi a rolului nostru în ea. Dacă în adolescenţă sau în perioada de adult tânăr ni se pare că avem un numar nelimitat de posibilităţi, de vise şi speranţe, acum ne întrebăm ce am realizat din toate acestea?!…

Din punct de vedere psihologic, criza vârstei mijlocii semnifică moartea iluziilor despre ceea ce viaţa noastră ar fi putut fi în comparaţie cu ceea ce am realizat. Conectat cu aceasta, se experimentează sentimentul a ceva ce seamană cu moartea, nu în sensul apropierii ei, să nu uităm că ne aflăm în segmentul vieţii de adult tânăr, ci în sensul încheierii unei etape de viaţă ceea ce echivalează cu „o moarte psihologică”. Pierdem ireversibil ceva, sentimentul iluzoriu al tinereţii veşnice, aşa cum ne-am dori-o, dar e firesc să acceptăm etapa şi să renaştem asumându-ne noi roluri şi responasbilităţi de viaţă specifice etapei actuale şi viitoare de viaţă.

Criza vârstei mijlocii poate surveni în urma presiunii mai multor factori care ne pot influenţa starea de spirit. Astfel, putem identifica 4 mari aspecte:

Fenomenul social

Criza vârstei mijlocii este mai degrabă un fenomen social decât unul biologic, plasarea sa la o vârstă sau alta ţine de durata de formare sau de profesionalizare, respectiv de momentul la care se atinge apogeul dezvoltarii profesionale.

Planul profesional

Raportarea la profesie sau la nivelul financiar a fost mai degrabă specifică bărbaţilor în societatea tradiţională, în prezent din ce în ce mai multe femei se raportează identic la carieră şi venituri salariale. Criza provocată de sentimentul încorsetării într-o profesie şi al insatisfacţiei pe multiple planuri de viaţă poate genera acţiuni precipitate în direcţia schimbării serviciului, locuinţei sau partenerului.

Presiunea familială

Presiunile familiale accentuează aceste crize. Adesea criza în cuplu se suprapune peste perioada zbuciumată a adolescenţei copiilor, exacerbarea emoţională a relaţiilor cuplului poate accentua emoţiile negative ale copiilor, dar şi criza adolescenţilor poate intensifica sentimentul de criză pe care îl experimentează majoritatea părinţilor. Se resimte criza şi tensiunea atât în cuplu cât şi în personalitatea propriilor copii aflaţi la vârsta adolescenţei, efectele se cumulează în interiorul familiei.

Influenţa părinţilor

Criza vârstei de mijloc este marcată şi de faptul ca propriii părinţi trec şi ei printr-o criză, cea a pensionării, şi ar avea nevoie să fie ajutaţi, sau poate suferă de anumite boli şi ar avea nevoie de suport.

Particularităţi în cazul femeilor

În cazul în care unele femei se dedică în totalitate îngrijirii copiiilor şi casei, etapele de tranziţie, în opinia specialiştilor, tind să se amestece şi să fie trăite simultan în momentul în care „cuibul a rămas gol” (copiii pleacă de acasă la facultate, în diverse oraşe sau ţări stabilindu-se cu locul de muncă sau prin căsătorie).
În această perioadă pot apărea unele probleme psihoemoţionale similare cu cele din adolescenţă: de exemplu, sentimentul de insecuritate, o imagine de sine confuză, anxietate generată de sentimentul că ar trebui să facă ceva şi este greu să decidă ce alternative să aleagă; este nevoie de reflecţie şi chiar consiliere, suport psihologic pentru depăşirea acestei crize. Factori precum flexibilitatea, capacitatea de adaptare la situaţii noi, găsirea de preocupări noi, activităţi, hobby-uri pentru a petrece timpul liber rămas: lectura, pictura, muzica, fotografia, dansul, învăţarea unei limbi străine, sportul, grădinăritul …

Menopauza

Dincolo de modificarile biologice, menopauza este etapa în care au loc restructurări în personalitatea femeii, se reconsidera femeia ca fiinţă sexuală. Pe de o parte ea pierde capacitatea teoretică de a avea copii, pe de altă parte există teama că ar putea deveni un fel de creatură asexuată. Literatura de specialitate arată că, dincolo de temeri, în realitate, viaţa sexuală poate fi chiar îmbunătăţită la femeile cu vărsta de peste 40 de ani.
În această etapă de viaţă dispare frica de sarcină, iar plecarea copiilor de acasă înlătură o sursă de conflict între soţi.

Ghid de supravieţuire: 5 sfaturi în caz ca te loveste criza

Cu toţii trecem prin toate etapele de vârstă. De ce nu am trece frumos, mai liniştiţi şi cu curaj de a face poate ce n-am facut nici măcar în tinereţe?

1. O zi minunata în fiecare zi? – sportul, elixirul tineretii – un sfert de oră pe zi este suficient pentru a-ţi menţine atât silueta, cât şi un tonus ridicat ce duc automat la creşterea stimei de sine, energie, zâmbet natural şi sănătate mai bună.

2. Suflet tânăr, aspect tineresc – cumpără-ţi haine din stiluri variate, colorate şi poartă acele haine care îţi zâmbesc de pe umeraş, ceea ce îţi va conferi sentimentul de libertate, de a-ţi trăi viaţa după sufletul tău şi nu conform unor norme ale societăţii cu privire la lipsa de atâtea lucruri pe măsură ce înaintezi în vârstă.

3. Ca la 20 de ani? 27? Ca în tinereţe? – adu-ţi aminte cum erai la vârsta preferată, trăieşte intens acel sentiment care te face să te simţi aşa cum eşti tu de fapt şi revino la a te redescoperi şi a trăi aşa cum te face fericit.

4. Ce mănânci? – cu siguranţă, pâna la vârsta ta deja cu siguranţă mai înţeleaptă, ştii cât de mult, atât stilul de viaţă, cât şi preferinţele culinare ne influentează întreg sistemul fizic, mental şi emoţional. Aşadar, pentru a stopa anxietatea, nervozitatea, aşa-numitele crize de vârstă, atacurile de panică sau orice alte lucruri negative care deseori îţi domină viaţa, începe să mănânci sănătos!

5. Îţi doreşti să trăieşti intens? – fiecare clipă acum ţi se pare mult mai preţioasă decât înainte şi ai vrea să trăiesti la maxim … dar eşti prea în vârstă. Serios? Ţi-a zis acest lucru cumva cel puţin o persoană care refuză să traiască frumos la orice vârsta din “n” motive? Vrei să faci skydiving, o altă facultate, încă un copil, să ieşi o seară în club, să te dai cu rolele, sa mergi cu baieţii/fetele la munte un weekend?

Trăieşte viaţa din plin şi sănătos!

Psiholog Adina Moraru

[/fusion_text][/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]