IV. Explorarea viselor prin metoda Jung-Senoi
Explorarea visului prin metoda Jung – Senoi reprezintă o provocare ce deschide larg poarta spre autocunoasterea şi acceptarea fiintei umane. Ea solicită imaginatia si are ca finalitate integrarea partilor în întreg prin recapitularea continuă a materialului vietii si prelucrarea experienţei proprii. Atunci când deprinde metoda de explorare a visului, cu certitudine, visatorul poate dezlega mai usor misterul si îsî poate croi drum prin labirintul visului şi al vietii . El alege să traiască adevăratul potential într-o modalitate creativă şi realistă. Explorarea visului ajută visătorul să înteleagă si să integreze energia din spatele simbolurilor onirice.
Pe măsură ce visătorul avansează în însusirea metodei de explorare a visului, el va descoperi cum reuşeşte să se autocunoască prin renunţarea la vechile interpretari cu care era obişnuit prin preluarea unor “chei” prefabricate din carţile existente în librării până la momentul începerii noului mod de lucru cu propriile vise. Înaintând pe drumul autocunoaşterii, visatorul va putea observa cu uşurinţă propria oglindă în visele sale, iar dacă ceea ce vede nu-i convine, numai el visatorul, va decide, când, unde şi cum să se schimbe.
Noile coduri transgresează în mod deliberat regulile obişnuite.
Regulile care guvernează relaţia psiholog – visator comportă două aspecte:
1. un aspect etic – drepturile şi îndatoririle partenerilor
2. un aspect tehnic – direcţionism
Regulile definesc comportamentele reciproce atât ale psihologului care asistă acest proces cât şi ale visatorului, statusul celor doi protagonişti ai jocului.
La aceste aspecte se adaugă şi un mod de comunicare specific ce avansează pe măsura înaintării şi stăpânirii metodei Jung – Senoi ce presupune tehnici şi concepte ce-i sunt proprii şi care de fapt, o particularizează. Este de acum un truism că fiecare şcoală presupune o anumită concepţie despre om, boală şi sănătate şi în funcţie de aceasta se utilizează un anumit dispozitiv tehnic pentru atingerea unor scopuri specifice: realizarea insightului, maturizare, optimizare, restructurare, cu condiţia să nu ne cantonăm în ele respectănd unicitatea fiinţei umane.
Metoda Jung – Senoi reprezintă o metodă integralâ şi armonioasă de cunoaştere şi autocunoaştere a fiinţei umane. Ea are ca fundament metodologia lui Jung în explorarea viselor plus anumite metode preluate din practicile tribului Senoi.
Ce ştim despre tribul Senoi?
Mai puţin cunoscut este că metodele moderne de interpretare a visurilor nu sunt chiar atât de moderne. Există o cultură minusculă, localizata undeva în Malaiezia, de la care chiar si Jung a avut de învăţat. Este vorba de tribul Senoi, care traieşte în pădurile ecuatoriale din centrul Malaieziei, departe de orice interacţiune cu civilizaţia modernă.
Mărturiile despre tribul SENOI sunt descrise pentru prima dată în 1969 de către prof. Kilton Stewart . Această mică societate nu cunoaşte probleme sociale, doar o armonie perfectă care durează de secole; nu se cunoaşte când a avut loc vreun conflict în cadrul acestui trib.
Cum au reuşit?
Prin practicarea unor metode speciale de interpretare a visurilor, sub îndrumarea directă a conducatorului spiritual al tribului, pe care-l numesc tohat. Deşi trăiesc în cabane de lemn, suspendate, dimineaţa are loc un ritual neobişnuit: membrii fiecărei familii se adună la un loc, povestindu-şi şi analizându-şi visurile din timpul nopţii, sub îndrumarea tatălui sau a fraţilor mai mari . Apoi, toţi bărbaţii tribului se adună la tohat pentru a prezenta visurile mai importante. Acesta îl va îndruma pe fiecare, în funcţie de visurile pe care le-au avut. Iar rezultatele sunt excepţionale, dovedite de bunăstarea din cadrul tribului datând de sute de ani.
Metodologia Jung – Senoi de explorare a viselor a fost pusa la punct şi îmbunătăţită prin aportul personal adus de savantul în viaţa, dr. Strephon Kaplan Williams, psihologul care a explorat visele oamenilor vreme de peste 40 de ani. In acest timp, metoda a suferit perfecţionări în mod continuu si înca SWK mai lucrează şi azi asupra ei aducându-i amendamente.
Explorarea visului prin aceasta metodă se deosebeşte fundamental de interpretarea visului tocmai prin faptul ca visul poate fi actualizat sau trait într-un anumit fel de visator în timp ce interpretarea visului transformă imaginea în concept utilizând sistemul de simboluri. Este firesc sa ne punem întrebarea dacă există un singur concept sau o singură interpretare pentru un simbol sau o imagine din vis? Oare imaginea=conceptul? Raspunsul este desigur, NU. Importantă este semnificaţia visătorului şi nu interpretarea din carţile cu simboluri de pe piaţa sau interpretarea psiholugului ce asistă visătorul în explorarea visului. Cea mai buna interpretare este cea a visătorului însuşi.Ca viitor psiholog ce asist visătorul, învăţ să nu mă focalizez asupra celuilalt, vindecarea fiecarei persoane vine din interior. Este foarte important de reţinut că visurile sau simbolurile din vise chiar daca sunt identice la două persoane, ele au semnificaţie diferită pentru persoanele în cauză deoarece experienţa lor în raport cu simbolurile a fost diferită. De aceea abordarea experienţială a visului pentru a găsi înţelepciunea din spatele simbolului reprezintă maniera eficientă de lucru. Astfel, visatorul se poate conecta la propriile visuri şi chiar atunci când psihologul care îl asistă are un insight, transformă aceasta într-o întrebare pentru ca visătorul să poatâ stabili o legatură cu experienţa din vis şi cu simbolurile sale pentru ca apoi să poată decripta înteţesul ascuns pe care îl transmite Sursa Viselor . Aceasta reprezintă singura cale prin care i se dă dreptul visatorului de a putea experimenta singur simbolurile din visele sale şi de a se conecta la energia universală, pe care psihologii o numesc Sursa Viselor, filozofia orientală îi spune Atman, iar religia ii spune Dumnezeu.
Explorarea viselor modifică modul de abordare nu doar al viselor ci şi al vieţii, aduce noi perspective de abordare a anumitor crize existenţiale ce au loc în viaţa şi sunt reflectate în vise. Acest lucru este posibil prin găsirea de noi alternative, noi strategii şi comportamente şi prin mobilizarea resurselor latente.
Obiectivele pe care şi le fixează acest gen de abordare sunt atât de ordin educaţional cât şi sanogenetic. Visul reprezintă un alt mod de a învata, “harta” despre realitate se mareşte , aşa dupa cum se exprima neurolingviştii. Uneori imaginile din vis prin mesajul pe care ni-l transmit ne pot ajuta să ne programăm şi dacă tot o facem, atunci este de dorit să ne autoprogramăm pozitiv.
Activitatea de explorare a visului se poate înscrie într-un proiect al autodevenirii, explorând şi testând limitele plasticităţii personalităţii umane. Astfel fiinţa umanaă poate alege să-şi schimbe atitudinile, comprtamentele din vis şi viaţă. Ea poate alege una din modalitătile prin care are acces la propriile resurse pentru a dobândi un comportament plastic si flexibil evitând astfel să devină sclavă stereotipiilor.
Obiectivul final al explorarii viselor este acela ca visătorul sa înveţe arta şi ştiinţa de a explora visele ajungând dupa un anumit timp expert în ceea ce priveşte propriul vis prin a descifra mesajul ce se ascunde în spatele imaginii. Astfel, visătorul ajunge în posesia “cheii “ce-i permite descifrarea propriei personalitaţi ajutându-l să primească răspunsuri la întrebari fundamentale existenţiale şi să facă o adaptare realistă şi flexibilă în contextele de viaţă.
Toate acestea sunt posibile pentru ca o dată cu însuşirea metodei, visătorul învaţa să opteze ,să facă alegeri conştiente si responsabile, îsi asumă decizii de viaţa şi devine asfel, matur.
A-l învaţa pe visător cum să-şi exploreze visurile depăşind manifestarea pregnantă a raţionalului înseamnă să-i poţi oferi cu adevărat o altă perspectivă asupra visului şi a vieţii deschizând în acest fel poarta spre transpersonal.
Se ştie că în prezent s-a deschis o nouă perspectivă de abordare a condiţiei umane.Aceasta recunoaşte unicitatea noastră personală dar şi dimensiunea transpersonală, acel ceva care se află dincolo de eurile noastre personale şi totodată parte din noi înşine.
“Eu ca analist nu ţi-am visat simbolul pentru tine, dar îţi pot oferi sugestii din experienţa mea pentru ca să poţi lucra cu visul tau”, spune specialistul contemporan în explorarea viselor, fondatorul metodei Jung – Senoi , savantul Strephon Kaplan Williams .
Explorarea visului ajută visătorul să obţina anumite insighturi(intuiţii) prin care să-şi înţeleagă experienţele şi simbolurile din vis, nu doar la nivel de concept, ci la nivel de trăire.
“Vorba i-a fost dată omului pentru a-şi ascunde gândirea” spune Talleyrand, ori explorarea visului îl învaţă pe visător să aducă în conştiinţă ceea ce acesta fie evită fie nu întelege sensul profund al simbolului din visul său; în spatele imaginii, al simbolului se ascund gânduri, sentimente,atitudini, comportamente greu de pâtruns la prima vedere. Să aduci din profunzime la suprafaţă înţelesul ascuns al simbolului, acesta este un travaliu de descoperire prin care are loc integrarea proiecţiilor. Are loc un întreg proces de transformare într-un câmp interactiv în care gaseşti explicaţii prin aducerea din inconştient în conştient înţelesurile ascunse din spatele imaginilor din vis.
Explorarea viselor are ca obiective: autocunoaşterea, autoeducarea, transformarea personalităţii astfel încât aceasta permite o adaptare realistă la viaţă prin creşterea creativităţii în abordarea provocărilor vieţii prin crearea soluţiilor alternative şi depăşirea celor vechi ce cantonau visătorul în automatisme neproductive.
Explorarea visului ajută visătorul să devină mai activ atât în vis cât şi în viaţă, mai congruent şi mai asertiv, câştiguri ce vin ca o conseciiţă a iniţierii în metoda Jung – Senoi de explorare a visului. Iniţierea în această metodologie îmbogăţeşte persoana umană nu doar sub aspectul autocunoaşterii ci şi al câştigării libertăţii interioare prin spargerea barierelor. A fi liber înseamnă a putea face opţiuni, a lua decizii asupra propriei vieţi asumându-ţi responsabilităţi. Are loc o armonizare a personalităţii prin deschiderea spre spiritualitate. ”Visăm sa ne trezim”.
V. Arhetipurile
Arhetipurile reprezintă structuri ale inconştientului colectiv. Ele s-au format din funcţionarea psihică de-a lungul întregii linii ancestrale şi ca urmare ele constituie, toate laolaltă, o imagine a lumii, nascută la confluenţa şi din condensarea unor experienţe milenare.
Arhetipurile sunt imaginile primordiale, formate pe parcursul a mii de ani, când creierul şi mintea umană ieşeau dintr-o stare animală. Formele – Simbolurile prin care aceste arhetipuri ies la iveală diferă însă de la o cultura la alta, fiecare popor având propriile simboluri, specifice ale aceluiaşi arhetip.
Noi nu avem acces conştient la aceste arhetipuri, ci doar la manifestarile acestuia, la simbolurile arhetipale, care se manifestă în viata noastră de zi cu zi.
Imaginile arhetipale sunt mitice şi sunt simbolice, deoarece exprimă consonanţa subiectului care trăieste o experienţă cu obiectul care-i prilejuieste experienţa. E de la sine înţeles că orice mitologie şi orice revelaţie provine din aceasta matrice a experienţelor şi de aceea orice idee viitoare despre om sau lume va proveni tot de aici.
1. Care sunt cele mai frecvente simboluri arhetipale?
Carl Gustav Jung a studiat şi identificat urmatoarele arhetipuri: „persona” (masca în spatele caăreia se ascund oamenii, un fel de compromis între sine şi societate), „umbra” (partea din noi pe care o respingem, care nu ne convine), „animus” (partea masculină inconstientă care exista la o femeie), „anima” (partea inconstientă feminină din psihicul barbatului), „batrânul înţelept”, „marea mama”, „Sinele” (arhetipul unitatii, al unificarii)
2. Cum este utilizat arhetipul in explorarea visurilor?
Arhetipul constituie un ansamblu de energie primară alcatuit din energie şi formă. Energia este posibilitatea de mişcare, de deplasare dintr-un loc in altul. Ea are forţa, o anumită putere şi capacitatea de a afecta materia sau de a produce modificări la nivelul acesteia. Materia este ea însaşi o stare mai palpabila a energiei. Materia constituie forma care o ia energia atunci cand se afla în repaus relativ.
Arhetipul este definit ca o combinaţie între energie şi formă. Energia fără formă ar fi difuză. Forma fără energie ar fi lipsită de mişcare, iar în condiţiile noastre, lipsită de viaţă. Universul este alcătuit din ansambluri fundamentale ale energiei şi formei, numite arhetipuri. Viaţa însăşi constituie o manifestare a acestor unităţi fundamentale.
Explorarea visurilor apelează la energia arhetipală a visului, a psihicului şi a vieţii exterioare. Experientele visului ne indică modul în care energia noastră vitală este blocată sau modul în care aceasta se manifestă. Energia fie ca opune rezistenţă, fie ca se eliberează. Explorăm visurile noastre pentru a ne elibera energia, astfel încât aceasta să funcţioneze în mod natural şi în sens integrator.
Deoarece visurile ne arată dacă energia vitală circulă sau este blocată, explorarea visurilor constituie una dintre cele mai bune modalităţi de abordare a energiei vitale în vederea folosirii acesteia în scopuri curative sau pentru realizarea noastra deplină.
Toate arhetipurile, ca şi manifestările acestora, există în cadrul unui model al integrităţii, propriu vieţii înseşi şi psihicului. Fiecare arhetip este legat de celelalte arhetipuri în baza legilor universale şi naturale. Acestea sunt legile opozitiei şi reconstituirii, cu diferitele lor forme de exprimare şi funcţionare reduse la dinamici specifice.
Analizăm visurile pentru a vedea modul în care se manifestă sau nu se manifestă energia noastra vitală, apoi aplicăm metodele corespunzatoare pentru a evoca sistemul integrităţii naturale, înlăturând adesea piedici pentru a ajunge la o noua expresie a vieţii şi vitalităţii.
3. Modelul celor şapte arhetipuri de bază in metoda Jung-Senoi
Modelul celor şapte arhetipuri de bază prezentat aici ne ajută să vedem modul în care acţionează energia în viaţa, în vis şi la nivelul psihicului. Acest model are aplicaţii şi în domeniul istoriei şi culturii.
Trebuie să arătăm că lumea are nevoie astăzi de unitate, o functie a arhetipului central al Sinelui, unitate fară de care lumea se va autodistruge. Exista astazi potenţialul propriu arhetipului Adversitatii de a anihila toate formele de viaţa de pe aceasta planetă, cu excepţia celor mai rudimentare. Armele nucleare au fost construite de către conştiinţe supermasculinizate, care au considerat că modul de a proteja naţiunile constă în putere şi dominaţie, în locul utilizării valorilor feminine ale creativitătii şi asocierii, ca mijloace de apropiere a naţiunilor.
Conflicte vor exista întotdeauna. Între pozitivi şi negativi va exista întotdeauna o luptă. Dar fiecare dintre aceste părti se consideră pe sine ca fiind bună, Eroică, în timp ce pe cealaltă o vede ca fiind răul, Adversarul, inamicul. Modul de abordare a conflictului este de a privi aceste concepţii ca proiecţii ale forţelor arhetipale din interiorul nostru. Noi posedăm, fiecare, toate aceste arhetipuri care apar în visurile noastre. Dacă există o violenţă interioară înseamnă că şi inamicul se află înăuntru. Noi suntem inamicul, dar şi reconciliatorul sau salvatorul. În interiorul nostru există toate aceste parţi, dar ele trebuie să acţioneze prin cooperare în cadrul unui model al integritătii. Aceasta înseamnă că noi putem determina o dinamică conştientă prin extragerea proiecţiilor şi integrarea lor în noi inşine.
Fiecare etapă a vieţii, a Itinerarului existenţei, ne poartă înainte. Evoluăm, devenim mai conştienţi, dar şi mai eficienţi. Pe acest drum apar şi dificultăţi, ca de pildă aceea legată de Moarte – Renastere, care ne impun modificari radicale. Fiecare criză constituie o ocazie de schimbare. Vom opta, în acest sens, pentru întregul proces? Pentru aceasta avem nevoie de un Eu creator şi implicat, acela care face opţiunea, care apreciază totalul şi se află în slujba Sinelui, centrul dinăuntru şi din afară, ale cărui funcţii sunt acelea de a unifica, a diferenţia şi a integra toate contrariile într-un întreg, pentru a transforma viaţa.
Visurile, ca şi alte metode de cunoaştere, ne vor arăta calea, deoarece ele ne arată dinamica interioară care motivează comportamentul exterior. Pornim de acasă şi ne întoarcem acasă de fiecare dată când suntem confruntaţi cu un moment critic sau cu o crizaă, pentru a ne întreba, odată mai mult, cum suntem afectaţi de ceea ce se află în afara şi ce anume putem face pentru ca acţiunile noastre să devină mai conştiente şi integrate. Fiecare dintre noi are posibilitatea de a opta, atât ca naţiune, cât şi ca individ.
VI.Vis si cognitie
DEFINIŢIE A VISULUI
Visul este un ansamblu de reprezentări în timpul somnului, producând un fenomen de halucinaţie, funcţionând adesea după modalitatea vizulă sau imagistică( Jacques Montangero, “Vis si Cognitie”,2003) . Deşi conştiente, aceste reprezentări nu sunt controloate în mod intenţionat. Ele pun adesea în scenă visătorul şi constituie o inlănţuire de conţinuturi originale cu aspecte narative. Aceste reprezentări pot sa comporte şi bizarerii şi sunt insoţite de emoţii.
Conceptul“reprezentare”există atât în limbajul curent, cât şi în limbajul ştiinţific al psihologiei, dar noi îl folosim conform definiţiei dată de Piaget(1945). Reprezentarea este capacitatea de a evoca lucruri(realităţi externe sau interne şi producţii ale imaginarului) prin intermediul unor substiute precum cuvântul sau gestul. Există un tip de substitut care nu e destinat comunicarii, ci unui uzaj personal, şi el este de natură internă: imaginea mentală. Astfel, aceeaşi realitate poate fi evocată prin cuvinte, prin gesturi care o mimează sau printr-o imagine care se desfaşoară în mintea noastraă. Dar pentru a defini corect funcţia de reprezentare, este necesar să distingem, aşa cum făcea Piaget, noţiuni pe care acesta le-a imprumutat de la Ferdinand de Saussure, extinzându-le utilizarea. În mintea oamenilor care vorbesc o limbă, există imagini acustice( în loc sa fie imagini vizuale, ele constă în evocarea sunetelor care formează cuvinte) ce corespund cuvintelor cunoscute ale limbii. Aceştia sunt semnificanţii, care trimit la semnificate sau semnificaţii. Semnificate si semnificaţiile corespunzatoare, indisolubil legate în mintea subiectului, trimit în general la realităţi: referenţii. Aceste imagini sunt deci elemente ale funcţiei reprezentării, definită prin capacitatea de a produce semnificanţi in absenţa referenţilor care le corespund( pot evoca un animal prin cuvinte sau printr-o imagine, fară ca animalul sa fie prezent.
Aceasta definiţie a reprezentării, în sens strict, antrenează o consecinţă legată de nivelul intelectual necesar omului pentru a visa: capacitatea de reprezentare, utilizarea semnelor gestuale sau lingvistice pentru evocarea lucrurilor absente.
În vis, totul pare facut pentru a ne captiva atenţia. Originalitatea producţiilor onirice apare ca unul din mijloacele de a captiva atenţia celui care doarme.
O mare parte a conţinuturilor onirice se prezintă ca şi cum ar fi percepute şi de aceea în mod firesc ne putem pune întrebarea legăturii lor cu cunoştinţele noastre perceptive. Să fie reziduri din perceptie? Cum se poate explica atunci originalitatea conţinuturilor? A visa este a construi ceva nou, visul este un act de creaţie.
Psihologia cognitivă studiază procesările la care este supusă informaţia între inputul senzorial şi outputul motor sau comportamental(Mircea Micle, Psihologie cognitiva,1999).
Un sistem cognitiv este un sistem fizic care posedă două proprietăţi: de reprezentare şi de calcul.
Reprezentarea este o reflectare într-un mediu intern a realităţii exterioare. O definiţie mai riguroasă a ceea ce înseamnă reprezentarea în ştiinţele cognitive este oferită de A. Newell(apud Mircea Miclea). Să presupunem că în mediul extern apare un eveniment: o variabila X se transformă într-o variabila Y. Acest eveniment îl vom nota sub forma X-T-Y. O reprezentare a evenimentului X-T- Y intr-un mediu intern se realizează atunci când o proiectie x a lui X si o proiectie t a lui T în acest mediu pot genera o variabila y care să corespundă variabilei Y.
Esentialul în cazul unei reprezentări este stabilirea unei relaţii sistematice între domeniul ce trebuie reprezentat şi mediul intern în care el este reprezentat.
Fără o reflectare internă a mediului extern, un sistem nu se poate orienta în spaţiu, nu poate da dovadă de inteligenţă.
VII.Concluzii:
Visul este un fenomen foarte complex, el a preocupat omenirea de-a lungul timpului şi încă reprezintă şi astăzi un mister. De aceea oamenii simpli, dar mai ales, oamenii de ştiinţă s-au aplecat asupra visului spre a-l descifra. Deşi s-au facut paşi uriaşi, încă visul preocupă şi astăzi o mulţime de cercetători atât în ceea ce priveşte mecanismele neuropsihologice ale visului cât şi explorarea acestuia.
Presupun ca doar o viziune eclectică asupra visului ar putea reprezenta modalitatea de întelegere a lui cât şi modul de explorare.
Atunci când este abordat OMUL, care doreşte o descifrare şi un înteles al visului, consider că este importantă regula prin care trebuie să ţinem cont de vârsta, educaţia şi cultura acestuia şi apoi să ne aplecăm asupra fiinţei umane într-un mod particular spre a-l asista în desluşirea visului său.
BIBLIOGRAFIE
1.FREUD, SIGMUND, (1993) INTERPRETAREA VISELOR, ED. STIINTIFICA, BUCUREŞTI
2.JURNAL DE PSIHOLOGIE TRANSPERSONALA, (2003) ,ANUL II NR.1/2003,ED.ASOCIAŢIEI ROMÂNE DE PSIHOLOGIE TRANSPERSONALĂ
3.KAPLAN,STREPHON WILLIAMS ,(1994), INTRODUCERE IN EXPLORAREA VISURILOR, ED.TEORA
4.MICLEA MIRCEA, (1999), PSIHOLOGIE COGNITIVĂ,ED.A-II-a REVAZUTĂ,POLIROM BUCUREŞTI
5.MONTANGERO,JACQUES ,(2003),VIS ŞI COGNIŢIE,POLIROM,BUCUREŞTI
6.MORARU,AURELIA,(2003),ARTICOLUL ”INCURSIUNE IN TEHNOLOGIA VISULUI CU STEPHON WILLIAMS KAPLAN,NR.1/2003, ED.ARPT
7.PSIHOLOGIA AZI,(2003),NR.1 NOIEMBRIE/DECEMBRIE 2003,ED.PSYCHE PUBLISHING HOUSE
8.ZLATE,MIELU,(1991),FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI, HYPERION, BUCURESTI
Comenteaza