StrephonVisul sublim şi aportul visului în vindecarea sufletului.

Înfruntă-ţi spaima învăţând explorarea visului!

 

Crezul luptătorului oniric

„Nu am visuri, sunt născut în întuneric

Nu am probleme, problemele mele le privesc ca fiind personale şi nu le transmit nimănui

Nu am dorinţe trupeşti, trăiesc în mod creator energiile vieţii aşa cum acestea se nasc în mine

Nu am o iubire, îmi exprim grija şi pasiunea in tot ceea ce fac

Nu am inocenţă, iau lucrurile deschis, aşa cum sunt

Nu am nici o vină, nu am trădat pe nimeni înşelându-i speranţele

Nu urăsc, oricine, oriunde şi oricând se poate dezice de mine

Nu cunosc mânia, sunt încontinuu rănit de asperităţile vieţii

Nu cunosc pacea, inima îmi este complet goală pentru a permite întregii vieţi să pătrundă în interior

Nu am un centru, centrul nu se află acolo unde eu îl pot amplasa

Nu am Eu, Eul care sunt eu se regăseşte în toate opţiunile mele

Nu am viaţă, ceea ce primesc nu este ceea ce doresc

Nu am moarte, nu există nici un loc pe care să îl pot numi casă”.

Dr. Strephon Kaplan Williams

 

Visele au stârnit întotdeauna un interes constant. Fie că e vorba de culturile primitive, de Biblie, de antichitatea greco-romană sau de psihanaliza modernă sau psihoterapia jungiană, visul s-a aflat pe un loc central şi a fost studiat cu ardoare. Visul a reprezentat o enigmă şi a stârnit un interes deosebit prin care s-a sperat dezlegarea misterului şi dezvăluirea semnificaţiei ascunse a conţinutului.

Sigmund Freud a fost numit unanim părintele psihanalizei. El a descoperit principalele teme ale psihanalizei şi a impus treptat practica psihanalizei ca psihoterapie a nevrozelor.  Freud este autorul unei lucrări monumentale dedicate interpretării viselor, publicată în anul 1900 sub denumirea „Interpretarea viselor”. În această carte, Freud analizează propriile sale vise, în care prezintă etapele elaborării visului şi încearcă să explice structura aparatului psihic. Este prima lucrare ştiinţifică dedicată interpretării viselor îmbogăţită constant în ediţii succesive  şi această lucrare a influenţat profund modul de abordare teoretică a visului.

În concepţia lui Freud, dorinţele interzise scapă controlului conştient din timpul stării de veghe şi apar în somn în timpul visului căutând în felul acesta să pătrundă în conştiinţă. Si pentru că aceste dorinţe au o natură „interzisă”, aceasta face ca ele să fie percepute de către visător drept stânjenitoare, ele pot provoca trezirea. Conform concepţiei lui Freud, funcţia viselor este aceea de a împiedica trezirea apărând Eul şi transformând dorinţele inacceptabile într-un ansamblu de imagini acceptabile. În acest fel, i se îngăduie visătorului să-şi continue somnul.

În lucrarea „Interpretarea viselor”, Freud notează : „Toate visele sunt într-un sens, vise de înlesnire. Ele servesc scopului de a prelungi somnul, de a împiedica trezirea. Visele sunt PAZNICII somnului, şi nu perturbanţii lui”. „Cenzura”, supraeul, este instanţa răspunzătoare pentru această funcţie a visului, care determină dorinţa interzisă (conţinutul latent al visului, cum îl numea Freud) să se disimuleze şi să se manifeste sub o formă care să nu perturbe Eul şi nici să nu trezească visătorul. Visul este astfel conţinutul manifest al dorinţei, interzise, disimulate. Natura visului manifest este adesea stranie, iraţională , aceasta se explică prin faptul că cenzura apelează la mecanisme ca: deplasarea, condensarea, simbolizarea, figurabilitatea şi acestea au scop defensiv. Freud a folosit tehnica asocierii libere în interpretarea viselor prin care visătorul pleca de la o imagine din vis şi lăsa sa se asocieze acesteia toate gândurile în deplină libertate. „Refacerea conexiunilor pe care lucrarea visului le-a distrus e însăşi sarcina ce trebuie îndeplinită de procesul interpretativ”, susţinea Freud în aceeaşi lucrare amintită mai sus.

 „Interpretarea viselor reprezintă calea regală către cunoaşterea activităţilor inconştiente ale minţii”, sublinia Freud.

Carl Gustav JUNG, psihiatru si psihoterapeut cu o personalitate complexă, nu reuşea niciodată să se oprească la ceva anume, odată obţinut. El mergea mereu înainte, aprinzându-şi din urmă viziunea, zorea spre mai departe manifestând un interes constant pentru OM în ceea ce priveşte cunoaşterea sa şi ameliorarea stării de sănătate. El simţea încătuşarea daimonului său care-i determina creativitatea pe tărâmul explorării condiţiei umane trăind sentimentul că se află ca pe un câmp de bătălie.

 Jung, a urmat abordarea freudiană la început, mai târziu i-a constatat limitele şi a început să aibă anumite rezerve ce erau similare rezervelor pe care le nutrea în mod serios faţă de psihanaliză ca întreg. Freud nutrea convingerea că visele îşi extrag conţinutul manifest din amintirile reziduale menţionând două surse: evenimentele zilei precedente şi copilăria. Jung admitea aceasta, dar mergea mai departe şi susţinea că visele au o a treia sursă, mai profundă şi aceasta ţine de istoria evoluţiei speciei noastre, pe care o numea inconştientul colectiv. În timp ce Freud considera că visele au o origine predominant sexuală, Jung avea credinţa că visele îşi au originea într-un tip de preocupări mult mai extinse, anume în problematica fundamentală a existenţei umane.

Jung susţinea că visele sunt creaţii naturale ale psihismului, ele îndeplinesc o funcţie homeostatică ori de autoreglare şi se supun imperativelor biologice de adaptare în vederea acomodării individuale, a creşterii şi supravieţuirii.

Multă vreme identificat cu mişcarea psihanalitică a lui Sigmund Freud pe care a susţinut-o,  Jung îşi creează ulterior propria şcoală şi disciplină numită psihologie analitică.

Această direcţie deviază parţial de la psihanaliza freudiană şi aduce noi concepte şi idei în câmpul studiului psihicului abisal.

Jung şi visele

Una din diferenţele notabile dintre direcţia psihanalitică freudiană şi cea introdusă de Jung este metoda de interpretare a viselor. Jung studiază visele din perspectiva procesului de individuaţie şi urmăreşte integrarea arhetipului centrului.

Analiza visului în manieră jungiană e un proces discursiv şi presupune din partea lui Jung o adevărată erudiţie şi un talent deosebit pentru percepţia simbolică. Analiza jungiană presupune mai mult decât analiza de bază a mesajului din vis, interpretarea lui. Jung aborda visul asemenea unui text nedescifrat încă şi în această întreprindere îşi folosea toate talentele de arheolog, arheologia fiind un domeniu ce l-a captivat pe tot parcursul existenţei sale. Se poate observa în activitatea sa un întreg proces de acumulare, aprofundare, comparare, catalogare, cernere, stilul foarte subtil ce presupune un fler imaginativ deosebit. Visul este developat constructiv, integrat în atmosfera şi contextul specific, păstrându-i în acelaşi timp mesajul intact. Lucrul cel mai de seamă pe care savantul l-a lăsat culturii noastre este analiza care îi poartă numele, analiza jungiană. Aportul prin inovaţie adus de Jung, a depăşit cu mult, prin influenţă generoasă şi umană, propria sa şcoală.

Jung a formulat o propunere radicală, aceea prin care analiza să fie dialectică, o comunicare în ambele sensuri între doi oameni deopotrivă implicaţi în actul terapeutic.

Cu o experienţă solidă şi o mentalitate luminată, Jung nu a fost tributar dogmelor, manifesta interes şi deschidere, astfel pentru el teoriile şi metodele psihologice nu erau imuabile. În afirmaţiile sale, Jung se baza pe sine însuşi, pe pacienţii săi pe care-i tămăduise, pe cercetări in extenso a miturilor, a religiilor comparate şi a antropologiei.

Psihoterapia jungiană

Jung este creatorul unei psihoterapii specifice care urmează până la un punct psihanaliza clasică pentru a se dedica apoi procesului mai amplu de integrare a imaginilor inconştientului (arhetipuri) şi de realizare a Totalităţii (psihice). El scrie în acest sens tratate despre alchimia medievală şi lansează concepte noi ca Sine, inconştient colectiv, arhetipuri.

Tot Jung este creatorul noţiunii foarte discutate de sincronicitate pentru a explica fenomenologia paranormală, manifestările oculte, funcţionarea I Ching (Cartea schimbărilor), astrologia etc. Ce este sincronicitatea? Cuvântul sincronicitate este forjat de Jung pentru a reda un concept care îi aparţine. Este vorba de înlănţuirea a-cauzală a două sau mai multe fenomene psiho-fizice. Acest concept i-a fost inspirat de cazul unei paciente care se afla într-o situaţie de blocaj în tratament. Raţionalismul ei exagerat (inflaţia cu animus) o împiedica să asimileze materialele inconştientului. Într-o noapte, pacienta a visat un cărăbuş de aur – cetonia aurata. A doua, zi, la şedinţa de psihoterapie, o insecta reală de data asta, s-a izbit de fereastra cabinetului lui Jung. Jung a prins-o şi a descoperit cu surprindere că era un cărăbuş de aur, o prezenţă rarisimă în acel climat.

Ideea este, deci, de coincidenţă: în acest caz, între cărăbuşul visat de pacientă şi apariţia lui în realitate, în cabinetul de psihoterapie.

Dar această coincidenţă nu este una fără sens, o simplă coincidenţă. Folosind metoda amplificării, Jung asociază în jurul cărăbuşului şi ajunge la conceptul de moarte şi renaştere în filozofia esoterică a antichităţii, proces pe care, simbolic, pacienta sa trebuia să-l experimenteze pentru o reînnoire şi o împrospătare a personalităţii ei unilaterale, cauza nevrozei de care suferea.

Deci, o coincidenţă semnificativă de fenomene fizice şi psihice care sunt înlănţuite a-cauzal.

În spatele acestor fenomene Jung plasează arhetipul sau constelarea unui arhetip, care, în optica sa, este un proces ce angajează deopotrivă manifestări obiective, în lumea fizică, şi subiective, în universul psihic.

Sincronicitatea ca teorie explicativă se aplică la fenomenele din aria parapsihologiei, previziunii şi premoniţiei, la I-ching (modalitatea specifică de consultare a oracolului schimbărilor), la astrologie şi în multe alte domenii de frontieră.

Dr. Strephon Kaplan Williams este fondatorul Institutului de Explorare a Viselor JUNG-SENOI din California. În cadrul acestui institut a format specialişti în explorarea viselor din toată lumea, metoda JUNG -SENOI fiind foarte bine primită de către psihologi, terapeuţi şi publicul larg. Metoda Jung-Senoi este o abordare integrală şi armonioasă a viselor. Interpretarea şi descifrarea viselor nu se realizează după metodele clasice, în care simbolurile sau personajele din vis au un înţeles exact (ex: pisica neagră înseamnă moarte), metoda Jung-Senoi  fiind o dezvoltarea modernă a metodei lui Carl Gustav Jung, incluzând însă şi perspectiva spirituală. Astfel, elementul important în această metodă este atitudinea visătorului faţă de personajul/simbolul întâlnit în vis.

Învăţarea elementelor de bază ale acestei abordări se poate realiza relativ repede, în cadrul a câteva sesiuni de formare. Pentru aprofundarea metodei este însă necesară o pregătire îndelungată şi o practică permanentă de analiză a propriilor vise.

Strephon Kaplan Williams este autorul a 7 lucrări în domeniul explorării viselor, una dintre acestea fiind tradusă în româneşte („Explorarea visurilor”, Editura Teora, Bucureşti, 1997). În prezent Strephon Kaplan Williams trăieşte în Olanda.

Visul sublim şi vindecarea sufletului

„Lucrul cu visele ne ajută să explorăm diferenţa dintre ceea ce crede eul nostru personal despre sine şi cum ne vede o altă sursă de înţelepciune şi iluminare. De aceea, alături de Jung, denumesc imaginile eului personal despre sine ca fiind subiective, iar imaginea mai largă a noastră tuturor, aşa cum apare în vise, ca fiind imaginea obiectivă a noastră înşine”.(SKW)

Fundamentul întregii munci cu visele este de a separa imaginea eului personal de imaginea transpersonală a ceea ce suntem şi ar trebui să facem cu viaţa noastră. Aceasta este o datorie majoră în viaţă şi cu cât ajungem mai repede la ea, cu atât mai bine.

Toate provocările şi problemele ce apar în viaţă şi nu le rezolvăm, apar apoi şi în visele noastre. Scopul viselor nu este acela de a ne speria pentru a rămâne cu această stare, ele urmăresc determinarea noastră de a ne ocupa de acele probleme pe care în viaţă le-am respins sau amânat. Învăţând să explorăm visul şi viaţa vom obţine modificări de profunzime ale personalităţii noastre, vindecarea sufletului se produce atunci când vom integra conflictele interioare provocate de traumele fizice şi mentale.

Atunci când Sursa viselor ne trimite vise potrivnice putem analiza cauzele prin acceptarea acestora, prin prezenţa lor, dar putem face şi opţiuni şi obţinem astfel tămăduirea. Pentru a obţine vindecarea este necesar să trecem mai întâi prin conflict dominând neliniştea, temerile, să facem opţiuni pentru o modalitate de încadrare în situaţie. Să lăsăm controlul, să evităm opunerea rezistenţei, să evităm a ne angaja în luptă contra adversităţii, iată câteva modalităţi prin care apelăm la conştienţă pentru a parcurge situaţia indiferent de costuri, chiar şi atunci când ceea ce facem nu e perfect. Astfel, putem deveni luptători pe arena visului şi traversând arhetipul Moarte Renaştere, putem trece la o viaţă nouă dobândind o atitudine nouă şi mai mult curaj. Învăţăm să luăm lumea aşa cum e, să trăim odată cu ea, vom redobândi din nou sentimente, iar în vis vom fi un luptător spiritual renăscut la viaţă.

Paradoxul este că ne temem de distrugere, iar modul în care vom reuşi să ne eliberăm de temeri este acela de a ne asuma riscul distrugerii. Condiţia vindecării este înfruntarea spaimei din vis. Explorarea viselor aduce modificări interioare care pot influenţa viaţa noastră exterioară, dar si relaţiile interumane, interpersonale.

Visul sublim se caracterizează prin senzaţia autentică de a fi real şi în care criza este rezolvată prin activitatea onirică a Eului creator asistat de centrul mai profund, Sursa visului. Vindecarea este procesul de rezolvare a contrariilor de la nivelul psihicului, al trupului şi al vieţii. Înfruntând spaima învăţăm explorarea visului.

Vă întrebaţi adesea, oare ce putem cere de la noi înşine în viaţă? Răspunsul la această întrebare este să luăm realitatea aşa cum este, şi nu cum am dori noi să fie. De multe ori ni se întâmplă să ne aflăm în opoziţie cu viaţa, cu alte persoane şi aceasta e posibil din cauză că rămânem blocaţi într-o problemă, într-o situaţie ireconciliabilă, angajându-ne prea puţin sau chiar deloc în transformarea ei. Modalitatea prin care facem faţă situaţiilor potrivnice din vis ne vorbeşte despre modul în care noi abordăm viaţa şi pe noi înşine, visul este relevant în acest sens. Oare suntem noi angajaţi pe calea vindecării propriei fiinţe, a celorlalte persoane, a situaţiilor, indiferent de preţul plătit, de sacrificiile pe care le vom face? Mă întreb câţi dintre noi ar putea sa răspundă prin DA? Atunci când ne vom angaja în acest proces, rezultatele vor apărea şi atunci vom realiza că implicarea noastră a meritat din plin osteneala.

Cum nu se obţine vindecarea?

Neacceptarea realităţii;

Fuga din faţa adversităţii fără a face opţiuni, fără a lua decizii;

Evitarea concentrării asupra activităţii de transformare;

Uitarea viselor de groază;

Ignorarea viselor dezgustătoare;

Somnul prelungit;

Transformarea vieţii într-un vis ideal;

Trăirea iluziilor;

Traversarea stărilor de mânie şi păstrarea efectelor acestora în interior;

Neimplicarea în explorarea visului şi neimplicarea în soluţionarea problemelor din viaţă.

Cum se obţine vindecarea?

Raportarea la viaţă în mod real;

Acceptarea realităţii şi a adversităţii;

Implicarea şi concentrarea atenţiei pentru a face opţiuni în vis şi în viaţă;

Luarea deciziilor de a lucra asupra problemelor;

Confruntarea cu situaţiile potrivnice, transformarea lor;

Deblocarea şi eliberarea personalităţii;

Dobândirea curajului, a creativităţii prin reconectarea la energia vieţii.

Vi se întâmplă ca în vis să aplicaţi aceleaşi reguli ca şi în viaţa reală?

Atunci când abordăm visul, noi recunoaştem că suntem aceeaşi persoană, atât interior cât şi exterior, suntem un tot unitar, cu toate că visul ar putea să ne arate o persoană divizată atâta vreme cât nu ne-am dedicat dezvoltării personale prin procesul de explorare a visului.

Dacă în viaţa reală refuzăm emoţii, sentimente, probleme, ele vor apărea în vis sub forma unor adversari (demoni) care acţionează împotriva noastră. Sursa visului va readuce în faţa noastră ceea ce am evitat, reprimat pentru a fi rezolvat la nivel interior.

Mă întreb dacă în visele dumneavoastră  s-a întâmplat să apară întunericul, haosul, situaţii de mare dificultate? Chiar dacă răspunsul este DA, aceasta nu înseamnă că sunteţi o persoană cu dezechilibru psihic, ci visul dumneavoastră evidenţiază acel „ceva” asupra căruia va trebui să vă aplecaţi acţionând pentru completarea stării de deplinătate.

De reţinut

Sănătatea sufletului şi deplinătatea se obţin prin lupta pentru iluminare spirituală în care apar demoni sau adversari ce încearcă să vă împiedice să evoluaţi.

Eul nu se poate vindeca prin dominarea visului şi a viaţii, explicaţia constă în faptul că prin control tindem să eliminăm ameninţările.

În acceptarea Eului, binele este acel ceva pe care el îl poate conduce pentru a-şi îndeplini nevoile.

Demonii noştri sunt toate acele lucruri pe care nu le putem controla. Până când nu îi vom înfrunta, accepta, vom continua să pierdem bătălia cu soarta. Altă alternativă decisivă, nu există, decât aceea de a înfrunta elementul cel mai de temut.

Necesitatea de a vindeca este o problemă spirituală. Atunci când o persoană atinge un anumit grad de conştienţă, în faza următoare se va angaja conştient de a pune în practică prin strădanie, ceea ce a învăţat prin necesitate şi suferinţă. Cei care au o pasiune spirituală, se vor angaja în acţiuni care solicită atenţie, suport, dragoste, dăruire, sensibilitate. Sensul implicării şi rezultatul acesteia vor pune Eul în slujba valorilor superioare, inteligenţei şi energiei superioare de care el nu dispune. Adesea, Eul îşi va sacrifica poziţia pentru a găsi Sursa cu care el nu se identifică, dar care îl determină să devină mai bun decât este.

În visele noastre apare de multe ori copilul, care poate reprezenta Arhetipul Copilului, un simbol central al împlinirii şi al unui nou sens, al unei noi vieţi.

O viziune tot mai cuprinzătoare apare asupra condiţiei umane, ea recunoaşte unicitatea personală a fiinţei umane şi în acelaşi timp dimensiunea transpersonală a acesteia, ca parte din noi înşine, prelungindu-se dincolo de Eul nostru individual. Putem, aşadar, opta pentru mai multe moduri de a ne trăi viaţa croind drum spre înţelepciune, conectându-ne la propriile vise, explorându-le.

 

Bibliografie

Freud, Sigmund, Interpretarea viselor, Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1993

Jung C.G., Amintiri, vise, reflecţii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004

Kaplan Williams Strephon, Explorarea visurilor, Editura Teora, Bucureşti, 1997

Kaplan Williams Strephon, Explorarea visului o punte între personal şi transpersonal, Buletinul Psihologiei Transpersonale nr.10/2002

Moraru Aurelia, Articolul ”Incursiune în tehnologia visului cu Strephon Williams Kaplan”, Jurnal de psihologie transpersonală, Anul II nr.1, Editura Asociaţiei Române de Psihologie Transpersonală, 2003

Stevens Anthony, Jung, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998

 

Psiholog dr. Aurelia MORARU


  •  
  •  
  •  
  •