Destinul si manipularea lui. Unii cred in destin … altii cred ca si-l pot alcatui!

destinUnde este adevarul? Hai sa vorbim putin despre cei care cred in destin.

Acesti oameni sunt increzatori ca undeva … acolo sus este scrisa calea lor … nu au acces la scripte si totusi cred ca pot scrie la randul lor in propria carte a vietii, modifica, sterge sau adauga ceva.

Poate e adevarat! Poate chiar viata fiecaruia este o carte nescrisa cu pagini albe ce tipa dupa cerneala. Unii folosesc instrumente de scris mai murdare … un stilou care curge, multa cerneala dar si multe pete … de culoare, cu alte cuvinte … o viata intensa. Altii prefera pixurile fine, inscrisurile cu aliniat, dunga la margine si scris drept cu caractere usor inclinate si desigur totul cat se poate de citet – evident acestia sunt oamenii ordonati, cu o viata previzibila si un destin … scris de societate nicidecum de ei! Extremele … Dar daca am putea sa alegem  noi cu ce sa scriem, cand, cum, pentru ce si desigur, cat. “De ce?” fiind relativa, pe care nu o intelegem de cele mai multe ori.

In principiu cam asta facem toti. In prima parte a vietii, suntem mai dezorganizati. Folosim stiloul, simbolul elegantei, in antiteza cu ce se intampla de fapt; cu eleganta ne distrugem viata, ne facem de cap. Betii peste betii, denigrarea autoritatii si orice alt lucru este refuzat de societate. Unii merg destul de mult pe drumul acesta, altii, se linistesc repede. Societatea controleaza oamenii, pe unii mai putin, pe altii mai mult! Dupa adolescenta se trage linia aceea fina intre cele doua stiluri de scris. Unii continua scrisul cu stiloul, altii, trec la pix si incep sa-si linieze paginile. Cativa ani, diferenta trece observata, dar acceptata de ambele parti. Ulterior, unii incep sa-i condamne pe ceilalti. Cei cu pixul in mana sunt majoritari. Au aflat ca nu pateaza buzunarele, adica le este mult mai usor sa se descurce cu si in societate, daca se conformeaza, cei cu stiloul raman oarecum inadaptatii societatii. Care dintre ei este mai avantajat?

Cel care joaca dupa reguli sau cel care le gandeste si lupta o viata intreaga pentru a le modela?

Brusc stiloul devine un ideal. Cei care il poseda sunt de fapt cei care se pot uita in oglinda in fiecare zi si se pot privi in ochi.

Paradoxal, societatea este condusa de cei care pateaza paginile liniate frumos. Cei care scriu cu pixuri cu cerneala. Stiloul deghizat, sau omul care se incadreaza in toate standardele impuse de societate doar aparent. Le stie, le controleaza, le stapaneste, nu joaca dupa reguli desi, toata lumea e convinsa ca acele reguli ii definesc viata. Ipocrizia si falsul sa primeze in societate? Genialitatea consta in capacitatea de a fi dual? De a reusi sa fii ipocrit fara sa stie nimeni?

Morala … care sa fie? Pixul – mediocritate, stiloul – extrema fara sens, iar pixul cu cerneala – varianta de succes?

Cristian Stanciu


  •  
  •  
  •  
  •