O gradină şi două lumi
Într-o noapte de vară foarte călduroasă, membrii unei familii au dormit afară, în grădina din spatele casei lor. Mama a observat, cu destulă neplăcere, că fiul său şi soţia acestuia (pe care nu o suporta deloc) dormeau cuibăriţi unul în braţele celuilalt. Neputând să suporte acest lucru, ea i-a trezit şi le-a spus: “Cum puteţi dormi atât de apropiaţi unul de celălalt pe căldura aceasta? Este nesănatos şi periculos.”
În alt colţ al grădinii dormeau fiica sa şi ginerele său, pe care îl adora. Aceştia dormeau însă departe unul de altul. Mama i-a trezit uşor spunând: “Dragii mei, cum puteţi dormi atât de departe unul de altul, când este un frig ca acesta? De ce nu vă încălziţi unul pe altul?”.
Nora sa, care a auzit aceste vorbe, s-a ridicat în capul oaselor, şi, cu voce tare, a spus următoarele cuvinte, ca pe o rugăciune: “Ce milostiv este Dumnezeul nostru. O singură gradină şi o vreme aşa de schimbatoare!”
În alt colţ al grădinii dormeau fiica sa şi ginerele său, pe care îl adora. Aceştia dormeau însă departe unul de altul. Mama i-a trezit uşor spunând: “Dragii mei, cum puteţi dormi atât de departe unul de altul, când este un frig ca acesta? De ce nu vă încălziţi unul pe altul?”.
Nora sa, care a auzit aceste vorbe, s-a ridicat în capul oaselor, şi, cu voce tare, a spus următoarele cuvinte, ca pe o rugăciune: “Ce milostiv este Dumnezeul nostru. O singură gradină şi o vreme aşa de schimbatoare!”
Ce ma amuza povestioara…:)))=))) sunt la socrii acuma si ce ma bucura cel mai mult e k vremea aici nu e prea schimbatoare :))