Motto:
“Adevarata Victorie e Victoria asupra Sinelui!
Armonizeaza-te cu esenta lucrurilor si gaseste salvarea chiar in trupul si sufletul tau!”
(Morihei Ueshiba)
Luna august 1998 a reprezentat un moment crucial in viata mea atat in ceea ce priveste cunoasterea de sine cat si inceputul devenirii mele in calitate de psiholog consilier/ psihoterapeut. Atunci am participat la un workshop de terapie experientiala condus de Prof. Dr. Iolanda Mitrofan. Imi doream din tot sufletul sa ma formez si perfectionez profesional pentru activitatea de psihoterapeut, dar nu stiam ce presupune aceasta munca titanica atat cu mine insami cat si cu clientii si, care sunt caile.
In drum spre modul, una din colege mi-a spus ca ea a auzit ca mai intai trebuie sa fii subiect pentru a te autocunoaste si pentru aceasta traiesti anumite experiente provocate de psihoterapeutul din domeniu pentru a afla cine esti, pentru a te intelege, pentru a te debloca daca este cazul, a te autodepasi prin largirea sferei constiintei si imbogatirea repertoriului comportamental mergand spre creativitate si abia dupa aceea, poti ca psiholog sa-ti insusesti si perfectionezi metodele si tehnicile psihoterapeutice. In momentul acela am reactionat cu teama a ceea ce urma sa experimentez, nu aveam nici informatiile teoretice, nici deschiderea autentica spre a urma un astfel de travaliu, intr-un cuvant, nu eram pregatita in intregime din punct de vedere psihologic pentru aceasta activitate complexa. Aceasta se datora atat din cauza insuficientei documentari la acea vreme in ceea ce priveste formarea unui psihoerapeut cat si din cauza atitudinii si crezului psihologului fata de pacienti: psihologul asculta pacientul si-i pune intrebari, pe cand acum se inversa rolul. Atunci, am trait primele rezistente, dar aceasta m-a ajutat ulterior foarte mult in activitatea mea pentru ca am reusit mult mai bine sa inteleg trairile unei persoane in momentul in care isi impartaseste experienta personala pentru ca am experimentat cunoasterea din interior.
Incursiunea in universul meu interior a fost catalizata cu pricepere de catre psihoterapeutul coordonator care prin stiinta, arta, spontaneitate si aptitudini practice specializate cataliza experimentarea a ceea ce emergea din personalitatea mea.
Mi-a fost mult mai usor sa ma inteleg si sa-i inteleg pe ceilalti atunci cand am intrat in posesia cartilor si revistelor editate de Societatea de Psihoerapie Experientiala Romana pentru ca eu sunt astfel structurata ca in tot ce intreprind am nevoie de suportul informational ori, aceste materiale contin informatii complexe de specialitate. Suportul material informational m-a ajutat in obtinerea si altor insighturi, intarirea celor anterioare si clarificarea mea.
Tot ceea ce am dobandit atat din punct de vedere experiential, informational cat si ca metode si tehnici de lucru, am aplicat ulterior atat in viata cat si in Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica Techirghiol unde am adaptat metoda de lucru tinand cont de paricularitatile bolnavului psihic cronic contribuind in acest fel la ameliorarea conditiei umane institutionalizate aflata in suferinta din punct de vedere psihosocial.
Am continuat sa urmez si alte module in cadrul Terapiei Experientiale si pe masura ce lucram, am inteles din ce in ce mai mult cat de important este lucrul cu mine insami ajutandu-ma sa renunt la “armuri”, sa experimentez mai intai pentru a castiga congruenta intre ceea ce predic si fac, sa evit a vorbi din teorii psihologice. Pentru a face activitatea mea cu incredere si eficienta am invatat ca mai intai este de dorit sa dobandesc autenticitatea proprie si numai dupa aceea, aceasta poate conduce clientii spre descoperirea autenticitatii lor. Acum stiu ca autenticitatea psihologului este conditia sine qua non in dezvoltarea increderii in relatia interpersonala cu clientul si in activitatea desfasurata, in dobandirea convingerii in beneficiile consilierii si psihoterapiei.
Pentru ca sa pot lucra eficient aveam nevoie sa ma simt” copac” si nu” vita de vie”, dar drumul “de la samanta la copac” trece prin trairea experientei personale. Ascensiunea spre devenire cere curaj, motivatie si efort si la debutul modulului nu puteam sa-mi imaginez bine nici calea, daramite devenirea.
Si daca urmez astazi si module de formare in Psihoterapie Tranpersonala, Hipnoza sau Explorarea Viselor, pot sa spun ca poate toate acestea n-ar fi fost posibile daca drumul catre libertatea mea interioara si spre autenticitate n-ar fi inceput cu Terapia Experientiala. Mi se pare firesc sa apreciez in mod obiectiv “castigurile”personale ce au rezultat din participarea mea la activitatea de terapie experientiala respectand cunoscuta parabola biblica: ”Sa dai Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”. Aici am constientizat ca doresc sa urmez calea de formare a consilierului /psihoterapeutului, unde un rol important il joaca propria motivatie, perseverenta si consecventa in tot acest travaliu. Am inteles ca fiecare persoana are propriul proces de restructurare si ca orice graba, fortare sau greseala din partea psihologului-terapeut ar putea sa aduca mari prejudicii fiintei umane. Voi urma ideea conform careia ca, daca uneori n-am sa pot ajuta o persoana aflata in suferinta , acceptand limitele personalitatii umane, atunci voi avea mare grija pentru ca ea sa nu sufere si mai mult adancindu-se in suferinta, destructurandu-se profund, incercand astfel “Sa-i dau Timpului-timp”.
Ca psiholog experientialist, mai intai cauti in fiinta ta dezlegarea, fie chiar si partiala a misterului uman si daca ai reusit, atunci inseamna ca poti sa indrumi si clientul sa procedeze astfel.
Cu ani in urma cineva a plecat in cautarea noastra, a psihologilor dornici de a invata si practica psihologia in actiune si am convingerea ca n-a fost intamplator… Cred ca venise vremea ca noi sa ne transformam si sa ne inaltam la alt nivel al constiintei. Atunci am intalnit-o pe Prof. Dr. Iolanda Mitrofan in calitate domniei sale de psihoterapeut si impactul experiential continua sa-si faca efectele si in prezent: nevoie de autocunoastere, cunoastere, cautari……in speranta de a aduce o raza de lumina in” labirintul vietii”.O data ce calea ne-a fost deschisa, in mod natural, acum ne revine si noua sarcina s-o continuam daca “am avut ochi de vazut si urechi de auzit”.
Obiectivul oricarui cursant al Worksopului experientialist din august 1998 ar putea fi acela ca din “cautat sa ajunga el insusi, un cautator care sa aibe curajul sa experimenteze prin actiune si traire activitatea sa optand pentru alegeri responsabile.
Psiholog dr. Aurelia Moraru
ESTE SUPERB ARTICOLUL D-VOASTRA MA NUMESC ADRIANA SUNT DIN MONTRÉAL SI VREAU SI EU SA FAC CURSUL DE PSIHOTERAPEUT DAR NU STIU DACA POT SA FAC FATA LA TOATE DENUMIRILE MEDICALE SAU CE SE FACE ESTE ASA CUM ATI SCRIS PRIMUL AM ESTE PTR CUNOASTEREA DE SINE
CE CURSURI ATI AVUT IN PRIMUL AN CA SDA POT SA LE CUMPAR SI IN ROMANA CQA SA POT SA FIE MAI USOR
VA MULTUMESC MULT-ADRIANA