Teoria auto-actualizarii a lui Carl Rogers

roger.JPGFiecare dintre noi are un potential unic de dezvoltare, crestere si schimbare intr-o directie sanatoasa si pozitiva. Acest potential va ghida toate comportamentele noastre daca nu vom suferi influente externe, sau constrângeri.

Aceasta tema centrala, cunoscuta ca principiul auto¬actualizarii, l-a ghidat intr-o perioada mai mare de 50 de ani pe Carl Rogers in crearea propriei teorii, cercetari si terapii (Gendlin, 1988; Rogers 1974).

Când Rogers si-a inceput cariera in 1927, psihologia personalitatii a fost strategia esentiala a psihanaliticului. Rogers a lansat prima teorie care era o alterantiva comprehensiva a psihanalizei. In contrast cu perspectiva determinista si pesimista a psihanalizei, teoria lui Rogers a oferit o vedere optimista a abilitaii umane de auto dezvoltare si auto intarire pe cai pozitive si sanatoase.

Desi exista multe diferente intre teoriile lui Rogers si Freud, totusi se pot extrage citeva paralele interesante. Ca si Freud, Rogers si-a inceput cariera ca psihoterapeut. Rogers si-a folosit experienta in terapie si ca sursa de idei despre personalitate si ca modalitate de testare, rafinare si revizuire a acestora. Rogers a dezvoltat o noua forma a schimbarii personalitatii care a devenit prima alternativa semnificativa la psihoterapia psihanalitica. Teoria lui Rogers, ca si a lui Freud, a fost comprehensiva si inovativa. In final, ideile lui Rogers, ca si ale lui Freud, au fost pe larg adoptate si aplicate in diverse probleme umane, inclusiv in relatiile interpersonale, in educatie si in dezvoltarea si supravietuirea culturii.

Functionarea si dezvoltarea normala a personalitatii
Teoria personalitatii a lui Rogers este bazata pe doua importante presupuneri:
(1) comportamentul este ghidat de tendinta unica de auto-
actualizare a fiecarei persoane si
(2) toti oamenii au nevoie de o apreciere pozitiva.
In primul rând, vom examina aceste concepte in termenii functionarii si dezvoltarii normale a personalitatii. Apoi, vom privi cum acestea se pot denatura si determina un comportament anormal.

Tendinta de actualizare
Rogers a crezut ca personalitatea este guvernata de o innascuta tendinta de actualizare: „tendinta inerenta a organismului sa isi dezvolte toate capacitatile intr-un fel care ajuta la mentinerea sau intarirea organismului” (Rogers, 1959, pag. 196). Tendinta de actualizare afecteaza ambele functiuni, biologica si psihologica. Mentine individul prin nevoile biologice fundamentale (ex., aerul si hrana); de asemenea, guverneaza maturizarea fizica si regenerarea. Din punct de vedere psihologic, tendinta de actualizare conduce oamenii catre cresterea gradului de autonomie si independenta, largirea experientei si incurajeaza progresele personale. In acest fel, tendinta de actualizare ne ghideaza mai de graba catre comportamente pozitive sau sanatoase decit catre comportamente negative si nesanatoase (ex., Bozarth & Brodley, 1991). Cu cuvintele lui Rogers (1980),

Organismul nu tinde catre dezvoltarea capacitatii sale pentru dezgust, … pentru auto-distrugere, si nici … pentru a suporta dureri. Numai in conditii neobisnuite sau rele aceste capacitati devin active. Este evident ca tendinta de actualizare este selectiva si directionala – ¬o tendinta constructiva (pag. 121).

Cum dirijeaza tendinta de actualizare oamenii in sens pozitiv? Dupa Rogers, indivizii evalueaza fiecare experienta pe care o au in functie de cât de bine ii mentine sau ii intareste – un proces numit proces de evaluare a organismului. Experientele includ tot ceea ce ii face pe oameni, la un moment dat, sa fie prevazatori (Rogers, 1959). Experientele percepute ca mentinând sau intarind organismul individului sunt evaluate pozitiv; rezultatul lor fiind un sentiment de satisfactie, oamenii le cauta in mod activ. In contrast, experientele percepute ca daunatoare mentinerii si intaririi organismului sunt evaluate negativ; rezultatul lor fiind un sentiment de insatisfactie, oamenii le evita in mod activ.

Tendinta de actualizare poate fi gândita ca având doua aspecte. Un aspect consta in tendinte biologice de aparare – ¬inclinatii care conduc la comportamente care ne mentin in viata. Celalalt aspect implica fiecare tendinta unica a individului la cresterea gradului de autonomie, independenta si progrese personale (premiul DeCarvalho, 1990a). Unicul aspect este denumit auto-actualizare pentru ca implica mentinerea si intarirea pe sine insusi, un concept central in teoria lui Rogers (premiul Ford, 1991).
Eu, este o constructie teoretica care se refera la modul in care oamenii se vad pe ei insisi (Rogers, 1959). Auto-perceptiile incluse in „eu”
(1) sunt organizate in forme ordonate unificate
(2) sunt consistente sau compatibile unele cu altele; si
(3) se intrepatrund pentru a construi un ansamblu mai de
graba decât sa fie pur si simplu un set de aspecte irelevante (ex., Jensen, Huber, Cundick & Carlson, 1991).

Rogers accentueaza importanta consistentei auto-perceptii lor pentru functionarea normala a personalitatii. Cind auto¬perceptiile noastre intra in conflict unele cu altele, trebuie sa le reconciliem in asa fel ca „eu” sa poata ramine un ansamblu consistent. O cale de a realiza acest lucru este compartimentarea conflictelor auto-perceptiilor astfel incât sa le asociem la diferite aspecte din viata cuiva. Ca un exemplu, unul dintre autorii acestei carti crede despre el insusi ca este si organizat si dezorganizat. El se vede ca fiind organizat cu ideile, dar dezorganizat cu lucrurile.

Traducere si adaptare dupa Robert M. Liebert, Michael D. Spiegler, Personality: Strategies and issues, Brooks/Cole Publishing Co, USA, 1994, cap. 14.

Psiholog dr. Aurelia Moraru


  •  
  •  
  •  
  •