Reforma din domeniul asistenței sociale se află într-un accelerat proces de implementare, mai ales în ceea ce privește modernizarea administrației, diversificarea sistemului de alocații familiale, facilitarea accesului la prestații sociale inclusiv la venitul minim garantat, precum și dezvoltarea unei rețele naționale de servicii sociale.

Realizarea unui cadru unic pentru organizarea și coordonarea sistemului național de asistență socială, care să includă întreaga problematică a acestui domeniu (protecția familiei, copilului, persoanelor cu handicap și oricărei persoane aflate în nevoie) a fost absolut necesară și s-a realizat prin adoptarea Legii nr.46/2006 privind sistemul național de asistență socială.

Voi detalia în cele ce urmează câteva din aspectele cu care m-am confruntat ca asistent social în activitatea mea.

Repunerea în drepturile bănești, pregătirea documentației necesare pentru întocmirea dosarelor de pensie  de boală, de urmaș, de pensie la limită de vârstă, anticipată, sau repunerea în drepturi pentru cazurile care nu s-au prezentat la timp la evaluarea periodică și repunerea în drepturi a acestora.

Un alt aspect foarte important pe care a trebuit să-l rezolv de urgență a fost situația actelor de identitate, deoarece mai bine de trei sferturi dintre beneficiari aveau buletinele expirate de mai mulți ani, sau nu aveau originalele la centru, fie nu mai aveau certificatele de naștere, fiind aduși în cadrul centrului în regim de urgență fără documentația completă. Astfel în colaborare cu Serviciul de Evidență a Populației din Techirghiol am început să duc cam la 20 de zile câte 20 de dosare pentru a le elibera Cartea de Identitate Provizorie la Reședința, iar pe alt plan am chemat familiile la centru cu Contractul de Casă copie și original pentru a le putea emite Cărțile de Identitate, valabile 10 ani. În paralel familia, și/sau reprezentanții legali au înțeles necesitatea că actele de identitate să stea în original la centru și le-au adus  (în caz că le aveau acasă), le-am scos pe parcurs și certificate de naștere în colaborare cu Starea Civilă din cadrul Primăriei Techirghiol. 

De asemenea am completat dosarele pentru încadrarea în gradul de handicap corespunzător pentru beneficiarii care nu aveau Certificat de Handicap, sau în momentul în care diagnosticul de internare de pe certificatul de handicap a suferit modificări, de ex: amputarea unui picior, un AVC, etc.; le-am depus apoi la CEPAH Constanța.

În paralel cu toate aceste activități de clarificare a documentației beneficiarilor în prevedere cu normativele legale privind serviciile sociale din centrele rezidențiale, am colaborat permanent cu echipa multidisciplinară a instituției, formată din cel puțin trei specialiști: psihiatru, psiholog, asistent social sau medicul de familie în cazul în care aveam o internare pentru a elabora împreună Foaia de Evaluare Inițială, Planul Individual de Servicii, apoi Planul Individual de Îngrijire, în care fiecare specialist trebuie să constate în maxim 7 zile de la internare starea beneficiarului și să propună un plan de recuperare și reabilitare pentru următoarele 6 luni , până la următoarele reevaluări, continuându-se programele dacă au avut rezultate, sau inițiindu-se altele dacă rezultatul nu a fost cel dorit.

Iată cum m-am implicat într-un caz în realizarea planului individual de îngrijire și recuperare: exista în centru o beneficiară cu diagnosticul de schizofrenie, internată de mai bine de 10 ani , fostă profesoară de franceză, care obișnuia să se exprime verbal preponderent în limba franceză, fiind adesea ridiculizată de ceilalți beneficiari. Am propus ca în colaborare cu  psihologul și terapeuții de recuperare din centru să o încurajăm să îi învețe pe beneficiarii dornici și receptivi, în special pe cei câțiva tineri până în 20 de ani, veniți prin transfer de la Centrele Rezidențiale pentru Copii odată cu împlinirea vârstei de 18 ani, câteva noțiuni de limba franceză. Prima etapă a fost să adunăm materialele necesare acestui proiect, adică manuale de limba franceză pentru începători, colaje, figurine din carton cu numere, animale, plante, etc., motivând-o și pe beneficiară să întreprindem această activitate, ea fiind dornică și receptivă. Al doilea pas a fost să descurajăm atitudinea ridiculizantă a celor din jur asupra vorbirii în limba franceză, prin terapie cognitiv-comportamentală, suportivă și de socializare individuală și în grup, meloterapie pasivă și activă, vizionări TV a scurt metraje sau desene animate, în limba franceză nesubtitrate, etc. Rezultatul a fost foarte satisfăcător, exact cum am prezis, cei tineri au avut o atitudine mult mai receptivă, așa cum era și normal, dar și alți beneficiari mai în vârstă și-au însușit sau reînsușit câteva noțiuni elementare de limba franceză. 

De asemenea, am încercat să îi ajut pe beneficiarii care erau în regim de supraveghere permanentă, fie pe motiv de agresivitate fizică și/sau verbală față de cei din jur, fie pe motiv că erau dromomani. În primul caz am încercat să aflu mai întâi din istoricul lor ce i-a condus la aceste tulburări de comportament, am fost în unele cazuri în ancheta socială la familie acasă, sau la sediul celorlalte centre în care au fost instituționalizați, am făcut aceste demersuri, deoarece întotdeauna am vrut să îmi iau informațiile din mai multe surse înainte de a lua o hotărâre și de a propune un plan de recuperare împreună cu echipa multidisciplinară.

Pentru beneficiarii care fugeau adesea din centru, am încercat sa aflu în primul rând  unde vor să ajungă, și spre stupoarea mea ei vroiau să ajungă acasă, motivând că nu și-au văzut familia de mai mulți ani. Atunci am început să contactez familiile la telefon, să le trimit adrese de invitație la centru, iar în unele cazuri am fost cu beneficiarii la adresa unde vroiau să ajungă. În cele mai multe cazuri am fost primiți corespunzător, familia motivând că nu a avut timp să vină în vizită, că au fost bolnavi, etc. dar au continuat programul de vizite la centru ulterior. În momentul în care familia nu a fost receptivă la intruziunea mea, am adoptat în funcție de caz ori o atitudine de sensibilizare în care le explicam importanța menținerii legăturii cu centrul și impactul pozitiv asupra stării beneficiarului dacă îl vizitează, în alte cazuri a trebuit să fiu mai explicită făcând familia să înțeleagă că normativele legale ale serviciilor sociale tip rezidențial prevăd o colaborare familie-instituție, precum și beneficiar-familie permanentă, pentru menținerea măsurii de instituționalizare, astfel sugerându-le să vină să îi viziteze dacă tot nu vor să-i reintegreze în cadrul familial, în multe cazuri reprezentanții legali având numeroase beneficii materiale în bunuri mobile și imobile de pe urma instituționalizaților. Principalele  probleme ale bolnavilor psihici cronici instituționalizați

Dorința de a părăsi centrul; Lipsa banilor, a țigărilor și a cafelei; Dorința de a primi vizite din partea familiei și învoiri  în familie; Doresc bilet de voie să se plimbe în oraș; Medicația, unii nu doresc să li se administreze medicamente; Neînțelegerea din partea celorlalți, conflictele cu alți beneficiari din centru.

Atunci când  am toată documentația necesară și toate informațiile din cel puțin

trei surse pot să elaborez un program de ajutorare pentru fiecare caz în parte, iar exemplele ar fi multe, câteva amintindu-le mai sus.

Etapele pe care le întreprind

– Adrese către primarii, reprezentanți legali/familie sau medicina legală, vizite la aceste instituții

– Eu le expun beneficiarilor și le explic în permanență că pot avea rezultate pozitive sau nu, ei fiind foarte încântați că îi țin practic la curent cu demersurile pentru ei, și bineînțeles se bucură că se interesează cineva de ei.

 -Câștigându-le astfel încrederea în mine și menținând-o , colaborarea este una de tip interpersonal, menajându-i întotdeauna, sunt extrem de atentă cum le transmit orice informație, de orice tip, pentru că sunt persoane imprevizibile, care au un echilibru foarte slab, iar activitatea mea are ca scop  a-i determina să fie cât mai independenți și să se implice cât mai mult în propria viață și în hotărârile ce îi privesc.

-Îi încurajez întotdeauna să se ducă la cabinetul medical al asistentului de serviciu dacă vor o pastilă de cap, de exemplu, să vorbească cu medicii pe probleme medicale, și în general cu fiecare specialist în parte, fără să depindă prea mult de mine, și de intervenția mea pe lângă ceilalți specialiști.

Rezultatele implicării mele în activitate

Rezultatele sunt foarte bune, majoritatea beneficiarilor sunt acum vizitați la centru, chiar învoiți în familie.

Numărul celor care erau în regim de supraveghere permanentă a scăzut cu 75%, prin simplul fapt că i-am ascultat, am fost atentă la ceea ce îmi transmiteau și am colaborat cu echipa multidisciplinară pentru a-i putea ajuta. 

În stabilirea relației asistent social-beneficiar, am avut la bază în primul rând încrederea, înștiințându-mi beneficiarii de la început asupra confidențialității.

Am încurajat un beneficiar să-și facă singur dosarul pentru eliberare CI (carte de identitate) la Reședință, el a sunat-o pe sora lui să îi aducă contractul de casă, copie și original necesar pentru dovada domiciliu, a făcut copiile xerox necesare, a plătit taxa eliberării CI la Primărie, a completat cererile la Evidența Populației și și-a depus dosarul. Eu am avut încredere și i-am dat buletinul expirat și certificatul de naștere în original să le depună, astfel acum există la centru carte de identitate valabilă 10 ani pentru beneficiarul respectiv. Acest fapt i-a ridicat stima de sine, întărindu-i Eu-l, pozitivându-l și are o mai mare cooperare cu cei din jur față de momentul anterior, când  stătea în pat toată ziua sau se uita la TV, comunicând numai la solicitare repetată din partea personalului și a celorlalți beneficiari. 

Dacă ar fi să sintetizez, strategia mea a fost aceea de a câștiga încrederea beneficiarilor, să poată vedea în mine o persoană capabilă profesional și receptivă, să știe că îi înțeleg. Eu nu i-am criticat și judecat, am încercat să acționez atât la nivel conștient cât și subconștient pentru a le schimba deviațiile, prin mult calm, tact, răbdare, diplomație, și bineînțeles colaborare cu tot personalul instituției, de la specialiști, șef centru, personal îngrijitor, personal administrativ, deoarece toți lucrăm cu beneficiari pentru beneficiari. Consider că rețeta de a colabora cu cei din jurul nostru o constituie flexibilitatea, să poți să socializezi adecvat, să colaborezi și să întreprinzi lucruri pozitive cu toată lumea. Se știe că fiecare individ este unic, cu caracteristici pozitive și negative, iar dacă ne axăm pe latura pozitivă și o diminuam pe cealaltă, rezultatele vor fi pe măsură așteptărilor. Astfel, pacea, liniștea sufletească, împlinirea profesională și familială, sunt doar o parte a acestor rezultate.

BIBLIOGRAFIE

1. Elena Zamfir – Sistemul de asistență socială- suport de curs, București 2006/2007;

2.  Elena Zamfir – Strategii anti-sărăcie și dezvoltare comunitară, București, ed. Expert;

3. Ion Lucian Mehedinți, Adrian Chicarosie, Uniunea Europeană – Istorie evoluție. România în contextul integrării europene, Editura Sinteze, Galați, 2004;

4. Catalin Zamfir, Politici sociale în România – 1990 – 1998, Editura Expert, București;

5. Augustin Fuerea, Instituțiile Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, București, 2002.

Autor: Asistent social Apostol Aura Marinela