Relaţia crezuri, abilităţi şi comportament în complianţa terapeutică din perspectiva clientului în psihoterapie

Autori:

Psihopedagog Adina MORARU, NLP Practitioner

Psihopedagog Anca MORARU, NLP Master

“Persoana cu cea mai mare flexibilitate va avea cele mai multe opţiuni”

În măsura în care definim un crez prin ceea ce nu este: crezul nu este o strategie, nu este legat de “cum să”, nu este un comportament, atunci putem să spunem despre crez că el reprezintă o generalizare referitoare la o relaţie între anumite experienţe (Dilts, B.R., 2007).

1. Crezul poate să fie o generalizare referitoare la nişte RELATII CAUZALE.

Exemplu: Care credeţi că sunt cauzele succesului în carieră?

Aţi putea răspunde:

  • Pregătirea profesională;
  • Motivaţia;
  • Implicarea
  • Efort susţinut
  • Mediul în care vă desfăşuraţi activitatea;
  • Atitudinea liderului din instituţie;
  • Structura şi/cultura organizaţională, viziunea despre succes.

Credinţele dumneavoastră cu referire la succes vor influenţa modul în care veţi acţiona în direcţia succesului în carieră. Acolo unde vom determina cauzele, tot acolo vom găsi şi soluţiile la scopul nostru..

2. Un crez poate fi , de asemenea, şi o generalizare referitoare la  RELAŢII ÎNTRE SEMNIFICAŢII.

Exemplu: Dacă aveţi  un succes, ce înseamnă pentru dumneavoastră:

  • Că sunteţi puternic?
  • Că aveţi aptitudini?
  • Că aveţi noroc?
  •  v-aţi implicat suficient?
  •  meritaţi să aveţi succes?
  • Că vă implicaţi cu pasiune în activitate?
  • Că aveţi viziunea scopului?

Semnificaţia pe care o acordaţi va determina modul în care veţi răspunde şi veţi acţiona într-o anumită direcţie.

3. Crezurile pot fi şi generalizări la anumite LIMITE

Cred că-mi pot influenţa succesul prin crezuri şi cu ajutorul minţii mele pănă la un anumit punct, dar dincolo de acest punct, consider că nu mai pot.

Unde este limita, căt de departe pot merge?

Eu pot să ma dezvolt până la un anumit nivel, dar dincolo de acesta, nu pot.

Iată, că aceste tipuri de generalizări vor determina tipurile de răspunsuri pe care le vom avea în anumite situaţii de viată, în anumite contexte de viaţă.

4. Factori care influenţează succesul clientului  într-o relaţie terapeutică

  1. Pasiunea pentru a realiza proiectul său
  2. Motivaţia clientului pentru atingerea obiectivelor
  3. Optimismul, speranţele
  4. Voinţa clientului, efortul susţinut
  5. Lupta pentru autodepăşire
  6. Încrederea în activitatea terapeutică
  7. Personalitatea empatică şi directivă a  terapeutului

5. Factori care împiedică succesul clientului într-o relaţie terapeutică:

  1. Generalizarea experienţelor negative
  2. Pesimismul, neajutorarea
  3. Aşteptările negative, profeţiile negative
  4. Respectul de sine diminuat, imaginea de sine negativă
  5. Motivaţia negativă
  6. Limbajul nonverbal inadcevat al terapeutului sau limbajul mult prea tehnic al acestuia
  7. Absenţa unui  raportului psihologic de calitate specialist – client

Oamenii vor acţiona totdeauna congruent cu scopurile pentru care gândesc că merită să lupte şi să le împlinească.

Ca specialişti, putem conduce oamenii să-şi schimbe crezurile dar nu este la latiudinea noastră să schimbăm crezurile lor, propriile lor convingeri, credinţe, nu putem să-i obligăm să întreprindă ceva împotriva propriului sistem de convingeri.

 Motivarea subiectului este un proces subiectiv, ce se desfăşoară în interiorul fiecărei persoane, prin corelarea mai multor valori şi convingeri în vederea susţinerii deciziei de a face (sau a nu face) un anumit lucru: „Poţi duce calul la apă, dar nu-l poţi obliga să şi bea!”, metaforic vorbind. În mod similar, adevaratul rol al psihologului este acela de a crea condiţiile pentru ca o persoană să-şi poată asuma responsabilitatea automotivării şi de a oferi periodic resursele pentru a-şi reîncarca „bateriile motivaţionale”.  Scopul nostru este să-i asistăm în demersurile lor şi pentru aceasta ne vom acorda cu ei, le vom înţelege sistemul de convingeri, semnificaţia acestora şi apoi îi vom ajuta şi conduce să-şi creeze noi crezuri, convingeri noi, care să le asigure succesul în dorinţa exprimată de aceştia.

 Canalul prin care primeşte informaţia este foarte necesar, de aceea se impune a detecta registrele în care oamenii percep informaţiile. A auzi ceea ce am spus, a alcătui şi citi planul schimbării, a şi-l imagina, exprimă anumite diferenţe în ceea ce priveşte receptarea informaţiilor. Poate au nevoie de exemple sau poate au nevoie de o succesiune de sesiuni pe aceeaşi temă pentru a se putea convinge şi motiva în direcţia schimbării, un rol important este jucat şi de factorul “timp” în percepţia lor. Există oameni care au nevoie de dovezi concrete, de mai multe detalii şi, prin urmare, ca specialişti avem nevoie să detectăm tiparele lor de gândire şi modul în care acestea operează. Neurolingvistica ne-a ajutat să observăm, să învăţăm şi să recunoaştem felul în care clienţii primesc informaţia prin intermediul propriilor filtre, a propriilor grile. Majoritatea oamenilor ştiu ce ar avea nevoie să ştie şi să întreprindă, dificultatea lor rezidă în puterea de a dobândi cunoaşterea.

Să învăţăm să recunoaştem propriile noastre filtre şi atunci, cu siguranţaă, le vom recunoaşte si pe cele ale semenilor noştri cu care interacţionăm în activitate şi viaţă. În acel moment vom stăpâni şi acel “CUM” să facem ca activitatea de educaţie, consiliere, psihoterapie să fie una de succes, aşa cum, dealtfel ne-am şi programat. Filtrele propriei experienţe vor determina felul în care înţelegem realitatea  noastră şi a celuilalt pe care îl asistăm, doar stăpânindu-le, vom putea crea adevărate punţi de comunicare.

6. Tiparele gândirii

Mesajele sunt înţelese cu uşurinţă atunci când are loc recunoaşterea tiparelor de gândire şi alegerea adecvată a cestora. Conţinutul şi stilul comunicării este foarte important; ceea ce spunem contează, dar mai ales contează CUM spunem (“tonul face muzica). Comunicarea se realizeaza 7% prin cuvinte, 38% prin limbaj paraverbal si 55% prin limbaj nonverbal. Totuşi, puţini sunt cei care dau atenţie tonului vocii, dicţiei, ritmului vorbirii, pauzelor, tăcerii, râsului. În funcţie de ton, vorba mângâie sau loveşte, în funcţie de dicţie, auzim o melodie,  mormăială sau un zgomot. Orice mesaj este ascultat şi cu mintea şi cu inima. Daca inima aude zgomote în loc de muzică, îţtelegerea mesajului va fi distorsio­nată. Tonul vocii, ritmul vorbirii sau alte caracteristici paraverbale rămân în noi ca un ecou, iar raspunsul la mesajul primit va fi un feedback la acest ecou. Controlul asupra propriilor experienţe corelat cu alte abilităţi, tehnici, aptitudini, ne vor da capacitatea de a excela în domeniul comunicării interumane. A învăţa despre tiparele gândirii reprezintă doar o parte din pachetul de abilităţi şi înseamnă a ne pregăti pentru înţelegerea diferitelor culturi cu care venim în contact (Sue Knight, 2004). În lucrul cu clienţii descoperim apartenenţa acestora la diferite grupuri culturale, chiar dacă sunt din aceeaşi ţară, fiecare persoană are propriul stil, propria cultură. În “călătoria” noastră alături de ceilalţi pe care îi asistăm şi ghidăm, învăţăm să înţelegem,  să acceptăm, să recunoaştem, să ne raportăm în mod diferit la diferite stiluri. În măsura în care fiecare fiinţă umană este unică, atunci şi stilul nnostru de raportare va fi unic, individualizând relaţia interpersonală pe care o stabilim şi construim continuu. Conexiunile pe care le facem, felul în care ne reprezentăm evenimentele de viaţă, experienţele, ideile, informaţiile sunt unice în mintea ficăruia. Avem un stil propriu de gândire şi abia în momentul în care vom înţelege natura reprezentărilor, vom începe să influenţăm felul în care gândim, simţim şi trăim propria experienţă.

Informaţiile sunt culese prin toate simţuriele: văz, auz, gust, miros, atingere. În mintea noastră, informaţia este reprezentată ca o combinaţie a sistemelor senzoriale şi a sentimentelor interne. Tiparele de gândire sunt parte a felului în care “codificăm” experienţa, mintea şi corpul sunt părţi ale aceluiaşi sistem. NLP furnizează câteva tehnici cu ajutorul cărora putem să schimbăm şi să transformăm anumite crezuri, convingeri (L. Michael Hall,2007). Învăţăm să ne administrăm gândurile, învăţăm să ne creem viaţa şi cariera pe care ni le dorim. Noi suntem ceea ce gândim, iar viaţa noastră este cea pe care ne-o construim.

7. Preferinţe şi diferenţe în tiparele de gândire

  • Vizual – gândirea în imagini. Reprezentarea ideilor, a planului, a carierei în im agini;
  • Auditiv – gândirae în sunete. Sunetele pot fi voci, zgomote;
  • Senzitiv – reprezentarea gândurilor sub formă de senzaţii, aşa cum ar fi o atingere fizică sau anumite emoţii, sentimente. În această categorie sunt incluse şi gustul şi mirosul.

8. Măsura succesului stă în noi

În măsura în care noi învăţăm să ne conducem pe noi înşine, devenim un model atrăgător şi pentru semenii noştri. O competenţă deosebită a oamenilor de succes rezidă în arta influenţării  celorlaţi oameni prin care  obţin schimbări durabile cu consecinţe pozitive asupra calităţii vieţii. Cum reuşesc? Sunt foarte buni comunicatori, ei devin modele ale excelenţei având talentul de a construi o relaţie  imediată cu persoana cu care interacţionează într-un climat de încredere. Ei folosesc un limbaj îmbogăţit prin care antrenează deopotrivă mintea şi inima interlocutorilor.

Relaţionarea reprezintă capacitatea de a intra în conexiune cu ceilalţi, astfel încât să creem un climat de încredere şi înţelegere. Ea reprezintă capacitatea de a respecta punctul de vedere al interlocutorului (nu întotdeauna trebuie şi să fim de acord cu acesta), de a fi pe aceeaşi lungime de undă, de a-i înţelege sentimentele, de a  crea un flux în comunicare.

 Relaţia este esenţială pentru orice formă de comunicare. Ceea ce va face totdeauna diferenţa este calitatea relaţiei.

Bibliografie:

1. Robert B.Dilts, Schimbarea sistemului de crezuri prin Programare Neuroloingvistică, Ed. Escalibur, Bucureşti,2007

2. Sue Knight, Tehnicile programării neurolingvistice, Ed. Curtea Veche, Bucureşti,2004

3. L. Michael Hall, Spiritul programării neurolingvistice, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2007

4. Robert B. Dilts, Bazele programării neurolingvistice, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007.


  •  
  •  
  •  
  •