Psihoterapia Rational – Emotiva

Ellis (Ellis & Whitely, 1979) a introdus logica şi raţiunea în consiliere într-un mod extrem. El a arătat că oamenii ţin la credinţele care cauzează probleme şi că judecata aceasta asupra problemelor este deseori tulburată. El a spus că oamenii apreciază regulile care privesc viaţa pe care şi-o edifică şi consideră raţionale alte acceptări ale regulilor care sunt mai logice. Ideile comune iraţionale sau valorile acestea sunt esenţiale şi iubite de toată lumea; o persoană trebuie să fie perfect competentă; că este mai uşor să eviţi dificultăţile decât să le faci faţă; şi influenţa evenimentelor trecute este cea care determină comportamentul prezent şi nu poate fi eradicată.

Terapia Raţional-Emoţional (RET) este un proces de detectare şi reeducare, cu dispute, argumente despre modul în care aceste credinţe ar trebui regândite şi schimbate. Ca şi terapia cognitivă, RET acoperă un câmp larg, această metodă a fost pusă în relaţie cu depresia şi anxietatea.

Eclectismul
Nu este o teorie ci un mod de lucru care implic㠄îmbinarea” unor aspecte luate din diferite modele. El este productiv dacă încurajează trezirea la viaţă a mai multor procese, deschide minţile spre o apreciere critică a modului cum acţionează diferitele metode şi spre o tendinţă de a le particulariza pentru fiecare pacient, mai degrabă decât vice-versa. Nu s-a stabilit experimental dacă această abordare poate fi obstrucţionată din lipsa dorinţei sau a incapacităţii de a cuantifica calitatea, aplicabilitatea şi eficacitatea metodelor folosite. Nu se ştie precis dacă terapeutul poate folosi îmbinări de metode sau dacă ele trebuie integrate într-una singură care să fie folosită cu atenţie şi eficienţă.

Evaluarea modelelor
Toate modelele trebuie examinate şi evaluate din punct de vedere al puterii şi al slăbiciunilor lor pentru a putea fi îmbunătăţite. Modelele viabile vor conţine principii clare, care pot fi identificate suficient de bine pentru a se putea opera asupra lor schimbări ulterioare. Conceptele de bază să nu fie ambigue, rata aplicabilităţii să fie făcută mai explicit, metodele şi tehnicile să fie bine definite pentru a putea fi înţelese corect. Trebuie să se scurgă un timp în care cercetarea empirică să dovedească eficacitatea modelului teoretic pentru a prezice şi explica comportamentul uman (Smith Glass & Millek, 1980). Modelele slabe vor avea principii difuze şi inconsistente, dificil de înţeles, vor avea deficienţe în a specifica esenţa, aptitudinile cerute, iar conceptele explicative vor duce la greutăţi de învăţare a lor de către terapeuţi (Garfield & Bergin, 1986). Există o mare susţinere a terapiei comportamentale data de eficacitatea ei practică, de gradul larg de aplicare. De asemenea se cunosc câteva cazuri de inutilitate în aplicarea câtorva metode de comportament cognitiv, în special (RET). Un interes sporit cunoaşte şi terapia cognitivă care şi-a făcut un nume în sine în ceea ce priveşte tratamentul depresiilor. În aria sistemelor, modelele structurale au fost bine primite.

Munca clinică şi de consiliere psihologică diferă în mod considerabil în funcţie de metodele adoptate, firesc, în funcţie de pacienţii cu care lucrează. De exemplu, cadrul copilăriei şi adolescenţei subliniază accentuarea intervenţiilor familiei. În lucrul cu adulţii, apare o problemă deosebită, pentru că ai de-a face cu perioade lungi de timp şi cu boli cronice.
În lucrul cu persoanele în vârstă, avem de-a face cu confruntarea chestiunilor ce privesc cariere, rude şi altele de acest gen. Cei care lucrează cu persoane cu dificultăţi de vorbire sau alte handicapuri (nevoi sociale) trebuie să pună la bătaie tot soiul de comportamente, adaptate impulsurilor de moment, şi tehnici de autocontrol, pentru a se putea apropria de cei care au o evidentă întârziere de învăţare socială.

Psihologii care lucrează în domeniul sănătăţii pot să arate un interes deosebit pentru rolul educaţiei în prevenirea şi tratarea bolilor.
Există un pericol în prezentarea modelelor şi a terapiilor şi a strategiilor adaptate chiar şi unui mic eşantion, din marea varietate a problemelor pe care le au clienţii.
Psihologii lucrează pe mai multe nivele. Suplimentar terapiei individuale, psihologii au rol de evaluare, foarte important în neuropsihologie, pentru a putea diagnostica bolile cerebrale. Psihologii au un rol important şi în munca judiciară pentru actul de încadrare infracţională.

Terapiile psihologice dau rezultate satisfăcătoare şi în ceea ce priveşte fumatul, SIDA, abuzul de alcool şi bolile de inimă, consumul de droguri, implicându-i pe psihologi în probleme ce privesc, schimbarea de atitudini, reprezentare socială, strategii publicitare.
Mulţi psihologi lucrează nu individual, ci ca o parte a unei echipe, echipa ce lucrează pentru menţinerea sănătăţii mentale a comunităţii şi pentru a preveni internarea pacienţilor în instituţii specializate.

Alţi psihologi lucrează în domeniul cercetării, dezvoltând cunoştinţele fundamentale, aplicând apoi aceste cercetări în cadru clinic pentru a le experimenta practic. Ei nu ţin cont de costul lor efectiv, ci le verifică pentru a stabili într-un final valabilitatea sistemului teoretic şi limitele lui de aplicare.

Stagiile de pregătire sunt absolut necesare şi e greu să accezi la ele, fără o experienţă relevantă şi foarte bune rezultate academice. Deoarece lucrul cu pacienţii este o muncă stresantă, de-a lungul cursului materialele ce trebuie aprofundate sunt structurate pe mai multe module.

Există o mare diversitate de job-uri în domeniu care permit absolvenţilor să îşi construiască o carieră şi să obţină mari satisfacţii profesionale.
Pentru a proteja pacienţii, psihologii acreditaţi (de ex. psihologii autorizaţi din Marea Britanie) sunt înregistraţi într-o listă oficială publică şi sunt obligaţi să respecte o anumită deontologie profesională.

De la psihologii autorizaţi sau licenţiaţi se aşteaptă menţinerea şi dezvoltarea competenţelor profesionale. Nu li se permite să-şi declare competenţe, dacă nu le posedă, şi nu li se permite să facă o reclamă nejustificată asupra eficacităţii oricărei metode.
Ei trebuie să păstreze în orice mod confidenţialitatea şi să aibă probitate profesională şi morală, astfel încât să nu se aducă nici un prejudiciu clienţilor sau profesiei.

Psiholog dr.Aurelia Moraru


  •  
  •  
  •  
  •