Ipohondria este o preocupare excesiva a unei persoane de starea sanatatii sale. Observandu-se fara ragaz, individul ipohondric, egocentric, asemeni lui Argan, bolnavul inchipuit al lui Moliere, pare sa stea la panda pentru a surpride cea mai mica senzatie neplacuta a corpului sau, senzatie care angoaseaza persoana. Ipohondrul cauta in mod anxios un medic dorind ca acesta sa-i gaseasca o boala, sa-i puna un diagnostic prin care „bolnavul ” ar putea sa beneficieze de o ingrijire atenta, profesionista. Astfel, el ar putea fi inteles fara a se simti culpabilizat si poate avea beneficii secundare ale simptomului: scapa de anumite responsabilitati. Trebuintele unui astfel de bolnav sunt acelea de a i se recunoaste boala localizata la un organ, bine definit si, de a fi recunoscut el drept un om bolnav.

Nume: C
Varsta: 34 ani
Profesie: Instalator sanitar
Stare civila: Casatorit
Studii: Scoala Profesionala

Sedinta I
durere.jpgAnamneza: La varsta de 18 ani , pacientul a fost intr-o discoteca cu baietii de varsta lui unde s-au distrat, au baut si au fumat, ca de obicei. La intoarcerea in camin, a simtit un junghi intercostal, palpitatii ale inimii si … teama. S-a speriat tare si a doua zi a fost la medic primind ingrijiri pentru raceala. Pacientul si-a amintit ca a facut dus inainte de discoteca si s-a gandit ca poate a racit, anotimpul fiind iarna. In urma administrarii medicamentelor prescrise, simptomele au disparut. Dupa doi ani, in alte imprejurari a avut aceleasi simptome si de atunci si pana acum a consultat o multime de medici: generalisti, neurologi, cardiologi si psihiatri, dar nici unul nu i-a pus un diagnostic clar si, mai ales, nu si-a gasit remediul. Locuieste cu familia de origine si sotia sa. Mama si sotia sunt foarte intelegatoare, dar cu tata are conflicte deseori, mai ales ca acesta obisnuieste sa consume bauturi alcoolice. De multe ori in timpul somnului are impresia ca moare si de aceea se trezeste transpirat de emotii si-si trezeste sotia cu care ar dori sa stea de vorba si sa-l linisteasca. Doreste sa fie insotit pe strada de mama, sotie sau colegi, altfel nu are incredere sa iasa singur in spatiul social, se teme de o eventuala cadere, criza …
Si-a formulat ca obiectiv intarirea personalitatii prin a avea mai multa incredere in el, siguranta.
Intrebandu-l cam de cate sedinte considera ca ar avea nevoie spre a se reechilibra mi-a raspuns ca se gandeste initial la sase sedinte.

Sedinta II:
Aplicarea Chestionarului STI a evidentiat: Tendinte depresive-hipocondriace, accentuate si Instabilitate psihica, tendinte accentuate.
Interviul psihologic structurat a pus in evidenta aceleasi tendinte.
Psihoterapia a urmat calea nondirectiva rogersiana imbinata cu sugestii pozitive de intarire a Eului.

Sedinta III
Testarea sugestibilitatii prin metoda catalepsiei bratului. Pacientul a raspuns pozitiv. Am utilizat aceasta procedura pentru a vedea daca pacientul dispune de aptitudinile necesare unei vindecari mai directe prin hipnoza ericksoniana deoarece am observat ca pacientul se motiva pentru a-si scurta suferinta. Deoarece a raspuns poztiv, am urmat pasii relaxarii prin hipnoza ericksoniana administrandu-i scenariul “Calatorie la o stanca”. Prin aceasta am intentionat ca pacientul sa se elibereze de traume, suferinte, insuccese. La revenirea din transa, mi-a declarat ca se simte mult mai bine si mai in siguranta.

Sedinta IV
Am verificat mentinerea obiectivului si reformularea lui in termeni pozitivi. O parte dorea continuarea si alta se opunea. Am dorit sa stiu care era motivul opunerii si am aflat ca avea benefiicii secundare de pe urama simptomelor, astfel el isi mentinea dependenta de mama, sotie, prieteni, atunci cand se simtea rau, acestia il inconjurau cu dragostea lor. De asemenea se gandea ca poate daca va fi foarte sanatos, sotia va dori un copil deoarece amanasera mereu aducerea pe lume a unui copil din cauza suferintei lui si a neputintei de a-si asuma responsabilitatea. Am colaborat si a fost de acord sa discutam cu cele doua parti in conflict (Abordare NLP). Prin integrarea partilor aflate in conflict, pacientul s-a simtit in final linistit, impacat cu el insusi, intreg (armonios).

Sedinta V
L-am rugat sa-si defineasca problema cu care se confrunta si s-o imparta in subprobleme pe care le-am etichetat, astfel:
1. Altii
2. Fapte din trecut
3. Eu
A decis cum au contribuit alti oameni prin comportamentele lor la problema lui si a concluzionat ca el nu poate sa-i schimbe pe “altii’, acestia se vor schimba doar daca se vor motiva ei. Faptele din trecut nu mai puteau fi schimbate, putea doar sa le priveasca din alt unghi de vedere si sa-si ia lectia. In schimb, in ceea ce priveste EU, aici el, pacientul, decide ce, cum si cand sa schimbe. Chiar din acel moment a decis sa traiasca in prezent, sa faca mici iesiri in mediul social singur, sa le repete zilnic si sa continue sa-si asume resposabilitati prin constientizare si invatare.
I-am pus intrebarea de cand va incepe? Mi-a raspuns ca isi va asuma schimbarea chiar din acel moment. L-am intrebat ce altceva diferit va face pana la sedinta urmatoare. Pacientul mi-a raspuns ca atunci cand va deveni anxios isi va spune in gand ca emotiile se vor consuma in cateva secunde, le va lasa sa se desfasoare gandind pozitiv ca, dupa aceea, totul va fi bine … sotia sa va putea sa doarma neantrerupt deoarece el a invatat sa-si gestioneze trairile. Altceva, l-am intrebat eu? Mi-a raspuns ca va merge si la magazine singur pentru a face aprovizionarea.

Sedinta VI
Pacientul mi-a relatat ca a pus in practica tot ceea ce si-a propus, reusise si era foarte sigur si mandru de el.
Am lucrat un scenariu legat de Linia Timpului in hipnoza. A raspuns pozitiv sugestiilor si a declarat dupa iesirea din transa ca s-a vazut in viitor alaturi de sotia sa si un copil pe care il vizualizase in timp ce isi celebra ziua de nastere, zi festiva la care participa intreaga familie si prietenii lor.
Evaluarea psihologica prin instrumentele specifice psihoterapiei si psihologiei clinice, au evidentiat scaderea simtitoare a manifestarilor depresive-hipocondriace si a instabilitatii psihice.
El mi-a spus ca are multa incredere in el, mi-a multumit pentru activitatea terapeutica si si-a luat ramas bun. Am convenit sa ma sune din cand in cand pentru a-mi vorbi despre succesele lui. De atunci au trecut sase luni si mi-a telefonat in cateva randuri spunandu-mi ca se simte din ce in ce mai bine.

Psiholog dr. Aurelia Moraru


  •  
  •  
  •  
  •