Psihoterapia cognitivista

Beck şi colegii lui (Beck, Rush, Emery, 1977) au studiat intens influenţarea omportamentului şi a emoţiilor, ceea ce cred şi spun oamenii despre ei şi despre lume. Ei au descoperit că problemele sunt asociate în mod frecvent cu gândirea eronată. Asemenea gânduri trebuie identificate, reformulate şi în final modul în care se răspunde acestor stimuli. Cu alte cuvinte, această apropiere are legătură cu interfaţa cognitivă între stimuli şi răspuns care nu era cunoscută în psihologia clasică.

În cazul tratamentului, subiectul învaţă că percepţia este diferită de realitate şi că asemenea percepţii se bazează de cele mai multe ori pe o gândire greşită. Subiectul încearcă să-şi observe gândurile în mod obiectiv şi să identifice distorsiunile din gândire, cum ar fi reacţiile exagerate, suprageneralizarea, şi teama de-a lua în seamă informaţiile relevante.

Apoi subiectul exersează contraargumentele şi le monitorizează pe aceste distorsiuni, aşezându-le pe hârtie şi practicându-le până ce devin o obişnuinţă. Această tehnică arată că se pot aduce îmbunătăţiri, că există o speranţă în tratarea relaţiei depresie-anxietate şi asta generează materialul pentru terapii empirice.

Antiteza terapeutică faţă de abordarea psihanalitică, ignorând rolul afectului şi al inconştientului, terapia cognitivă acreditează importanţa lucidităţii conştiinţei, a judecăţii şi a capacităţii de testare a realităţii.

Principiul terapiei cognitive are în vedere evidenţierea cogniţiilor negative, a schemelor şi a disfuncţiilor cognitive ale pacienţilor care încearcă să le înlăture sub îndrumarea terapeutului. În esenţă, terapia cognitiva vizează modificarea stilului de gândire al pacientului, pe care îl orientează asupra conştientizării caracterului distorsionant şi eronat al convingerilor sale şi în evaluarea lor realista, prin confruntarea cu realitatea.

Scopul terapiei cognitive consta în înlăturarea tulburării depresive printr-un demers psihagogic prin care pacientul este ajutat in:
– identificarea şi testarea ipotezelor eronate;
– identificarea şi testarea cogniţiilor negative;
– dezvoltarea şi testarea unor scheme cognitive alternative mai flexibile şi mai realiste;
– schimbarea modului disfuncţional de gândire, fapt susceptibil de a ameliora depresia.

Psiholog dr. Aurelia Moraru


  •  
  •  
  •  
  •