Sexualitatea la pubertate si în adolescentă
psihosex2.jpgAdolescenta este definită de obicei ca fiind perioada de dezvoltare a individului cuprinsă între pubertate si maturitate. Pubertatea se defineste ca o schimbare corporală, fizică si fiziologică, având implicatii psihice majore pentru individ. Se caracterizează printr-o crestere fizică rapidă, o accelerare a cresterii organelor sexuale, o dezvoltare a caracterelor sexuale secundare. Pubertatea reprezintă o ”criză psihobiologică” de evolutie si dezvoltare globale ale persoanei, marcând o schimbare majoră a acesteia atât pe plan somatic cât si psihic.
La pubertate apare si nevoia sexuală, manifestată prin atractia fată de persoanele de sex opus. Evolutia instinctuală suferă o transformare rapidă, care se manifestă ca o schimbare profundă a persoanei în totalitate. Apar modificări psihofiziologice diferentiate pentru fiecare sex în parte. La băieti evolutiile sunt legate de cresterea si adâncirea egotismului iar emotiile sunt legate de afirmarea tendintelor erotice ale individului. La fete în schimb pasivitatea feminină temperează expansiunea pubertară, deturnând-o către instinctul de seductie.
La vârsta pubertătii apar primele manifestări ale erotismului sub forma aspiratiilor erotice, expresie a transformării morale. La adolescenti instinctul erotic apare sub formă de dorintă pur fizică, mult mai diferentiat în raport cu tendinta autoerotismului infantil, prin localizarea sa la nivelul organelor genitale.
Revelatia erotismului fizic este diferită în raport cu sexul. În cazul băietilor, acestia trec rapid de la experientă autoerotică la practica unirii sexuale. Această unire sexuală se însoteste de satisfactia orgoliului personal si de dorinta posesiunii materiale. În cazul fetelor, acceptarea unirii sexuale are caracterul ambiguu al luptei interioare între dorinta sexuală si instinctul de conservare a integritătii fizice. Ea nu urmăreste, ca partenerul său masculin, numai satisfacerea dorintei sexuale ci o raportează la perspectiva maternitătii, ca pe o împlinire a acesteia. Astfel, perspectiva maternitătii este înteleasă ca finalitatea firească a dăruirii acesteia partenerului, depăsind astfel simpla satisfacere a dorintei sexuale.
În perioada adolescentei, se stabilesc si se precizează în mod clar diferentele dintre sentimentul erotic si instinctul sexual, acesta precedând veritabila tandrete erotică sexuală. Emotia erotică, pentru ambele sexe, rezultă din fuziunea apetitului genital, fizic, cu sentimentele erotice de atractie sufletească reciprocă dintre parteneri.
Un aspect deosebit de important al sexualitătii la adolescenti este reprezentat de intrarea în viata sexuală. Două probleme se discută în acest sens: initierea sexuală si prima experientă sexuală.
Se admite că initierea sexuală din perioada adolescentei este legată de modelul sociocultural si de valorile moral-religioase ale grupului social si ale epocii istorice cărora le apartine persoana respectivă. Un rol important revine în sensul acesta conceptiei si atitudinii adultilor fată de problema sexualitătii. Pentru adolescenti, initierea sexuală implică spargerea unor tabuuri si dezvăluirea unor mistere, fiind primul pas al initierii în vederea pregătirii pentru noile modele comportamentale ale individului. Această situatie implică teamă, curiozitate, neliniste, nesigurantă în fata necunoscutului dar si dorinta de a afla, pentru a putea deveni conform cu adultii.
Interzisă copiilor ca ceva rău si rusinos, sexualitatea se asociază cu sentimentele de rusine si de vinovătie pe care adolescentul trebuie să le depăsească si să le lichideze. Sentimentul de vinovătie sexuală este legat de asteptarea de către individ a primei experiente sexuale, pe care o pune în relatie cu sentimentele de rusine si pedeapsă consecutive acesteia. Vinovătia sexuală trebuie înteleasă ca un sentiment moral de interdictie de care adolescentul trebuie să se desprindă o dată cu prima sa experientă sexuală. Din acest motiv, initierea si prima experientă în materie de sexualitate au o foarte mare valoare emotională pentru individ. Ele pot lichida un sentiment sau, dimpotrivă, îl pot transforma într-un complex patologic, în cazul în care initierea sexuală este deformată iar prima experientă sexuală – esuând – are un caracter psihotraumatizant. Este astfel influentată directia de evolutie ulterioară a comportamentului sexual. În cazul indivizilor cu sentimente de vinovătie sexuală, neîncrederea si ezitarea vor conduce la anxietate si complexe de vinovătie. O educatie sexuală corectă si bine condusă, precum si o primă experientă sexuală în conformitate cu normele moral–religioase ale modelului familial si socio-cultural exclud încărcarea emotional-afectivă a adolescentului cu sentimente de vinovătie sexuală. În cazul adolescentilor bine pregătiti pentru o viată sexuală, prima experientă va trece fără angoase si nu va avea caracterul unui esec, ci al unui pas important în maturizarea lor. Primul cadru al educatiei sexuale îl reprezintă familia si al doilea scoala. Un rol important revine, pe lângă explicatiile de ordin psihologic si fiziologic, interiorizării normelor morale ca suport psihologic si comportamental–rational al adolescentului..
Primele experiente sexuale pot lua diferite aspecte, după cum urmează:
a) experiente psihotraumatizante: viol, relatii sexuale între rude, în grup, toate având un caracter de brutalitate si generând sentimente de vinovătie sexuală cu grave consecinte asupra personalitătii si a comportamentului sexual;
b) experiente de tip ludic, de regulă între partenerii de aceeasi vârstă, legate de curiozitate, fantezii erotice, experiente în grup sau autoerotism;
c) experiente morale, în care sentimentul de atractie erotică reciprocă apropie partenerii, facilitează comunicarea si cunoasterea reciprocă, urmate de relatia sexuală biologică. Acest tip de experientă favorizează maturizarea personalitătii si a comportamentului erotico-sexual al viitorului adult, dezvoltând atitudini de atractie si încredere reciprocă între parteneri, stabilitate si securitate emotional-afectivă.

Sexualitatea adultului
Functia erotică, expresie psihică primară a sexualitătii, se pregăteste lent în cursul copilăriei si se afirmă brusc la pubertate, pe tot parcursul adolescentei, dobândind în mod progresiv un caracter de stabilitate si fixându-se ca atare la vârsta adultă, o dată cu încheierea maturitătii individului. Trecerea la adolescentă presupune, în mod obligatoriu, maturizarea sexuală si, implicit, cea a personalitătii în plan emotional-afectiv si intelectual.
Maturizarea erotico-sexuală coincide cu viata adultă, constituind momentul împlinirii depline a persoanei în acest sens si având caracteristici diferentiate pentru bărbat si pentru femeie.
La bărbat, toate evenimentele sexuale sunt influentate, în primul rând, de puterea dorintei. În acest caz este vorba de implicările sexuale care pot dura mai mult timp. Ele au caracterul unei dorinte brutale, imperioase si, cu timpul apare nevoia unei selectii în alegerea si desfăsurarea dorintelor sexuale. În cazul femeii, lucrurile capătă un alt aspect. Femeia se manifestă printr-o apropiere erotică: participare corporală totală, dublată de o participare morală a ei în actul sexual.
Trebuie ca acest fapt să se constituie într-o ”combinare indisolubilă între erotism si cerebralitate, care fixează destinul femeii” (A. Hesnard). Consimtind la consumarea unui act erotico-sexual, femeia renuntă în cea mai mare parte la personalitatea sa intimă. Din acest motiv, orice femeie are nevoie de o compensare a acestei atitudini submisive si de învingere. Compensarea este realizată prin tandrete, cel putin cu un caracter formal si trecător, din partea partenerului, dacă nu printr-un sentiment durabil si profund. La femeie, functia sexuală depinde de procreatie, înainte de toate. Bărbatul nu are constiinta organică, viscerală a procreatiei, aceasta fiind amestecată cu impulsurile erotice primitive, de ordin instinctual.
Cercetările în cadrul sferei sexualitătii au evidentiat existenta a trei stadii în viata adultă: adultul tânăr, adultul mediu si adultul târziu . Adultul tânăr reprezintă etapa caracterizată prin încheierea căsătoriei, având ca obiectiv constituirea cuplului marital, a familiei. În această etapă, viata sexuală capătă un caracter de legimitate si devine regulată; dispar anxietătile si sentimentul de vinovătie.
Această etapă se întinde pe o perioadă cuprinsă între 23-30 de ani. Adultul mediu reprezintă etapa cuprinsă între 31-46 de ani în care atentia se deplasează către preocupările profesionale si cele de ordin social iar în planul comportamentului sexual se remarcă un usor început de declin al ratei frecventei raporturilor sexuale. Adultul târziu reprezintă etapa cuprinsă între 46-60 de ani pe parcursul căreia apar lungi perioade de abstinentă sexuală, interesul pentru activitatea sexuală reducându-se considerabil.
La adult, apetitul sexual devine un comportament regulat, normat în sfera familiei. În acest caz, interesul va scădea prin obisnuintă si plictisire. Apare dorinta de schimbare, căutarea noului, se redeschide agresivitatea manifestată prin dorinta de aventură. Apar, legat de potentă sau impotentă, noi forme de comportament sexual. Încep să aibă valoare mass-media (filmul, revistele, etc.). Apetitul sexual masculin este provocat si întretinut de formele corpului feminin, mirosul specific, vocea, fizionomia, vestimentatia si cosmetica, părul, etc. În sensul acesta, se notează faptul că întotdeauna extremele se atrag: persoanele slabe le preferă pe cele grase etc.
Diminuarea în diferite grade a apetitului sexual la bărbat este legată si de conflictele cu partenera, răceala si repulsia exercitate de aceasta, dezinteres pentru activitate sexuală, lipsa de tandrete, etc. Femeia normală posedă o tactică admirabilă si nuantată de a-si masca sau mobiliza sentimentele pentru a seduce si nu leza orgoliul masculin.
Întretinerea apetitului sexual la bărbat depinde de sursele de excitatie sexuală si de o activitate sexuală regulată, permanent întretinută. Astfel, scăderea motivatiei erotice duce la o scădere a apetitului sexual si a intensitătii si a intensitătii relatiilor sexuale.
În ceea ce priveste diferentele între apetitul sexual al bărbatului si cel al femeii, ele sunt legate si de structura personalitătii acestora. Un bărbat poate fi un partener si un sot devotat si iubitor, atent cu sotia sa, dar îsi poate manifesta apetitul sexual si în afara cuplului marital. Femeia normală este însă stabilă si fidelă sotului său, incapabilă de a face o separatie între iubire si dorintă sexuală.
Sfera sexualitătii este marcată de identitatea sexuală a indivizilor care priveste două mari aspecte (masculinitatea si feminitatea). Un rol esential în procesul formării identitătii sexuale revine familiei, modelelor sexuale din familie, tipului de comunicare si relatiilor dintre membrii familiei respective. Formarea identitătii sexuale este si rezultatul unui proces de formare si maturizare a individului, caracterizat prin absenta unor modele deviante, a unor frustrări sau carente afective din copilărie. În procesul de identificare sexuală este vorba nu numai de maturizarea propriu-zisă a sferei sexuale, anatomo-fiziologică, ci si de o maturizare a personalitătii, capabilă de a crea în sfera constiintei proprii o imagine specifică apartenentei individului la sexul său. Este vorba despre o intrare în rolul sexual specific fiecărui individ si tocmai această constiintă de sine, legată de rolul sexual al individului, va determina alegerea partenerului si formarea ulterioară a cuplului marital.
Încă din perioada maturitătii, semnele care anuntă o schimbare a comportamentului sexual încep să-si facă aparitia, primele manifestări având în vedere libidoul si potenta sexuală ale adultului târziu. Totusi glandele sexuale continuă să producă hormoni dar această activitate se diminuează continuu, la bărbat instalându-se impotenta si scăderea considerabilă a fertilitătii, iar la femeie, începând cu menopauza, dispare capacitatea reproductivă concomitent cu scăderea marcată a libidoului.
Trecerea individului de la maturitate înspre vârsta a treia este marcată de un proces de involutie, manifestat prin menopauză în cazul femeii si prin andropauză în cazul bărbatului. Acest lucru va opera modificări importante în cadrul sexualitătii prin exacerbarea erotismului si declinul functiei erotice.
Exacerbarea functiei erotice corespunde perioadei preinvolutive si apare atât la bărbat cât si la femeie. Functia sexuală se manifestă printr-o exaltare de tipul hipersexualitătii care, în cazul bărbatilor, este destul de prelungită în timp, desi aptitudinea fiziologică a organismului se diminuează considerabil. Acestia devin mai interesati de evenimentele sexuale, în care investesc o pasiune erotică deosebită, motiv pentru care dezvoltă sentimente de gelozie fată de eventualii concurenti mai tineri. În cazul femeilor, aceste manifestări erotico-sexuale iau aspectul unor pasiuni puternice axate în special pe parteneri mai tineri decât ele. La ambele sexe, aceste ”furtuni pasionale” se manifestă zgomotos, uneori chiar public, prin pasiune erotică, sentimente de gelozie si tandrete excesivă.
Declinul functiei erotice urmează imediat perioadei anterioare . După o exaltare erotică ce îmbracă forma hipersexualitătii, se instalează rapid si brusc o diminuare marcantă a functiei sexuale, adesea cu un caracter definitiv, viata sexuală înscriindu-se astfel în declinul general al organismului specific senescentei.
În cazul ”refuzului” disimulat al sexualitătii adulte, subiectii nu îsi pot depăsi problemele ”fixatiei” Oedipiene, adică atasamentul libidinal la părintii de sex opus si ostilitatea fată de cei de acelasi sex. Ei rămân fixati la această etapă (esentială în teoria freudiană pentru evolutia maturativă a copilului). Această ”fixatie” este implicată ca mecanism psihologic în primele simptome ale tulburărilor sexuale: impotente erectile, ejaculări precoce, anjeculare, frigiditate, dispaurenie, vaginism. În toate aceste cazuri, plăcerea (dragostea, prin transfer) este trăită ca pe un păcat. Cei aflati în astfel de situatii dureroase, sunt apăsati de angoasă si trăiesc raporturile sexuale ca un sentiment de culpabilitate, putând antrena la nivel imaginar – castrarea. Este cunoscut faptul că persoanele nevrotice ce-si resimt sexualitatea ca periculoasă sunt atrase desi atrag la rândul lor persoane care împărtăsesc inconstient frica, întărindu-si reciproc refuzul unei sexualităti adulte.

[…]

 Psihopedagog, Adina Moraru


  •  
  •  
  •  
  •