Cu anima rastignita

Ciudat, crucea era goala
Si, totusi , sange picura-
Nu era nimeni pironit pe ea.

Din cruce sangele curgea
Si nici un trup nu se vedea.
Ciudat- nimeni in cuie nu lupta.

De unde sange se scurgea,
Desi nimeni pe cruce nu gemea?
Nu banuiam pe nimeni rastignit.

Izvorul sangelui nu se vedea—
Ca ceara-ncinsa picura
Din gol, si nu din trup, din ea:
Imi rastignisei anima.

Spre centru

Lumea nu are centru,
Cum are teatrul scena.
La margine ma aflu mai mereu,
Pe muchie s–ajung
Nu mi–este greu.
Pe drumurile necalcate
Ale animei deschid expeditii
Perpetuu cautand mijlocul, miezul
Dar tot mai des apar prapastii
Cu margini necauterizate,
Ce–mi taie toate centrele–n
jumate.

Z(m)eu
Ieri, azi, maine,
In fiecare zi arunc cu pofta mea de viata
atat in balene cat si–n fire de ata.
Te arunc, oh! pofta mea de viata
Ca pe un buzdugan si strig,
cu navala, cand ajung acasa:
Imi miroase–a carne, imi miroase–a viata!
CaRne de zmeu ai de vanzare, viata,
Pentru cei care cer caRne de zeu,
nu–i nici o coada la piata.

Crista Melk


  •  
  •  
  •  
  •