Particularitati ale psihoterapiei suportive la bolnavii neoplazici. Anita. Studiu de caz

Introducere

Cancerul (termen medical: neoplasm malign) reprezintă o clasă de tulburări în care o grupare de celule afişează o creştere necontrolată (diviziune între limitele normale), invazie (intruziune şi distrugere a ţesuturilor adiacente) şi uneori metastază (răspândirea spre alte zone ale corpului prin limfă sau sânge). Aceste trei proprietăţi maligne ale cancerelor le diferenţiază de tumorile benigne, care sunt limitate: nu invadează şi nu afişează metastaze. Majoritatea cancerelor formează o tumoare, însa unele nu – precum leucemia. Cancerul poate afecta oamenii la orice vârsta, chiar în stadiul fetal, însă riscul pentru majoritatea diversităţilor creşte proporţional cu vârsta. Cancerul provoacă aproximativ 13% din decesurile umane. Conform Societăţii Americane de Cancer, 7.6 milioane de oameni de pe glob au fost înregistraţi decedaţi în urma cancerului în anul 2007. Cancerul afectează toate animalele. Aproape toate tipurile de cancer se datorează anormalităţilor materialului genetic al celulelor transformate. Aceste anormalităţi pot fi datorate efectelor carcinogenelor, precum fumul de tutun, radiaţii, chimicale sau agenţi infecţioşi. Alte anormalităţi genetice care răspândesc cancerul pot fi dobândite aleatoriu prin erori în replicarea ADN-ului sau sunt moştenite genetic, astfel prezente în toate celulele din naştere. Predispoziţia la cancer este afectată de regulă de interacţiuni complexe între carcinogene şi genomul corpului-gazdă. Noi aspecte ale laturii genetice a patogenezei cancerului, cum este metilarea ADN şi microARN sunt recunoscute ca fiind din ce în ce mai importante pentru comunitatea ştiinţifică.

Anamneza

Anita are 21 ani, este studentă şi a fost diagnosticată cu chist ovarian în urma cu şase luni. Şi-a văzut „liniştită” de viaţă, fără să ia măsuri imediate şi a început să aibă dureri care se intensificau rapid, motiv pentru care a solicitat din nou vizita medicală. A fost operată de chist ovarian şi totodată i s-a recoltat material pentru examinarea histopatologică în vederea stabilirii diagnosticului. Ca urmare a bolii, în viaţa pacientei s-au produs schimbări de-a dreptul dramatice atât în plan psihologic cât şi în plan social. Astfel, pacienta avea stări anxioase şi depresive, a întrerupt facultatea, avea stări conflictuale cu părinţii. După ce a aflat de boala sa, Anita a interacţionat mai rar cu prietenul său deoarece se temea de respingere ştiind că relaţia va suferi modificări ca urmare a bolii. Ea face parte dintr-o familie dezorganizată, locuieşte cu mama, tata s-a recăsătorit şi are un copil şi din cea de-a doua căsătorie. Veniturile financiare ale părinţilor sunt modeste, mama se plânge încontinuu de bani, dar nu întreprinde nimic în vederea schimbării job-ului pretextând ca actualul job îi aduce siguranţă. Pacienta se simte foarte împovărată şi din cauza părinţilor, a relaţiilor disfuncţionale existente între ei, a singurătăţii mamei şi a sentimentului de neajutorare pe care mama pacientei îl trăieşte, a lipsei de comunicare eficientă cu ambii părinţi. Are impresia că duce în cârcă nu doar propriile griji, bagaje, ci şi pe cele ale părinţilor ei. Fiind un copil nefericit aşa cum se simt mulţi copii ai căror părinţi sunt divorţaţi, Anita îşi aminteşte că şi-a exprimat în repetate rânduri dorinţa de a nu aduce pe lume copii (programare negativa?!)…se întreabă în ce măsura exprimarea sa i-a afectat sănătatea. Prima operaţie, din nefericire, nu a rezolvat problemele legate de boală. Analizele ce au venit după un anumit interval de timp au pus în evidenţă cancerul ovarian. Anita are de ales în a se opera în oraşul natal sau la Cluj unde a trimis probele pentru analiză. Părinţii nu ajuns la un consens din acest punct de vedere, distanţa este prea mare şi pacienta nu va putea avea suport din partea familiei. Alege să plece la Cluj împreună cu tata pentru a discuta cu medicii şi a lua o decizie. Între timp, descoperă o rudă în Bucureşti, chiar cadru medical, care se hotărăşte să o ajute. Pacienta a decis sa vină la psiholog pentru a solicita suport, mama ei nu este de acord, ea nu înţelege ce ar avea de câştigat prin psihoterapie. După o vreme, a participat la psihoterapie, chiar şi mama pacientei.

Obiectivele

1. Verbalizarea suferinţelor, descărcarea durerii, a sentimentelor negative, găsirea unor răspunsuri la întrebări ce o frământă

2. Diminuarea sentimentelor de tristeţe, mâhnire, anxietate, depresie, furie şi o mai bună gestionare a trăirilor

3. Liniştirea

4. Creşterea încrederii în ea, în puterea de (auto)vindecare

5. Mărirea imunităţii prin tehnici de hipnoză

6. Acceptarea modificărilor fizice pe parcursul tratamentului cu chimioterapie

7. A învăţa să aibă o activitate pentru a nu se simţi povară pentru familie

8. Reorientare vocaţională

9. Optimizarea personalităţii în vederea menţinerii echilibrului emoţional şi al sociabilităţii în condiţiile vitrege date de viaţă.

De ce şi psihoterapie?

Anita este o tânără inteligentă , educată şi bine documentată despre cancer, are o cultură generală bună, iar convingerile ei despre însănătoşire sunt legate de combinarea terapiei medicamentoase cu psihoterapia.

Metodologie

1. Exprimarea în cuvinte a durerilor din trecut şi prezent, cuvintele au puterea de a vindeca

2. Refuzul de a accepta ideea de moarte prin găsirea strategiilor de luptă cu boala şi învingerea acesteia

3. Recadrarea bolii

4. Găsirea unui gest simbolic de scurtcircuitare a gândirii negative

5. Psihoterapia prin relaxare, hipnoză clinică ericksoniană şi imagerie mentală

6. Realizarea unui ritual simbolic cu rol benefic de deprogramare negativă şi încheiere a suferinţei

7. Tehnici NLP de aliniere neurologică

8. Explorarea viselor prin metoda Jung – Senoi – Kaplan

9. Terapia prin artă: scris, desen, modelaj.

Efectele psihoterapiei

Pacienta şi-a diminuat sentimentele de tristeţe, mâhnire, anxietate, depresie, furie şi a reuşit să-şi gestioneze treptat trăirile. Verbalizând suferinţele şi-a restructurat personalitatea găsind liniştea de care avea nevoie pentru a putea învinge boala. Descărcând durerea şi sentimentele negative a făcut loc exprimării tăcerilor, lucrurilor nespuse, care o devitalizaseră. Pacienta a găsit răspunsuri la întrebări ce o frământau. A avut loc creşterea încrederii în ea, în puterea de (auto)vindecare. Psihoterapia prin hipnoză ericksoniană a contribuit la creşterea autosugestiei de mărire a imunităţii organismului. Pacienta a acceptat (greu) căderea părului şi a sprâncenelor şi alte modificări date de medicaţie. A purtat o vreme perucă, şi-a creionat sprâncenele şi a continuat să socializeze. A învăţat să facă faţă vieţii practicând învăţatul, pe parcursul tratamentului a dat examen la o altă facultate în Bucureşti şi a reuşit cu bursă. Nu a plecat la studii în Bucureşti, cu toate că îşi dorea autonomia, deoarece s-a pus din nou problema banilor, iar mama nu dorea să rămână singură. A efectuat diverse activităţi pentru a nu se simţi povară pentru familie şi totodată şi-a pus în valoare potenţialul intelectual, creativ. Reorientarea vocaţională a fost dorinţa pacientei, deoarece avea aptitudini diverse şi nu era sigură dacă alesese bine prima facultate unde avea şi bursă. Pe parcursul psihoterapiei şi-a dat seama că îi place ceea ce învaţă la facultate, că doreşte să practice în viitor profesia pentru care se pregăteşte şi a ales să rămână la prima facultate şi să continue studiile în oraşul natal. Pacienta a reuşit să-şi optimizeze personalitatea, a socializat chiar şi în condiţiile vitrege date de viaţă, şi-a dat examenele la care avea restanţe din cauza bolii obţinând rezultate foarte bune. În vacanţa de vară a lucrat, în momentul de faţă se pregăteşte pentru licenţă, iar mama şi-a găsit un job în străinătate. Pe tot parcursul vindecării, fostul prieten a fost un adevărat suport prin a-i fi aproape, plin de înţelegere şi solicitudine, un adevărat prieten în sensul adevărat al cuvântului.

Concluzii

Uneori, oamenii cară cu ei nu doar propriile bagaje, ci şi bagajele altcuiva, chiar a mai multor persoane. Atunci când îşi vor da seama, vor renunţa la ele lăsându-le undeva într-o “gară” … eliberându-se de sub povara lor. Pentru creier, timpul normal este viitorul. Munca psihoterapeutului în principal, este aceea de a însoţi pacientul în această etapă tranzitorie care este suferinţa, ajutându-l în demersul regăsirii de sine, învăţându-l şi pregătindu-l pentru momentul care urmează. Oamenii îşi transformă visurile în ocupaţii şi proiecte de viitor activând şi deblocând resursele din ei. Deconectarea de boală, certitudinea vindecării, programarea pozitivă pentru activitate şi viaţă, reprezintă resurse proprii pacientului pentru vindecarea sa. Psihoterapia poate contribui la învingerea cancerului deoarece diagnosticul şi tratamentul cancerului reprezintă momente stresante, pacienţii manifestând anxietate şi depresie. Aceasta agravează starea de sănătate a pacienţilor, de aceea, se impune necesitatea unor intervenţii psihologice pentru echilibrarea personalităţii pacientului. Activitatea de psihoterapie a accelerat procesul de vindecare al pacientei deoarece a început devreme. Cancerul are în manifestarea sa o dimensiune dramatică, rolul psihoterapiei este foarte important şi prin urmare, trebuie luat în seamă. Psihoterapia trebuie apreciată ca fiind complementară terapiei medicamentoase şi nu o concurentă a acesteia. Motivarea/supramotivarea, aşteptările, atitudinea, credinţele şi convingerile pacientei au accelerat procesul de vindecare în strânsă legătură cu relaţia terapeutică.

Psiholog dr. Aurelia MORARU

Studiul de caz a fost prezentat la a VI-a Conferinţă Naţională a Societăţii de Psihosomatică Aplicată şi Medicină Comportamentală din România