Definirea problemei

conflict_cover4.jpgComunicarea interpersonala reprezinta un proces care se desfasoara între doua persoane, prezentând urmatoarele etape distincte: stimulul, atentia, filtrarea si completarea interactiunii. Pentru organizatia militara, eficientizarea comunicarii interpersonale presupune existenta feed-back-ului. Pornind de la premisa ca nu întotdeauna dorim sa spunem ceea ce cuvintele noastre exprima sau nu întelegem ceea ce auzim sau citim, feed-back-ul este o componenta vitala a efortului nostru comunicational. Feed-back-ul reprezinta informatia care semnalizeaza daca ne-am facut întelesi. El ne informeaza ce a receptionat, interpretat si înteles cealalta persoana din mesajul nostru si cât de eficienti am fost în rolul de emitatori/codificatori. Dar unii conducatori militari evita situatia de a primi feed-back, iar altii cred ca nu au nevoie de el. Or atunci când nu se acorda nici o atentie feed-back-ului, nu este generata nici o reactie si, în consecinta, nu se impune nici o îmbunatatire în comportamentul emitatorului sau în calitatea relatiilor dintre el si receptor. Deseori, însa, din dorinta justificata de a se tine la curent cu ceea ce se petrece în unitate (subunitate, compartiment) unii sefi recurg la un alt tip de feed-back prin care în loc sa se sprijine în primul rând pe observarea personala a subordonatilor, în timpul activitatilor curente, ei apeleaza la serviciile unor subalterni cu aptitudini de informatori care îi tin la curent cu noutatile în plan profesional sau personal ale subordonatilor. Acest lucru afecteaza negativ climatul psihomoral de grup.
În momentul în care seful utilizeaza cele aflate, facând referiri exprese la afirmatii si atitudini manifestate doar în cercul restrâns al microgrupului, relatiile interpersonale se deterioreaza brusc, oamenii devin suspiciosi, se închid în sine, intercomunicarea înceteaza de a mai fi un factor de coeziune.

Pornind de la aceste premise am elaborat un model de management al conflictului în astfel de situații descrise mai sus.

Pregătirea pentru rezolvarea conflictului

„Have the faith in the fact that the outcome was something that you could influence, but not control.”
Cîteva principii și atitudini pentru prevenirea și rezolvarea conflictului prin dialog:
1. Accepțiunea comunicării: în comunicare participă doi interlocutori, ea este biuni¬vocă, nu centrată pe vorbitor.
2. Prezentarea preocupărilor cuiva este diferită de rezolvarea unei probleme: nu se formulează într-o singură frază două lucruri distincte – problema și soluția dorită.
3. Voința de a comunica și de a comunica bine.
4. Alegerea momentului potrivit.
5. Toleranța bilaterală :

  •  Așteptări realiste față de comunicare, care nu rezolvă per se conflictele.
  •  Dreptul fiecăruia la probleme și la exprimarea lor.
  •  Curajul de a comunica, de preferință prin exprimarea asertivă de tip Eu.
  •  Dreptul la reacția emoțională spontană.
  •  Dreptul la inconsecvență.

6. Exprimarea clară.
7. Evitarea atacului la persoană.
8. Interactivitatea dialogului, prin feedback bilateral și ajutor reciproc: vorbitorul trebuie să și asculte, iar ascultătorul să și comunice; oamenii trebuie să se ajute să comunice.
9. Avem tot ce ne trebuie pentru a reusi
10. Sensul/ valoarea comunicarii este dat(a) de raspunsul primit
11. Intotdeauna facem cea mai buna alegere
12. Interactiunile biologice sunt sistemice(cibernetice) opuse celor liniare
13. Nu exista esec, ci numai feed back
14. Nu putem sa nu comunicam
15. Orice comportament este util intr-o anumita imprejurare
16. Omul nu este identic cu comportamentul sau
17. Legea varietatii necesare:
18. Partea cea mai flexibila dintr-un sistem este cea care conduce si/sau catalizeaza sistemul
19. Daca ceva nu merge, fa altceva!
20. Comunicam si actionam prin bucle de feed- back
21. La un nivel mai profund/inalt, toate comportamentele au o intentie pozitiva.
Stabilirea obiectivelor
1. Exprimarea :
-in termeni pozitivi
-absoluta(fara comparatie)
-fara verbe modale(as dori sa.., doresc sa…, ar trebui sa…, ar fi nevoie sa…)
2.Initiat si mentinut de catre persoana insasi:
– sa poata fi atins prin actiuni de care e capabila
-fara ajutor din afara
3.Definit si evaluat prin sistemul senzorial:
-identificarea si definirea unei dovezi a atingerii scpului(Cum imi dau seama ca mi-am atins scopul?)
-cand am atins scopul( ce vad? ce aud? ce simt? ce miros? ce percep? ce gust percep?)
4. Ecologia
-Adecvat contextului( Este corespunzator din punct de vedere ecologic sistemului/sistemelor cu care interactioneaza? unde? cand? cum? cu cine?
-Sunt pastrate avantajele situatiei prezente?
-Care sunt dezavantajele care ar putea apare in urma atingerii scopului?
-Care este pretul platit pentru atingerea scopului?
-Daca imi voi atinge scopul, ce se va petrece in continuare? Care sunt efectele pe termen lung?
-Metascopul- scopul mai inalt. (Daca imi voi atinge scopul, ce voi realiza prin aceasta sau la ce imi va folosi? Atingerea scopului ajuta cu adevarat la atingerea scopului mai inalt?

Cunoașterea adversarului – motivația comportamentului- cauze interne și cauze externe, anticiparea comportamentului oponentului

Pornind de la tipologiile lui Brinkman și Kirschner (1994) deducem ca seful în cauză face parte tipologia conducătorilor centrați pe sarcină (își vede amenințată intenția de îndeplinire a sarcinii) în special și uneori, în funcție de situație pe relație, dorind să atragă atenția celorlalți, să fie admirat. Perfid, aluziv, atacă indirect, prin remarce răutăcioase, speculînd teama celorlalți de ridicol sau de umilință publică. De asemenea acesta manifestă și unele tendințe paranoice, exprimate prin suspiciune și rigiditate în relațiile directe, iar pentru satisfacere a nevoii de control, acesta recurge la informații indirecte, de culise.
Recunoașterea intenției pozitive în comportament:
Rigiditatea și nevoia de control este favorabilă și necesară ascendenței ca lider. Mediul militar uneori presupune abilități de contracarare și trăsături specifice paranoiei (neincrederea și suspiciunea) a unor posibili adversari vicleni ori primejdioși.
Aceasta înseamnă că anumite trăsături ale paranoiei, bine dominate, pot fi utile în cazul în care seful se confruntă cu situații din acest gen de activități.
Motivații posibile ale comportamentului
Unii atacă atunci cînd îi supără turnuri evenimentelor și îi socotesc responsabili pe anumiți indivizi, alții îi atacă pe cei care ar putea interfera cu propriile planuri, sau doar pentru bravadă, pentru fi în atenția celorlalți.

Sugestii pentru managementul conflictului

• Indiferența.
• Curiozitatea amuzată. Nu vom primi atacul ca pe unul personal, ci ne vom orienta curiozitatea spre autor.
• Găsiți pe cineva care să vă servească drept model de calm și stăpînire de sine.
• Amintiți-vă de un atac din trecut, cînd 1-ați neutralizat cu eficiență pe atacator.
• Dacă remarcile sunt inofensive, priviți-le ca pe un semn de afecțiune sau ca pe o glumă bună.
• Opriți-vă, priviți-l, repetați-i spusele. Scopul dumneavoastra. este de a-l scoate la lumină pe Perfid, puterea lui derivă din activitatea acoperită. Vă veți opri chiar și la mijlocul unui cuvînt. Dacă atacul a fost nonverbal, imitați-i pe loc expresia facială, dacă a fost văzută și de alții.
• Puneți întrebări de informare, cu un ton neutru și o expresie nevinovată, fără urmă de sarcasm. Cu cît sînteți mai calm și mai profesional, cu atît efectul este mai puternic. „Cînd spui asta, ce vrei de fapt să spui ? „, „Ce legătură are asta cu ceea ce spuneam eu ? „.
• Dacă insistă și trece la atacul deschis, nu uitați să fiți ferm, să-i „întrerupeți întreruperea”, să-i întoarceți acuzația principală.
• Detectați adevăratul motiv al ostilității, printr-o convorbire privată. La începutul conversației, amintiți-i toate afirmațiile negative făcute și întrebați-1 ce a vrut să spună prin fiecare. O dată ce ați înțeles pe deplin problema, faceți-i cunoscut acest lucru și apreciați faptul că v-a prezentat-o cinstit. Dacă are un motiv real de frustrare, admiteți acest lucru. Dobîndiți credibilitatea și respectul său.
• Pregătiți o relație normală pe viitor fâcîndu-1 să înțeleagă că preferați comunicarea directă și deschisă: „Pe viitor, cînd mai apar probleme în legătură cu mine, aș aprecia să mi le comunicați în mod direct.”.
• Tachinările. Dacă îi plăceți el glumește pe seama dvs. Rețineți, orice atenționare o veți face confidențial, pentru că umilirea în public afectează relația. Folosiți strategia sincerității pentru a-i spune că nu gustați umorul acela, că nu este plăcut pentru dumneavoastra și că din această cauză aveți tendința să-1 evitați, or, dumneavoastra vreți să vă simțiți bine cu el. Spuneți-i apoi ce așteptați de la el. Dacă în următoarea perioadă nu mai face glume proaste, apreciați-i fiecare glumă inofensivă. El va descoperi că poate obține aprecierea celor din jur și în felul acesta.
Recomandări generale de conduită
• Exprimați-vă limpede motivele și intențiile. Mesajele dvs. nu trebuie să lase nici cel mai mic loc inter¬pretării. Dacă trebuie să-1 criticați, fiți limpede, ferm, clar.
• Respectați conveniențele cu scrupulozitate. Orice eroare de etichetă pe care o comiteți riscă să fie considerată drept semn al disprețului sau batjocură: nu-1 lăsați să aștepte, fiți atenți la formulele de curtoazie atunci cînd îl prezentați cuiva, feriți-vă să-1 întrerupeți cînd vorbește.
• Mențineți un contact regulat cu el, dacă, prin forța împrejurărilor, contactul cu un paranoic este inevitabil (patron, coleg, vecin, rudă).
• Faceți referiri la legi și la regulamente. Majoritatea paranoicilor resimt o anume fascinație pentru legi și regulamente, iar scrisorile lor au adesea un aspect juridic, argumentația propriei lor poziții fiind justă și pe puncte. Procedura juridică exercită asupra lor o puternică atracție.
• Lăsați-le unele mici victorii, dar gîndiți-vă bine care anume. Paranoicul are nevoie de succese mai însemnate decît ceilalți oameni pentru a-și menține echilibrul.
• Căutați-vă aliați în altă parte, pentru a-i face față paranoicului. A te confrunta cu un paranoic la lucru sau în viața personală este adesea o situație frustrantă, istovitoare, uneori chiar primejdioasă.
Nerecomandabil:
• Nu lăsați suspiciunile lor neclarificate. Cum personalitățile paranoice sînt obositoare, după o neînțelegere vă puteți simți tentat să renunțați să vă explicați în fața lor, considerînd că, la urma urmei, este vina lor și ele trebuie să clarifice lucrurile.
• Nu le atacați imaginea de sine. Aruncîndu-le cuvinte care rănesc, jignindu-le, vă derulați pe moment, dar le veți spori violența, dorința de a vă învinge, de a vă domina, întărindu-le în suspiciunile lor: da, le-ați urît și disprețuit de la bun început, deci aveau dreptate să nu aibă încredere.
• Nu comiteți greșeli. La lucru, o dată ce paranoicul va constata că îi sînteți adversar, nu va pierde nici o ocazie pentru a încerca să vă secătuiască de vlagă. El va jubila la cea mai mică greșeală, neatenție din partea dumneavoastra., căci în virtutea acestora vă va acuza sau va porni o procedură juridică împotriva dumneavoastra. Arătați vederii sale doar ceea ce este impecabil. Cînd paranoicul își face simțită prezența, fiți asemenea unei mașinării bine unse.
• Nu-l bîrfiți, căci paranoicul va ști întotdeauna, într-un fel sau altul, că 1-ați bîrfit.
• Nu discutați politică, înainte de a vorbi politică, asigurați-vă că interlocutorul dvs. poate accepta regulile unei dezbateri contradictorii fără a-și pierde sîngele rece.
• Nu deveniți și dumneavoastra paranoici. Băgați de seamă să nu reacționați și dumneavoastra asemenea , paranoicilor, indignîndu-vă la culme, continuînd cearta din nimic, trecînd la represalii disproporționate.

Psiholog, Mocanu Noemi
Masterand Universitatea Bucuresti