Delimitari conceptuale. Cauzalitate, diagnosticare si consiliere

adhd.gifHiiperactivitatea cu deficit de atentie este o tulburare de comportament cu o foarte mare incidenta. Simptomele caracteristice sunt impulsivitatea, neatentia si hiperactivitatea. Aceasta tulburare debuteaza in copilarie si persista si la varsta adulta la anumite persoane.
Caracteristicile majore ale copiilor diagnosticati cu hiperactivitate cu deficit de atentie:
1. Sustinerea slaba a atentiei si persistenta scazuta a efortului la sarcina. Copiii afectati de aceasta tulburare sunt delasatori, dezinteresati, se plictisesc rapid de sarcini repetitive, monotone, trec de la o activitate neterminata la alta, isi pierd concentrarea in timpul sarcinii si fac greseli la sarcinile de rutina atunci cand nu sunt supravegheati.
2. Controlul impulsurilor inrautatit ce consta in inabilitatea copilului de a se opri si gandi inainte de a actiona, de a-si astepta randul atunci cand discuta sau se joaca, de a lucra pentru recompense mai mari si pe termen lung decat de a face optiuni pentru recompense mici si pe termen scurt, neputinta de a-si inhiba comportamentul in functie de cerintele contextului.
3. Activitate excesiva, irelevanta pentru sarcina sau slab reglata de cerintele situationale. Copiii hiperactivi se misca exagerat de mult facand multe miscari suplimentare, care nu sunt necesare executarii sarcinilor.
4. Respectarea deficitara a regulilor. Fara supraveghere, copiii hiperactivi intampina frecvent dificultati in a urma regulile si instructiunile. Cauza nu rezida in dificultati de intelegere a limbajului, memoriei sau neascultarii, ci mai degraba, in cazul lor , instruirea nu poate regla comportamentul.
5. O varietate mai mare decat normala in timpul executarii sarcinii, copiii hiperactivi nu reusesc sa mentina un nivel al acuratetii in timpul unor sarcini repetitive, obositoare,lungi, neinteresante. Au performante scolare fluctuante si o mare instabilitate in privinta calitatii, vitezei de lucru si acuratetei sarcinii.

Hiperactivitatea desemneaza un comportament exuberant si usor excitabil asociat cu o activitate musculara excesiva. O persoana hiperactiva se poate caracteriza prin reactii emotionale puternice, impulsivitate, agresivitate, dificultati de concentrare si sustinere a atentiei, agitatie psihomotorie, vorbire in exces, dificultati in a desfasura activitati individuale de genul lecturii unei carti. Exista persoane care manifesta aceste trasaturi in mod natural, fara ca activismul lor crescut sa fie dezadaptativ sau disfunctional.

Cauze posibile ale hiperactivitatii:
• Plictiseala.
• Supradotare.
• Conflicte psihice.
• Tulburari emotionale.
• Anxietate.
• Depresie.
• Mediu familial conflictual.
• Pubertate.
• Deficit de atentie.
• ADHD (deficit de atentie asociat cu hiperactivitate).
• Deficit de invatare.
• Deficit de auz sau vedere.
• Abuz sexual.
• Tulburari tiroidiene.
• Tulburari mintale.
• Alergii alimentare.
Diagnosticarea hiperactivitatii prin deficit de atentie
Este dificil de diagnosticat hiperactivitatea deoarece trebuie sa tinem seama de mai multe criterii.

Un criteriu important tine de persoana care evalueaza comportamentul deoarece ceea ce unii percep ca fiind excesiv, pentru altii apare ca normalitate. De exemplu, un profesor de sport sau un antrenor apreciaza energia fizica „inepuizabila” a unui copil hiperactiv ca pe o cerinta necesara sustinerii unui efort fizic prelungit.

Alt criteriu la care ar fi bine ca parintii sa se raporteze se refera la contextul in care se manifesta hiperactivitatea copilului. De exemplu, parintilor li se pare mai tolerabil comportamentul hiperactiv al copilului dimineata in parc, decat seara tarziu acasa. Este mai acceptabila agitatia din timpul unei petrecerii a copiilor, decat atunci cand copilul se joaca singur (sau cu fratele) acasa.

Deloc de neglijat este criteriul continutului si particularitatilor sarcinii pe care un copil o realizeaza. De exemplu, in cazul pregatirii temelor, unui adult i se pare mai problematic comportamentul „neastamparat” al copilului, decat in cazul jocului liber.

Un alt criteriu evalueaza persistenta in timp a comportamentului hiperactiv, respectiv daca se manifesta in toate activitatile pe care le desfasoara copilul sau numai in anumite perioade specifice (de exemplu, in timpul pauzelor, in excursii).

Hiperactivitatea este observabila in primul rand de catre parinti si educatori, iar impresia generala este ca persoanele din jur sufera mai mult de pe urma efectelor ei negative decat copilul hiperactiv. In realitate, copilul este cel mai afectat in urma interactiunii cu ceilalti, consecintele constand in trairi ale tristetii, deprimarii, persecutiei sau izolarii.

El poate intampina dificultati de relationare cu alti copii, poate incalca reguli scolare privind disciplina si rolul de elev si poate primi adesea pedepse nemeritate in raport cu responsabilitatea redusa pe care o poarta fata de comportamentul sau hiperactiv.

Sfaturi practice pentru parinti

In educatia oricarui copil este esential sa-i orientam resursele energetice in directii constructive si creative si nicidecum sa-i limitam sau sa-i inhibam manifestarile spontane si naturale de explorare a mediului de viata.

O solutie eficace de „ardere” cu folos a energiei este practicarea unui sport, a unui hobby sportiv (mersul pe bicicleta, role, dans sportiv, tenis sau badmington, etc.) plimbarea, alergarea in parc sau pur si simplu, practicarea oricarui fel de exercitiu fizic acasa. Daca alegeti sa va implicati alaturi de copil in desfasurarea unei activitati fizice (de exemplu, dansul acasa), castigul va fi dublu pentru ca, pe de o parte, veti „imblanzi” hiperactivitatea copilului, iar pe de alta parte, veti profita din plin in urma interactiunii atat dumneavoastra, cat si copilul.

Amenajati un raft, o cutie, un spatiu pe care le puteti chiar si denumi dupa inspiratie (de exemplu, Cutia Magica, Raftul Plictiselii, Spatiul Micului Artist) pe care sa le dotati cu creioane colorate, carioci, acuarele, carti de desenat, plastilina, puzzle-uri, forme geometrice de jucarie, montaje diverse sau orice alte obiecte de interes. Copilul hiperactiv se plictiseste repede, iar mintea lui cauta in permanenta stimuli noi si atractivi. In absenta lor, el tinde sa revina la vechile obiceiuri de care incercam sa-l dezvatam.

Imaginatia dirijata poate scoate la iveala din copilul dumneavoastra povesti nebanuite, surprinzatoare si seducatoare pentru mintea noastra mult prea ancorata in concret, real, logic, normat. Alegeti un loc confortabil din casa si plecand de la jocul cu cateva jucarii sau de la lectura unei povesti dintr-o carte cu poze sau de la rasfoirea unui album de poze sau picturi incepeti impreuna cu copilul depanarea unei povesti, unei calatorii imaginare.

Copilul hiperactiv se dovedeste greu de disciplinat, prin urmare este utila adaptarea lui la un program fix, bine structurat, rutinier in care vor alterna activitatile placute lui cu cele mai putin agreate (de exemplu, pregatirea temelor).

Putem incerca sa-l calmam prin diverse modalitati: tehnica respiratiei profunde (inspiram pe nas, expiram pe gura), ii facem un mic masaj sau o baie cu spuma pentru a-l detensiona de stresul de peste zi. Sa nu uitam ca stresul nu este exclusiv apanajul adultilor.

Alimentatia este un aspect important in dezvoltarea fizica si psihica a copilului. Unele studii releva importanta deosebita pe care o are alimentatia sanatoasa in cazul copilului hiperactiv. Este recomandabila evitarea exceselor atat in privinta dulciurilor, sucurilor, produselor fast-food, cat si a alimentelor cu un continut semnificativ de coloranti si aditivi.

Foarte important este sa recompensam comportamentele din afara sferei hiperactivitatii si sa le sanctionam usor pe cele din sfera hiperactivitatii, si intr-un caz si in celalalt insotindu-le de explicatii corespunzatoare nivelului de intelegere al copilului.


  •  
  •  
  •  
  •