De ce barbatii si femeile difera intre ei?
Barbatii au penis, femeile au vagin.
Barbatii produc sperma, femeile produc ovule.
Barbatii au masa musculara ca sa arunce sperma, femeile pot alapta. Sunt diferente biologice de sex limitate la aceste vadite deosebiri din punct de vedere al fizicului si reproductiei? Ori genele, hormonii, creierele barbatilor si femeilor difera in asa fel incat contribuie la deosebirile de comportament?
Cercetatorii sociologi acorda un interes din ce in ce mai mare influentelor biologice asupra comportamentului social. Denumim viziune “biosociala”a diferentelor barbat/femeie.
Evolutia genetica: a face ceva obisnuit.
In principiu fiecare celula din corpul nostru contine in nucleul sau planurile arhitecturale pentru intreg organismul. Planurile se intind pe 46 de volume, 23 preluate de la mame, 23 de la tati. Aceste volume sunt denumite cromozomi, iar paginile sunt genele.
V-ati imaginat vreodata ca sunteti ceea ce sunteti, dar de sex opus? Genul biologic este determinat de doar unul din cromozomii primiti de la tata. Faptul ca 45 volume mai mult de 98% din gene, pot fi identice, iar tu poti fi de alt sex, ne arata ca genetic tot asa ca si comportamentul, barbatii si femeile mai mult se aseamana decat difera.
Acum sa consideram, asa cum fac biologii evolutionisti, ca de milioane de ani fiecare nou organism, fiecare set de gene, a fost in competitie cu celelalte pentru supravietuire.
Evident, genele care maresc sansele de supravietuire ale organismului, ar fi cele care sa se perpetueze mai mult.
Caracteristicile unui organism pot, de aceea sa fie analizate pentru contributia lor la supravietuire. Mediul inconjurator, Arctic, de exemplu, a selectat genele ursului polar care au programat un strat subtire de blana calduroasa, protectoare.
Noul domeniu controversat al sociobiologiei, considera ca, precum blana ursului polar, comportamentele sociale sunt rezultate ale selectiei naturale. De exemplu, Edward Wilson{1978) si David Barash(1979) argumenteaza ca barbatii si femeile poarta amprenta ancestralei diviziuni a muncii. Barbatii erau vanatori si razboinici; femeile se ocupau de hrana, nasteau si cresteau copii. Astfel, selectia naturala a favorizat aparitia a diferitelor trasaturi fizice la barbati si femei, si de asemenea trasaturi psihologice deosebite: agresivitate si un deosebit simt al spatiului la barbati si empatie, sensibilitate si simt matern la femei.
Diferentele psihologice pot fi de asemenea un rezultat al factorului de reproducere.
Sa consideram diferentele de gen(sex) in comportamentul sexual.
Wilson motiveaza ca agresivitatea sexuala masculina si timiditatea feminina vor reusi sa perpetueze cu succes si sa-si imprastie genele: de-a lungul perioadei necesare aducerii fatului la termen, de la insamantarea ovulului pana la nasterea pruncului, un barbat poate insamanta mai multe femei, dar o femeie pote fi insamantata doar de un singur barbat. Asa ca daca barbatul este capabil sa curteze femeie dupa femeie, unele vor fi castigatoare, iar altele invinse, in timp ce in principiu toate femeile sanatoase vor fi insamantate. Asta ii face pe barbati sa fie mai agresivi, impulsivi, instabili si fara dicernamant.
In teorie, este mai profitabil pentru femei sa fie timide, retrase pana cand vor gasi barbatul cu cele mai bune gene.
Cu alte cuvinte, succesul reproducerii, de-a lungul timpurilor trecute, va imprastia genele sexualitatii masculine agesive, de unde si predispozitia initiativei sexuale masculine mai mare ca la femei.
Dupa cum va imaginati, aceste idei au provocat controverse.
Unele presupun ca sociobiologii sugereaza ca femeile sunt destinate biologic, la treburi casnice si barbatii sa lucreze in afara casei. Intr-adevar, chiar si Wilson crede ca barbatii si femeile sunt totusi usor supusi de predispozitiile genetice. El crede ca si cultura supune, mult mai puternic, genurile(sexele).
Fara a disputa principiul selectiei naturale- ca natura tinde sa selecteze trasaturile psihice si comportamentele care contribuie la supravietuirea unor gene- criticii vad doua probleme cu explicatii sociobiologice.
Prima, ei au neplacerea ca explicatiile sociobiologilor adesea incep cu un efect (cum ar fi diferentele, in agresiuni si initiativele sexuale intre barbati si femei) si apoi se intorc la ipoteze si explicatii pentru ele.
Aceasta cale este reminiscenta “functionalismului”, teoria dominanta a psihologiei anilor 1920-1930.
“ De ce apare acest comportament? Pentru ca foloseste la cutare si cutare actiune.”
Teoreticianul poate pierde definitiv acest joc. Atribuind comportamentul normelor sociale- dupa aceea cunoastem comportamentul aparut- este similar cu un succes sigur.
Cand cineva incepe stiind ceea ce este de prevazut, lipsa de previziune aproape garanteaza o “explicatie”de success.
Amintim calea de a evita prejudecata lipsei de previziune si aceasta este sa ne imaginam lucruri rasturnate altfel. Sa incercam. Daca femeile au fost mai puternice si mai agresive ca sex, am putea ipoteza de ce selectia naturala a putut face asa? Presimt ca da. Dupa toate acestea, din moment ce ele sunt primele ingrijitoare ale copiilor, femeile puternice si agresive ar proteja cu mai mult succes copiii lor. Astfel ca selectia naturala mareste puterea si agresivitatea la femei.
Sau daca barbatii nu au fost niciodata cunoscuti ca avand legaturi extraconjugalae, am putea noi vedea intelepciunea sociobiologica in spatele fidelitatii lor? Dupa toate acestea, barbatii care sunt loiali consoartelor lor si urmasilor lor, vor asigura cu mai mult succes supravietuirea copiilor lor.(Aceasta este, de fapt, o explictie sociobiologica de ce oamenii si cateva specii de animale ai caror copii necesita o puternica investitie parinteasca, tind sa traiasca perechi).
O presimtire este o presimtire si a mea poate fi gresita. Poate ca diferentele barbat – femeie care exista pot fi explicate mai plauzibil decat prin imaginile lor rasturnate. Chiar si asa, cum sociobiologii ne-ar reaminti, intelepciunea evolutiva este intelepciune trecuta. Ne spune ce comportamente au fost adaptabile in timpurile trecute. Daca astfel de tendinte sunt inca adaptabile si laudabile, aceasta este o cu totul alta chestiune.
Criticii evidentiaza ca in timp ce sociobiologii ar putea explica cateva dintre caracteristicile noastre comune si chiar dintre cele care ne diferentiaza, o anumita diversitate poate ajuta supravietuirea), mostenirea noastra evolutiva nu prevesteste, sa zicem, variatia culturala enorma in stilul de casatorie umana (de la un partener la mai multi parteneri, la mai multe sotii, la mai multi soti, la schimbarea de parteneri). Schimbarile culturale in stilul de comportare, de-a lungul a decenii, nu pot fi explicate. Cea mai importanta trasatura cu care natura ne-a inzestrat, se pare ca este capaciatea noastra de adaptare – a invata si a schimba.
In replica la aceste critici, aparatorii sociobiologiei, raspund ca ideile lor nu sunt simple speculatii bazate pe lipsa de previziune. Ei sustin ipotezele lor cu date din comportamentul animalelor, din cultura a diferite popoare si din studii hormonale si genetice. Mai mult, conform cu influenta sociobiologilor in dezvoltarea psihologiei, previziunile sunt prezentate ca permitand ipotezele sa fie confirmate sau infirmate. Cum dezbaterea continua, singurul lucru pe care toti il agreaza este faptul ca sociobiologia este una din cele mai provocatoare teorii in psihologia sociala de astazi.

Hormonii
Rezultatele planurilor de detaliu arhitecturale pot fi vazute in structurile fizice. Efectele planurilor de detaliu genetice pot fi vazute in structurile corpului omenesc, cum ar fi hormonii de sex care diferentiaza barbatii de femei. Care este contributia diferentelor hormonale in diferente psihologice?
Sugarii au din nastere instinctul de a suge, a insfaca si a plange. Au mamele predispozitie instinctiva sa raspunda corespunzator? Adeptii vederii biosociale, cum este sociologul Alice Rossi(19780), argumenteaza afirmativ. Comportamentele cultivate de supravietuire, cum ar fi atasamamentul mamei fata de sugari, tinde sa fie innascut, natural si universalizat. De exemplu, plansetul copilului si hranirea acestuia stimuleaza la mame secretia oxitocinei, hormonul de sex care stimuleaza intarirea mamelonului in timpul actului sexual. Pentru cea mai interesanta parte a istoriei dezvoltarii umane, probabil ca placerea fizica a hranirii copilului de la san este cea care ajuta intarirea legaturii mama – sugar. Astfel, Rossi(1978), argumenteaza afirmativ. Comportamentele cultivate de supravietuire, cum ar fi atasamentul mamei fata de sugari, tinde sa fie innascut, natural si universalizat. De exemplu, plansetul copilului si hranirea acestuia stimuleaza la mame secretia oxitocinei, hormonul de sex care stimuleaza intarirea mamelonului in timpul actului sexual. Pentru cea mai interesanta parte a istoriei dezvoltarii umane, probabil ca placerea fizica a hranirii copilului de la san este cea care ajuta la intarirea legaturii mama – sugar. Astfel Rossi gaseste ca nu este surprinzator ca, in timp ce multe culturi umane se asteapta ca baietii sa fie iubiti de tati, toate culturile umane se asteapta ca femeile sa fie puternic atasate de copiii lor. Verosimil, ea nu va fi surprinsa ca in unul din studiile pe mai mult de 7.000 de trecatori prin fata unui magazin, sa constate ca adolescentele si tinerele adulte au fost de doua ori mai interesate decat baietii de varste similare sa se opreasca si sa priveasca la un sugar. In mod sigur, cultura influenteaza comportamentul oamenilor fata de copii, comportamentul variind de la cultura la cultura(Berman 1980).
• Un oarecare stil comun de comportament – gasit in orice societate cunoscuta pe pamant – are ceva predispozitii biologice. Ce altceva decat rasul, in toate culturile, semnifica mai degraba fericirea decat tristetea? In cartea lor de referinta, “Psihologia diferentelor de sex”, Eleanor Maccioby si Carol Jacklin(1974) au concluzionat ca diferentele de violenta barbat – femeie au intr-adevar suport biologic. Ei spun ca exista unele motive sa se sustina ca diferentele de violenta sunt partial biologice:
• Ele apar la primatele subumane(de la varste fragede, maimutele masculi sunt mult mai agresive decat femelele). Ele apar in perioade indepartate ale evolutiei vietii(inainte ca presunea culturala sa-si faca efectul).
• Diferentele pot fi manipulate prin hormonii de sex.
In experientele pe maimute, femelele tratate cu hormoni masculini devin la fel de agresive si dominante ca masculii. Sunt cazuri de fete care au capatat un exces de hormoni masculini in timpul dezvoltarii intrauterine ori prin injectarea mamei, ori din cauza functionarii defectuoase a propriilor glande. In copilarie, aceste fete au avut comportamente “baietesti” si au fost mult mai interesate decat alte fete, in a practica sport, jocuri baietesti, jocuri cu baietii. Copilaria acestor fete “baietoase” a fost, probabil influentata de climatul de viata inconjurator, din cauza ca organele lor genitale adesea nu aratau normal inainte de a fi corectate chirurgical; aceste fete au fost poate tratate in mod diferit. Cu toate acestea, argumentele evidente considerate, sunt fara dubii:
• Hormonii masculini si feminini au efecte demonstrabile prin comportamente.

Cultura

Cultura contribuie, sau doar oglindeste diferentele barbat-femeie? Evidenta aici este clara: impactul culturii este enorm. Aceasta evidenta reiese din variatia culturala cunoscuta in rolul genurilor si din experientele recente care demonstreaza originea sociala a diferentelor barbat-femeie.

Diferentele culturale in rolul genurilor

Am evidentiat deja cateva generalitati culturale: virtual , toate societatile sunt patriarhale – conduse de barbati. Barbatii se lupta in razboaie si vaneaza animale mari; femeile procura mancare si ingrijesc copiii (o diviziune a muncii care da sens sociobiologiei). In cartea lor, “Cel mai lung razboi”, Carol Travis si Carol Wade (1984) ilustreaza alta generalitate. Vezi daca poti sa depistezi si sa stabilesti:
In Toda din India, barbatii fac diverse munci domestice la domiciliu; asemenea munca este prea sfanta pentru o simpla femeie. Daca femeile dintr-un trib cultiva cartofi, iar barbatii cultiva cartofi dulci, atunci cartofii dulci vor fi mancarea preferata a tribului, mancarea distribuita la sarbatori. Si daca femeile preiau o munca specific masculina, atunci statutul acestei munci se pierde asa cum s-a intamplat cu profesiunile de dactilograf si profesor in SUA, medicina in Rusia, cultivarea de cassavas in Nigeria.
Regula este aceasta, spun Tavris si Offir:
Munca barbatilor, indiferent ce si cum este, este cea mai prestigioasa. Deci exista similaritati culturale incrucisate, diferentele culturale sunt mari.

Traducere si adaptare, Psih. Dr, Aurelia Moraru
Feldman, R, Social Psychology, Ed. Mc. Graw-Hill Book Co New York,1985


  •  
  •  
  •  
  •