Fred era un soricel care traia intr-o gaura din perete aflata in coltul casei. In fiecare dimineata, dupa ce se trezea cauta cu mare pofta sandwich-ul cu branza si paine prajita. Existau insa unele dimineti cand nu avea pofta deloc. Si asta pentru ca in noaptea precedenta fusese mai speriat decat in alte nopti. De fapt lui Fred ii era frica de intuneric.

El stia ca nu era singurul caruia ii este frica. Altor soricei le era frica de caini si pisici. Auzise ca unora le era frica de paienjeni si serpi iar altii se speriau lucruri care pentru el erau amuzante ca de exemplu sa stea ascuns intr-o crapatura din podea. Pentru Fred era intunericul. Cand mergea seara in pat iar Mama Soricica inchidea lumina, el incepea sa fie infricosat. Ea ar fi lasat lumina aprinsa pe hol daca el ar fi vrut, dar asta parea sa inrautateasca lucrurile. De-a lungul usilor si peretilor incepeau sa defileze umbre. Pareau sa-si schimbe formele ca si cum ceva sau cineva se ascundea in intuneric.

Cand era mai mic, daca era speriat, obisnuia sa se bage in patul Mamei Soricica si al Tatalui Soricica pentru a simti siguranta apropierii de cineva. Acum, parintii i-au spus ca este soricel mare si trebuie sa doarma in camera lui asa cum fac toti soriceii cuminti atunci cand cresc.

Se simtea bine atunci cand Mama Soricica statea pe marginea patului si ii citea o poveste. Uneori reusea sa adoarma in timp ce ea citea, alteori se gandea la poveste si uita de intuneric. Dar uneori gandurile despre intuneric se strecurau inapoi in mintea lui si din nou incepea sa se simta speriat.

Intr-o dimineata dupa ce si-a mancat sandwich-ul cu branza si paine prajita, Fred a plecat sa-l intalneasca pe prietenul sau Ursul Filip. “Exista momente cand simti frica?” l-a intrebat Fred. Filip s-a gandit un pic apoi a raspuns, “Da, imi este frica atunci cand ma gandesc ca borcanul meu cu miere s-a golit.”. Fred nu s-a gandit ca nu este chiar acelasi lucru, ci l-a intrebat pe Filip, “Cand esti speriat, ce faci?”

“Pai”, a raspuns Filip, “ma duc sa verific daca este miere in borcan. Daca este, stiu ca nu am motive pentru care sa mai imi fie frica.”

Nefiind sigur ca acesta este raspunsul pe care il cauta, Fred s-a dus si la Tabby pisicuta. “Ce faci atunci cand iti este frica?” a intrebat-o pe Tabby?

“Pai”, a raspuns Tabby, “ca toate pisicutele, uneori imi este frica de caini. Unii caini pot fi prietenosi si nu vor sa supere pisicutele, dar unii caini nu sunt atat de prietenosi si atunci chiar este bine sa iti fie frica. Frica ma ajuta sa o iau imediat la fuga si sa ma protejez. Cred ca asta inseamna sa inveti care este diferenta dintre lucrurile de care ai nevoie sa iti fie frica si cele de care nu ai.”

“Vezi”, continua Tabby, “tu vii sa stai de vorba cu mine, deci deja stii cum sa treci peste frica pe care de obicei o au soriceii fata de toate pisicutele. Ai invatat ca eu sunt o pisicuta prietenoasa si nu ai nevoie sa-ti fie frica daca situatia este sigura. Insa ar fi bine sa-ti fie frica de alte pisici care vad intr-un soricel masa de pranz si nu un prieten.”

Fred nu mai gandise pana acum in acest fel, dar s-a simtit mult mai bine cand Tabby i-a spus ca pe unele dintre fricile lui a fost deja capabil sa le depaseasca.

Apoi s-a dus si la prietenul sau, Tom, care statea la masa si isi lua micul dejun asa cum fac toti soriceii dimineata. L-a intrebat si pe Tom, “Ce faci atunci cand iti este frica?”

“Uneori imi este frica pentru ca mama tipa la mine”, a spus Tom. “Nu tipa prea des la mine si probabil ca din cauza asta imi este frica atunci cand o face. Ma gandesc ca nu va fi suparata pentru totdeauna si pentru ca nici nu este, nici mie nu imi va fi frica pentru totdeauna. Deci imi spun ca acel sentiment va trece. Apoi fac ceva ca sa ma simt bine, cum ar fi sa-i daruiesc mamei mele o imbratisare ori ies afara si ma joc. De obicei cand ma intorc, ma simt mai bine.”

In seara aceea cand Fred a mers la culcare avea o multime de intrebari in mintea sa despre discutiile cu prietenii lui din acea zi. Ce ar fi putut sa invete din ceea ce faceau prietenii lui? Ar putea sa o roage pe mama lui sa-i citeasca o poveste pentru a-si lasa gandurile absorbite de o poveste interesanta? Aceasta a functionat de mai multe ori in trecut. Ar putea sa verifice camera – asa cum facea Filip cu borcanul sau cu miere – pentru a se asigura ca nu are nevoie sa fie frica? Ori ar fi putut, ca si Tabby, sa se intrebe daca este potrivit pentru el ca in acest moment sa-i fie frica? Exista vreun pericol real? Daca ar fi fost, ce ar fi putut sa faca in legatura cu asta? Daca nu era, cum putea sa se relaxeze si sa intre intr-un somn confortabil? Putea sa faca precum Tom si sa-si aminteasca de faptul ca sentimente ca frica nu vor ramane ci vor trece?

Tu ce crezi ca a facut? Care dintre sfaturi crezi ca le-a urmat? A facut unul dintre aceste lucruri sau le-a facut pe toate? Ori poate ca s-a gandit la alte lucruri pe care poate sa le faca el? Orice ar fi facut, sunt convinsa ca, in acea noapte Fred s-a cuibarit in gaura din peretele dinspre coltul casei si a avut un somn confortabil si odihnitor.


Psih. Dr.
Aurelia Moraru


  •  
  •  
  •  
  •