EVALUAREA VALENȚELOR PSIHOTERAPIEI ÎN CENTRUL DE RECUPERARE ȘI REABILITARE NEUROPSIHIATRICĂ (CRRNP)
(Partea a I-a)
Psiholog dr. Aurelia Moraru
Psihoterapeut independent, Constanta
Rezumat
Bolnavul psihic cronic nu este numai o entitate fizică, biologică, ci şi una psihologică, de aceea, reintegrarea lui optimă în comunitate depinde de îmbinarea terapiei medicamentoase cu anumite strategii psihoterapeutice. Dat fiind faptul că fiecare maladie somatică sau psihică se caracterizează printr-o cauzalitate aparte şi printr-un profil simptomatologic distinct, există unele diferenţe între bolnavi din punctul de vedere al disponibilităţii de recuperare psihologică şi reinserţie socială. Particularizând la subiecţii noştri, studiul a evidenţiat diferenţe semnificative între bolnavii cu afecţiuni neuropsihice şi cei cu afecţiuni neurologice, în sensul că primii manifestă o disponibilitate crescută de integrare comparativ cu bolnavii neurologici.
Deoarece orice bolnav vine în cadrul instituţionalizat dintr-o familie urmând să se întoarcă în urma recuperării biopsihosociale în familie, suportul acordat de familie bolnavului este un factor cu rol esenţial în finalizarea reuşitei procesului de reintegrare psihosociofamilială.
Având în vedere influenţele multiple care se exercită asupra bolnavului instituţionalizat, o bună colaborare între factorii de bază care emit aceste influenţe – personalul instituţiei, psihologul, psihoterapeutul, familia, bolnavul însuşi – este în măsură să creeze premisele recuperării reale şi pe termen lung a persoanelor cu tulburări psihice.
Evaluarea relaţiilor de ordin psihosocial care se instituie între bolnavi în cadrul centrului de recuperare pune bazele formulării unui prognostic acurat al succesului reintegrării bolnavului în comunitate.
Prin experimentul clinic formativ, ne-am propus planificarea şi evaluarea valenţelor formative ale psihoterapiei instituţionalizate şi de familie utilizate ca metode individuale şi de grup în vederea optimizării disponibilităţilor relaţionale, comunicaţionale, cognitiv-emoţionale şi comportamentale ale beneficiarilor şi a comutării atenţiei lor de la starea de boală spre alte preocupări active.
Am socotit, de asemenea, că prin crearea unui climat psihosocial sanogenetic în instituţie, vom contribui la reechilibrarea personalităţii beneficiarilor şi la adaptarea acestora la mediul instituţionalizat şi la reuşita reintegrării.
Am pornit de la presupoziţia că asocierea celor două variabile – activitatea psihoterapeutică şi oferta de suport social – constituie varianta formativă optimă, care conferă beneficiarilor cu potenţial psihofizic restant din centrele de recuperare şanse crescute de recuperare şi reintegrare în comunitate. Aceasta, spre deosebire de situaţiile când absenţa unei variabile, de exemplu lipsa suportului social, reduce simţitor sau chiar anulează şansele reintegrării în comunitate, deşi un efect benefic se obţine şi în aceste condiţii pe seama prezenţei celeilalte variabile – activitatea terapeutică – care asigură ameliorarea comportamentului global al subiecţilor şi a climatului instituţionalizat.
Cuvinte cheie: psihoterapie, crrnp, tratament, suport social.
Abstract
Chronically mentally ill is not only a psysical, a biological entity but also psychological, therefore his optimal reintegration into the community depends on the combination of drugs therapy with certain psychotherapeutic strategies.
Because each somatic or mental disease is characterized by a special causality and by a distinct profile of symptoms, there are some differences between patients as regard their capacity of psychological recovery and social reintegration. Customizing to our subjects, the survey revealed significant differences between patients with neuropsychological disorders and those with neurological diseases, meaning that first show an increased capacity of integration compared with neurological patients.
Because any patient come to institution from a family and will return to it after the biopsychosocial recovery, patient’s family support is an essential factor for complete the success of psychosocial reintegration process.
Considering the multiple influences exerted on the institutionalized patient, a good cooperation between the factors which transmit these influences – utility staff, the psychologist, the psychotherapist, the family, the patient himself – is able to create the base of a real and a long-term recovery of the people with mental disorders.
The evaluation of psychosocial relation which is established between patients in the recovery center is the base of an accurate prognosis of the patient’s successful reintegration in community.
With the formative clinical experiment we proposed the planning and the evaluation of institutionalized and family psychotherapy formative valences, used as individual and group methods to optimize the relational, communicative, cognitive, emotional and behavioral beneficiaries’ capacity and switch their attention from the state of disease to other active interests.
I also considered that by creating a sanogenetic psychosocial climate within the institution, we contribute to rebalance beneficiaries’ personality, their adaptation in institutional environment and to a successful reintegration.
I started from the assumption that the combination between the two variables – psychotherapeutic work and social support offer – constitute the optimal formative variant, which gives to beneficiaries with retarded psychopsysical potential from recovery centers, increased chances of recovery and reintegration into the community. This, unlike situations where the absence of a variable, for example the lack of social support, significantly reduced or even canceled community reintegration chances, although a beneficial effect is obtained in these conditions due to the presence of this other variable – therapeutic activity – wich ensure improvement of overall subjects’ behavior and the institutional climate.
Keywords: psychotherapy, crrnp, treatment, social support.
Valenţele formative ale psihoterapiei instituţionalizate şi de familie utilizate ca metode individuale şi de grup în vederea optimizării disponibilităţilor relaţionale, comunicaţionale, cognitiv-emoţionale şi comportamentale ale beneficiarilor serviciilor din centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică şi a comutării atenţiei lor de la starea de boală spre alte preocupări active.
(va urma)[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]
Comenteaza