EVALUAREA VALENȚELOR PSIHOTERAPIEI ÎN CENTRUL DE RECUPERARE ȘI REABILITARE NEUROPSIHIATRICĂ (CRRNP)

(Partea a VII-a)

Psiholog dr. Aurelia Moraru

Psihoterapeut independent, Constanta

Analiza comparativă a grupurilor experimentale şi de control

Din analiza tabelelor şi grafi celor cu datele despre beneficiari din cele două grupuri experimentale şi din grupul de control, rezultă următoarele:

• comportamentul social şi comunicaţional suferă o ameliorare de 100% la grupurile experimentale, la care am introdus ca variabilă independentă psihoterapia instituţionalizată, în timp ce la grupul de control comportamentul social s-a ameliorat la numai 43,5% dintre beneficiari, iar comportamentul comunicaţional s-a ameliorat la numai 44,4% dintre beneficiari şi aceasta datorită influenţei exercitate de noul climat instituţional pozitiv şi flexibil dezvoltat de beneficiarii din grupurile experimentale;

• comportamentul cognitiv suferă o modificare la 83,3% dintre beneficiarii grupului experimental fără suport social şi respectiv 95,8% dintre beneficiarii grupului experimental cu suport social, la care am introdus ca variabilă independentă psihoterapia cognitivă; la grupul de control acest tip de comportament se ameliorează la numai 13,3% dintre beneficiari în urma interacţiunii nesistematizate dintre beneficiari ca şi a interacţiunii dintre ei şi personalul medical şi auxiliar de îngrijire;

• comportamentului psihoemoţional suportă o importantă ameliorare, de 90% numai la beneficiarii din cadrul grupului experimental cu suport social, în timp ce la grupul experimental fără suport social, doar la 36,7% dintre beneficiari se observa ameliorare; în comparaţie cu aceste două grupuri experimentale, unde s-a introdus psihoterapia instituţionalizată, la grupul de control ameliorarea s-a produs doar la 20% dintre beneficiari. Procentajul scăzut la grupul experimental fără suport social şi al grupul de control ne face să deducem că suportul social este o condiţie sine qua non în restabilirea echilibrului afectiv şi al reintegrării socio-familiale. În acest sens, un rol preponderent îl are familia atâta vreme cât în comunitate nu există şi alte alternative viabile (centre de zi, locuinţe protejate, ateliere protejate);

• comportamentul activitate suferă o ameliorare la 82,7% dintre beneficiarii grupului experimental fără suport social şi respectiv la 93,3% dintre beneficiarii grupului experimental cu suport social la care am introdus ca variabilă independentă activitatea ocupaţională; prin comparaţie, la grupul de control comportamentul activitate suferă o ameliorare la numai 14,3% dintre beneficiari, ceea ce demonstrează că doar cadrul organizat de desfăşurare a activităţii reprezintă factorul cu impact pozitiv asupra deşteptării interesului pentru activitate şi viaţă, ceea ce le permite valorizarea şi recompensarea lor de către psiholog.

Criteriile de evaluare ale eficienţei psihoterapiei instituţionalizate şi a terapiei de familie au fost apreciate după modificările în plan comportamental observate în mod sistematic şi înregistrate în fi şa de terapie ocupaţională şi în grila de observaţie, după modificările cognitive autoraportate, cât şi prin evaluarea psihometrică. Evaluarea psihometrică s-a făcut prin următoarele instrumente:

• Testul Raven

• Scala Hamilton de evaluare a depresiei

• Scala Hamilton de evaluare a anxietăţii

• Testul Draw a person

• Testul arborelui

• Chestionarul Woodworth Matheus,

Cu aceste instrumente a lucrat o echipă complexă din spital formată din medici, psiholog, asistenţi, infirmiere coordonator cabinet, iar datele acestor evaluări se păstrează ca documente personale în arhiva instituţiei.

Rezultatul implicării psihologului în activitatea de psihoterapie instituţionalizată şi de psihoterapie de familie s-a materializat, pe de o parte, în ameliorarea sănătăţii psihice oglindite în comportamentul global din cadrul grilei de observaţie, ameliorare ce a avut ca impact schimbarea climatului instituţional dintr-un climat ostil şi agresiv intr-un climat sanogenetic, permiţându-le beneficiarilor o mai bună adaptare la mediul instituţionalizat, iar, pe de altă parte, în integrarea în societate a 27 dintre beneficiarii grupurilor experimentale.

Trebuie evidenţiat faptul că cei 27 de beneficiari care s-au reintegrat provin numai din grupul experimental care a beneficiat de suport social, (adică un procent de 90% din ei), ceea ce demonstrează locul şi importanţa familiei în recuperarea şi reintegrarea socială a bolnavului psihic cronic instituţionalizat.

După cum se ştie, testarea ipotezelor reprezintă, alături de exprimarea parametrilor statistici, unul din principalele aspecte ale inferenţei statistice. Acesta este motivul pentru care am trecut la efectuarea analizei de varianţă prin metoda ANOVA simplă. În acest scop am transformat valorile nominale ale variabilei dependente în valori numerice.

Prin testarea ipotezelor, vizăm statistica inferenţială, ce urmăreşte extinderea concluziilor de la nivelul lotului testat de noi (90 de beneficiari) la nivelul populaţiei din care a fost extras eşantionul (400 de beneficiari).

Notăm cu H1 – progresul comportamentului global înregistrat prin scorul total în grila de observaţie. Acesta diferă la beneficiarii care au beneficiat de psihoterapie instituţionalizată şi de familie faţă de beneficiarii care nu au beneficiat de psihoterapie.

Notăm cu H0 – progresul comportamentului global înregistrat prin scorul total în grila de observaţie. Acesta nu diferă la beneficiarii care au beneficiat de psihoterapie instituţionalizată şi de familie faţă de beneficiarii care nu au beneficiat de psihoterapie.

Analiza datelor experimentale prin metoda ANOVA

Comportamentul global reprezintă, după cum am menţionat, suma componentelor comportamentale individuale. Am convenit să notăm, pentru fiecare componentă, cu cifra 1 realizarea comportamentului şi cu cifra zero nerealizarea acestuia. Scorul total va fi situat, aşadar, între 0, când efectele terapiei au fost nule şi 5, când sub influenţa terapiei toate cele 5 dimensiuni s-au ameliorat.

În urma acestei convenţii de notare, scala de comportament global se poate preta analizelor parametrice. Pentru a analiza diferenţele apărute între cele trei grupe de subiecţi sub aspectul comportamentului global, am apelat la analiza de varianţă ANOVA unifactorial prin intermediul căreia vom studia efectele generate de variabila independentă „tipul asistenţei” cu trei grade de intensitate (cu suport social, fără suport social şi grup de control) asupra variabilei dependente „comportament global”.

Observăm existenţa unui efect semnificativ al variabilei independente „tip asistenţă” asupra variabilei dependente „comportament global” (F(2,87)=61,24; p<0,01). Analiza de varianţă, la acest nivel, nu permite însă decelarea sensului acestei diferenţe apărute. Pentru a vedea în ce sens îşi exercită variabila independentă efectul asupra variabilei dependente, vom utiliza testul post-hoc „Bonferoni”. Constatăm existenţa unor diferenţe semnificative între grupul de control şi grupul cu suport social (Bonferoni=3,2; p<0,01), dar şi între grupul de control şi grupul fără suport social (Bonferoni=2,4; p<0,01). Sensul acestor diferenţe este acelaşi, adică comportamentul global al subiecţilor s-a ameliorat semnificativ în urma terapiei în comparaţie cu grupul de control.

Există, de asemenea, o diferenţă semnificativă între grupul cu suport social şi grupul fără suport social (Bonferoni=0,76; p<0,05), în sensul că subiecţii care au beneficiat de suport social au o ameliorare a comportamentului global semnificativ mai mare în comparaţie cu cei care nu au beneficiat de acest suport social.

În concluzie, indiferent de suportul social, comportamentul global al subiecţilor se îmbunătăţeşte în urma terapiei. Totuşi, prezenţa suportului social determină o ameliorare semnificativ mai mare a comportamentului global în comparaţie cu pacienţii care nu au beneficiat de acest sprijin.

(va urma)

Related Images: