Aș vrea…
Aș vrea să fiu o egoistă, pentru că aș vrea totul … Aș vrea să simt … Să simt din nou clipa în care el mi-a arătat totul … Și eu am transformat-o în nimic … Aș vrea să colind lumea știind că am făcut tot posibilul să o cuprind în gândurile mele … Și pe el în lumea mea … Doamne, cât aș vrea să simt … Să simt, să simt, să simt … O atingere, o șoaptă, o mângâiere care să mă facă să simt că am totul … Aș vrea să nu mai lupt pentru a avea nimic în viață, ci să știu să prețuiesc ceea ce mă face cu adevărat puternică și fericită … Aș vrea să am înțelepciunea de a lua deciziile corecte și de a face lumea fericită … Nu există satisfacție sufletească mai mare … Aș vrea să pot trezi zâmbete, să mă hrănesc cu zâmbete, să adorm și să dorm cu zâmbetul alături … Zâmbete calde, dulci, lipicioase … Aș vrea să fiu pansamentul sufletelor rănite, să le aduc alinarea și speranța … Aș vrea ca cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodată să devină o pură realitate: „ști să faci omul fericit” … Oare știu? … Aș vrea să știu răspunsul la această întrebare … Și la o altă întrebare: poate fi numită vocație dorința de a aduce fericire sau este doar simpla aiureală a unei persoane incredibil de naive și lipsită de orice urmă de obiectivism? Și aș mai vrea să știu dacă „DACĂ” are ce căuta în gândurile și sufletul meu … Pentru că eu aș vrea să renunț la compania „domnului DACĂ” … Este prea pisălog, greoi, istovitor … Aș vrea să nu fiu nevoită să îmi explic și să îmi scuz trăirile … Aș vrea ca el să le trăiască alături de mine … Aș vrea ca totul să fie firesc, simplu, normal … Să nu mai pierd clipa încercând să fiu ceea ce vor alții … Aș vrea să pot da timpul înapoi și să am acum o altă viață … Sau aș putea să învăț din greșeli … Oare aș putea? … Știu doar că aș vrea … Să scriu o carte, să am cui să o dăruiesc și cui să mă spovedesc … Să avem un univers, să creăm stele și să le dăm numele copiilor noștri … Totul într-o liniște în care să ne regăsim fără cuvinte … Aș vrea să știu dacă vreau prea mult …
Jurnalist Anamaria Raduca
Mi-am regasit trairile in aceste randuri. Iti multumesc, am inceput saptamana cu optimism.
In primul rand sunt sigura ca nu vrei prea mult. In univers exista atata abundenta,incat toata lumea,dar absolut toata lumea poate sa aiba orice isi doreste.Totul e sa CREADA in propria forta care vine de la DIVINITATE. De altfel,din momentul in care ti-ai exprimat atatea doleante cred ca deja le ai,numai ca nu formulezi corect propozitiile,in sensul ca ele ar fi mai adevarate si usor de indeplinit daca ar fi formulate la timpul prezent.Verbul acesta „as vrea” rasuna in univers fara efect. EU SUNT…,EU POT…,EU SIMT…ar demonstra ca ceea ce doresti…chiar ai…pentru ca esti in legatura cu forta,cu puterea universului.Ideea e ca nu e suficient sa iti doresti ceva,totul e sa crezi ca ceea ce iti doresti chiar ai,astfel universul ar fi mai elucidat si ar raspunde mai rapid.Inca ceva!” Dorinta de a aduce fericire ” cred ca poate fi o vocatie,insa conditia este ca tu sa reusesti sa te protejezi,astfel incat nefericirile altora sa nu te afecteze.In plus, fiecare suntem responsabili doar de fericirea noastra,nu si de a celorlalti.
Bafta!
Buna seara!
O exprimare artistica a gandurilor si sentimentelor tale Anamaria. O impletire filozofica simpla. Cu drag sesisez ca in sufletele tinere aceste adevaruri pulseaza. Dorinta de a aduce fereicirea este defapt oglinda sufletului tau in cautare. Un drum bun si frumos te asteapta. Ceea ce doresti te va calauzi si inconjura mereu.