MODALITĂȚI DE REALIZARE A EDUCAȚIEI ECOLOGICE ÎN GRĂDINIȚĂ

Educația ecologică este un proces care are scopul să îmbunătățească calitatea vieții prin asigurarea oamenilor cu modalitățile de care au nevoie pentru a rezolva și împiedica problemele de mediu. Educația ecologică poate ajuta oamenii să câștige cunoștințe, deprinderi, motivații, valori și angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului și de a-și asuma răspunderea pentru menținerea calității mediului.

În grădiniță putem realiza educația ecologică prin: activitățile de cunoașterea mediului (observări, lecturi după imagini, convorbiri, povestiri, jocuri didactice), prin desene, prin plimbări și vizite, prin discuții libere, spontane, prin activități practice în natură, prin dramatizări și scenete.

În primul rând mă voi referi la rolul deosebit al observărilor. Am urmărit ca prin activitățile de observare să antrenez toți copiii și pe lângă sistematizarea cunoștințelor despre părțile componente, mod de viață, adăpost, foloase, la sfârșitul activității să discutăm despre modul în care putem proteja natura. Permanent am apelat la experiența de viață a copiilor, la modul în care au reacționat în diferite situații cum au avut grijă de animale, de plante. Le-am cerut să-mi dea exemple pozitive și negative de comportamente față de natură. Prin participarea activă a copiilor se realizează reținerea informației științifice și reținerea unor scheme logice de acțiune și gândire specifice anumitor categorii de obiecte din mediul înconjurător și orientarea pe baza lor, în situații noi.

Am observat plante și animale aduse în clasă dar și animale și plante în mediul lor natural. Am folosit observarea spontană, în curtea grădiniței: melcul, buburuza, omida etc. dar și observarea în timp îndelungat a plantelor: stadiile prin care trece toporașul până la înflorire, păpădia, „ploaia de aur”, pomii fructiferi, toate aceste observări s-au desfășurat în curtea grădiniței. Copiii au observat căderea frunzelor – toamna, copacul fără frunze – iarna, înmugurirea, înflorirea pomului și formarea fructelor – primăvara, coacerea fructelor – vara și culegerea fructelor – toamna. După aceste observări am putut desena „pomul” în cele patru anotimpuri. Am sesizat că desenele erau cu atât mai precise cu cât observările erau mai dese și urmate de discuții mai ample pe marginea celor observate. Pentru a-i responsabiliza le-am dat temă de casă: să observe un pom fructifer din curtea lui, a vecinului, sau din altă parte.

Pentru o mai bună cunoaștere a condițiilor de care are nevoie o plantă pentru a se dezvolta, am pus la încolțit grâu. Unor semințe puse la încolțit le-am asigurat toate condițiile necesare unei bune dezvoltări: apă, căldură, lumină, pământ bun, aer; altele le-am pus unde aveau numai o parte din aceste condiții (căldură, lumină, pământ bun, aer dar fără apă, altele au avut apă, pământ bun, căldură, aer dar nu au avut lumină, altele au avut apă, aer, pământ bun, lumină dar nu au avut căldură); tuturor acestor semințe copiii le-au acordat o dragoste deosebită, au vorbit cu ele în timp ce le udau; pentru o mai bună înregistrare a datelor fiecare copil a notat (prin desen) transformările ce le observa la plantă. Prin aceste modalități de desfășurare a activităților copilul este pus în situația de a căuta, de a pune întrebări, și de a găsi răspunsuri corecte. Curiozitatea copilului este atrasă nu numai de obiectele pe care le percepe, ci și legăturile interne, cauzale care există între obiectele și fenomenele percepute. Întrebările pe care le pun copiii dovedesc interesul de cunoaștere al acestora manifestat prin întrebări variate. Astfel ei își îmbogățesc orizontul de cunoaștere și înțeleg că plantele au nevoie de anumite condiții pentru a se dezvolta.

Lecturile după imagini „Munci de primăvară”, „Parcul primăvara”, „Vara la mare”, „Cu cortul la munte” și convorbirile „Ce știm despre primăvară?”, „Ce știm despre florile de primăvară?”, „Animalele din țara noastră”, „Ce știm despre animalele domestice?” au venit să valorifice cunoștințele însușite în cadrul observărilor. Copiii au răspuns cu plăcere la întrebări făcând permanent referire la experiența lor de viață.

Pentru a se obișnui să observe natura care-i înconjoară am instituit un moment de povestire: „Drumul de acasă până la grădiniță” și „Drumul de la grădiniță până acasă”. Aceste povestiri le-am realizat în activitatea didactică de dimineață la colțul „Bibliotecă”. Am mai folosit povestirea ca modalitate de educație ecologică în cadrul activităților comune: „Poveste despre animalul meu preferat”, „Ce mi-a povestit copacul?”, „O zi în parc”, „Povestea puiului de vulpe”, „De ce s-a supărat Motănel” (povestiri create de copii).

Prin activitățile de cunoașterea mediului am urmărit cu precădere: să se familiarizeze cu problemele de mediu, să-și formeze deprinderi și obișnuințe necesare de cunoaștere, grijă, descoperire și protejare a naturii, să dobândească și să-și consolideze cunoștințele despre natură, să se antreneze în acțiuni sociale utile (îngrijirea plantelor, amenajarea grădinilor, plantarea de pomi), să-și formeze dorința și deprinderea de a petrece timpul liber în mijlocul naturii.

În ceea ce privește desenul o activitate interesantă mi s-a părut tema „Eu spun și tu desenezi”. Am început să povestesc copiilor despre ghiocel: de la rădăcină până la floare. Pe măsură ce povesteam ei completau desenul. Pentru a verifica cunoștințele, și pentru a vedea dacă sunt atenți am strecurat „greșeli” în povestire: „rădăcină lemnoasă” sau „frunze mici și rotunde”. Pentru a se apropia și mai mult de natură am realizat câteva activități de desen în curtea grădiniței: „Pomi înfloriți”, „Jocuri în curtea grădiniței”. Copiii au fost încântați că am desfășurat activitatea în curtea grădiniței și și-au propus și ei să deseneze în curte, când ajung acasă.

În activitățile complementare am desfășurat activități cât mai atractive: am folosit softul educațional PitiClic – Vara, „În excursie” unde trebuiau să răspundă repede și clar despre cunoștințele însușite anterior despre animale. Ne-am distrat la carnaval cu măștile de animale realizate în cadrul activității practice.

În activitățile extracurriculare mi-am propus teme care se pot discuta, realiza cu copiii: „Plimbare prin cartier” (unde am avut ca obiective: să observe schimbările petrecute în natură în anotimpul toamna, să colecteze materiale necesare pentru desfășurarea unor activități practice, să protejeze mediul înconjurător); „Unde se aruncă gunoiul?” (cu obiectivele: să cunoască modalitatea de ambalare a gunoiului, să cunoască locul unde se pot arunca gunoaie, să ia atitudine față de cei care nu respectă acest lucru); „Aer curat” – plimbare la Pădurea Verde (să cunoască importanța păstrării aerului curat, fără noxe, să cunoască soiuri de plante ce cresc în pădure, să ocrotească și să iubească pădurea); „Să cunoaștem animalele” – Vizită la Grădina Zoologică (să cunoască specii de animale de la noi din țară și din alte țări, să cunoască modul de hrănire, să iubească și să ocrotească animalele); „Și noi iubim animalele” (cu obiectivele: să redea prin desen, pictură, colaj animale mari și mici, să exerseze deprinderea de protecție a animalelor). Trebuie să menționez că la Grădina Zoologică le-am dat explicații suplimentare: în natură animalele trăiesc în păduri și în alte zone, în libertate. Animalele sălbatice care se află la Grădina  Zoologică ar trebui să fie libere în interiorul parcului, dar, acest lucru nu este posibil, deoarece, o parte din oameni nu le-ar proteja, iar ele nu ar fi în măsură să-și procure hrana și să reziste în aceste condiții, iar unele din ele sunt deosebit de periculoase. De aceea au fost grupate în acest loc pentru a permite locuitorilor orașelor să le vadă. De asemenea le-am atras atenția să nu bage mâna în cuștile animalelor, să le dea mâncare.

În completarea activităților de educație ecologică am ieșit cu copiii în natură ori de câte ori a permis timpul și de fiecare dată am fost alături de ei pentru a le arăta, îndruma și răspunde la întrebările puse în legătură cu mediul.

Diversitatea acțiunilor extracurriculare pe care le-am desfășurat cel puțin o dată pe lună au avut un aport benefic asupra formarii personalității copilului. Când i-am antrenat la aceste activități le-am spus despre rolul pe care-l vor juca atunci când vor fi mari și ei vor decide .

Contactul nemijlocit al copiilor cu aceste activități sporesc eficiența demersului educațional, dat fiind cunoscută marea disponibilitate a celor mici de a descoperi și asimila tot ceea ce stârnește curiozitatea lor vie. Activitățile cu conținut ecologic își găsesc finalitatea în comportamentele dobândite de copii: de a fi mai buni, mai sensibili față de ambient, de a fi mai protectori, mai plini de solicitudine, de a acționa mai disciplinat, de a fi mai responsabil, mai plin de inițiativă și mai prompți în respectarea unor reguli.

Activitățile de educație ecologică ajută copiii să manifeste sensibilitate față de întreg mediul și problemele lui; ajută copiii să înțeleagă funcționarea mediului, interacțiunea oamenilor cu mediul și despre cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu; copiii dobândesc valori și sentimente de grijă față de mediu; să utilizeze cunoștințele și abilitățile dobândite, în vederea unor acțiuni pozitive și bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului.

Prin activitățile ecologice desfășurate cu profesionalism copiii se dezvoltă intelectual, emoțional, volițional, moral. Prin observări concrete copiii evaluează sănătatea mediului și îndrumați de educatoare pot găsi măsuri de protecție. Astfel, se formează atitudini pozitive față de mediul degradat. Prin unele activități desfășurate cu preșcolarii, aceștia pot constitui model pentru adulți, înfrânând unele impulsuri ale adulților care distrug într-o clipă armonia naturii.

„Mediul poate fi definit ca tot ce se află în jurul nostru, viețuitoarele și obiectele. Este aerul pe care-l respirăm, soarele care ne dă căldura, apa și hrana care ne întrețin organismul, reprezintă acoperișul deasupra capetelor noastre, plantele, animalele, pietrele și râurile, oceanele și munții, insulele îndepărtate, tot ce se poate vedea, simți, mirosi, auzi sau gusta. Reprezintă viața pentru noi, fără el nu am putea supraviețui”.

BIBLIOGRAFIE

Mohan Gh., Ardelean A. — Ecologie și protecția mediului, Editura Scaiul, București, 1993

Mohan Gh., Neacșu P.  —   Teorii, legi, ipoteze și concepții în biologie, Editura Scaiul,București, 1992.

Braus, Judy and David Wood —  Educația de mediu în școli. Să creăm un program care funcționează! Washington, D.C.: Peace Corps ICE, August 1993 (Pământul e comoara noastră – Manual de educație ecologică).

Educatoare: Eva Faur

Grădinița nr.1, Dumbrava

Studentă la Facultatea de psihologie Babeș-Bolyai Cluj-Napoca