Pe buna dreptate, D.W.Winnicott, in lucrarea sa “Natura umana” pune intrebarea: “Dar unde este de gasit copilul?”
“Am ales sa cercetez natura umana prin intermediul unui studiu asupra copilului. Cu toate ca adultii sanatosi continua sa creasca, sa se dezvolte si sa se schimbe chiar pana in momentul mortii, exista un model care va persista, care poate fi deja distins in copil, asa cum si fata va ramane recognoscibila de-a lungul intregii vieti a individului.
Dar unde este copilul?
Corpul copilului apartine pediatrului.
Sufletul apartine preotului-profesor de religie.
Psihicul apartine psihologului dinamic.
Intelectul aparine psihologului.
Mintea apartine filosofului.
Psihiatria revendica tulburarile mentale.
Ereditatea apartine geneticianului.
Ecologia isi revendica un interes in mediul social.
Stiintele sociale studiaza cadrul familial si relatiile lui atat cu societatea, cat si cu copilul.
Economia examineaza fortele si tensiunile datorate diverselor nevoi conflictuale.
Legea intervine pentru a regla si a umaniza razbunarea publica determinata de comportamentul antisocial.”
Scoala in sine nu le furnizeaza pea multe resurse de indentificare/diferentiere acelora care o frecventeaza. Foarte putini sunt dascalii care se constituie efectiv in Altii semnificativi, iar trairea activitatilor didactice este mai degraba negativa, ca un sir de constrangeri si sanctiuni pe care numai pauzele sau absenta cadrului didactic le fac suportabile. Importanta scolii deriva mai ales din faptul ca ea mijloceste constituirea si consevarea unor grupuri de similitudine, precum si un contact sistematic cu produsele marilor creatori – filosofi, oameni de stiinta, scriitori-, iar prin aceasta mediaza contactul copilului/adolescentului cu o serie de Altii semnificativi altfel inaccesibili. In plus, ea modifica raporturile candidatului la socializare / individualizare cu toate tipurile de „Altii semnificativi”, inclusiv cu parintii, intarind indentificarea cu acestia in categoriile scolarizate (Blaga 1979; Maiorescu 1975 si 1978) sau accentuind diferentierea, in categoriile nescolarizate (Iorga, 1916; Slavici, 1880 si 1978).
Implicarea dascalilor in formarea etica a copilului prin insusirea valorilor morale este un deziderat, scoala fiind a doua treapta in educatia copilului dupa familie. Desigur, sensibilizarea sufletului copilului este o arta in ceea ce privesc aspectele morale ale personalitatii si educatorul empatic detine aceasta arta. Copilul va constientiza nu doar cu mintea, ci si cu sufletul conduita morala si de unde la inceput a avut un model, treptat, chiar el, poate deveni pentru ceilalti model.
Profesia si casatoria faciliteaza interactiuni prin care indivizii se modeleaza, isi ajusteaza comportamentele prin imitare si invatare ajungand sa aibe un “aer comun”.
Statul contribuie de asemenea la educatia fiintei umane prin politicile de educatie si prin modelele furnizate de mass media; de asemenea un rol deosebit il joaca politicile economice, veniturile familiei care pot favoriza sau nu accesul la instuire si cultura al copiilor si tinerilor.
Esducatia are si o componenta morala, dezvoltarea gandirii morale realizandu-se progresiv, implicand parcurgerea ordonata a unor stadii ale inteligentei. Astfel, pe masura ce copilul creste si actioneaza, transforma si modifica lumea din jurul sau, el este totodata influentat si de cosecintele propriilor actiuni. Putem afirma ca masura dezvoltarii gandirii in general este si masura dezvoltarii gandirii morale, o include. Judecata morala care se dezvolta presupune nu doar evaluarea ci si autoevaluarea conduitelor si situatiilor prin raportarea acestora la normele si valorile din societate. Prin urmare, dezvoltarea morala este un proces activ ce presupune invatare sociala si insusirea critica a modelelor de conduita ce sunt promovate intr-o anume societate. Are loc o restructurare a unghiului din care sunt privite valorile, experienta individuala se reorganizeaza in structuri ce au o semnificatie ierarhizata.
Socializarea reprezinta un proces prin care orice societate isi proiecteaza, reproduce si realizeaza, prin conduite adecvate ale membrilor sai, modelul normativ si cultural.
Educatia este o socializare metodica a tinerilor indivizi.
Omul se formeaza si modeleaza prin procesul de socializare, in contact cu mediul sociofamilial si social mai larg tinand cont de exigentele promovate de acestea. O buna socializare a copilului ii va permite mai tarziu o buna integrare in mediul scolar, profesional, societal, dupa cum si carentele in socializare se vor resimti intr-o integrare slaba daca nu chiar patologica prin antrenarea conduitelor indezirabile, deviante.
Conceptia despre lume si viata a persoanelor implicate in socializare va avea un impact deosebit asupra dezvoltarii personalitatii umane prin alegerea strategiilor de socializare de catre cei responsabili de acest proces.
Personalitatea umana
Personalitatea reprezinta obiectul de studiu al mai multor discipline: filosofia, psihologia, pedagogia, antropologia, sociologia, medicina, dreptul etc. Cunoasterea multiplelor aspecte implicate in studiul personalitatii, presupune analiza detaliata a acestui concept. Dupa opinia majoritatii psihologilor, conceptul de personalitate este polisemic si nedeterminat. Se cunosc sute de definitii, formulate de zece scoli “personologice”. Am retinut cateva dintre acestea care sunt reprezentative pentru domeniul de studiu:
Personalitatea este cea ce ne permite sa anticipam ceea ce va face un individ intr-o situatie data”(R. B. Catell).
“O spun si regii, o spun si magii ca / Din toate cate pe lume are/ Personalitatea este binele suprem”(Goethe arata in Faust).
“Personalitatea este suma totala a efectului produs de un individ asupra societatii”(Allport);
“ Personalitatea este ce cred altii despre tine”(Allport);
“Stilul general al persoanei de interactiune cu lumea”(in lucrari mai recente)
“Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic”(Allport).
“Structura complexa implicand un ansamblu de substructuri si functionand sistemic”(Tinca Cretu)
“Sistem hipercomplex, probabilist, dinamic, deschis”(Mihai Golu).
“Se poate afirma fara teama de a savarsi o eroare metodica grava ca personalitatea exista, se formeaza si se manifesta in si prin relationare”(Pantelimon Golu).
Personalitatea umana, educabilitatea conditiei umane au fost si continua sa suscite interesul stiintelor socioumane si de fiecare data sclipirea unei fatete a “diamantului”, asa cum este numita in mod metaforic personalitatea, nu face decat sa adanceasca si mai mult misterul acesteia.
Bibliografie:
1. Zlate Mielu, ,,Fundamentele psihologiei”, Ed. Pro Humanitate, Bucuresti, 2000
2. Cristea Mircea, ,,Sistemul educational si personalitatea”, Ed. Didactica si Pedagogica, Buc, 1994
3. Margineanu Nicolae, ,,Psihologia adancurilor si inaltimilor”, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca , 1999
4. Moraru Aurelia, ,,Familia monoparentala”, Revista “Psihologia Azi”, Nr.5, Bucuresti,
5. Stanciulescu Elisabeta, ,,Sociologia educatiei familiale”, Ed. Polirom, Iasi , 1998
6. Winnicott D. W, “Natura umana”, Ed. Trei, 2004
7. Didier Julia, “Dictionar De Filosofie”, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999
8. Sillamy Norbert, Dictionar De Psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000
9. Matei Virgil, Dictionar de Maxime Reflectii Expresii Latine Comentate, Ed. Scripta, Buc., 1998

Psihopedagog Anca MORARU


  •  
  •  
  •  
  •