Depresia Barbatului

Poveste de viaţă

Mă chinui de doi ani de zile cu suferinţa mea, aveam 84 kg şi acum am 45 kg. Nu ştiu ce mi s-a întâmplat, am încercat să-mi gestionez singur viaţa şi chiar am crezut că pot. Am fost la medici, am fost internat în spital, am făcut investigaţii şi specialiştii nu mi-au găsit nici-o boală. Am renunţat la fumat, mănânc eco, dar tot nu îmi revin. Am ajuns sa-mi fie teamă sau silă de mâncare, chiar dacă mi-o pregătesc eu. Înainte să mănânc, ceva din mine îmi zice că îmi va face rău. Am conflicte şi cu familia acum pe tema alimentaţiei, prietenii s-au cam împuţinat. Acum doi ani m-am despărţit şi de prietena de atunci, între timp am încercat să construiesc o altă relaţie de prietenie, dar nu merge … Am apelat la dumneavoastra deoarece am o şansă să merg la un jobb în străinătate căci doresc să-mi fac si eu o casă, să-mi întemeiez o familie şi veniturile de aici, din ţară nu-mi permit. Dar ce mă fac? Cum să plec să muncesc dacă starea de rău persistă şi singur, nu pot să o înving? Credeţi că mă puteţi ajuta? Regret că am apelat aşa târziu şi nu am venit atunci când mama mea a sesizat că am o problemă, m-am încăpăţânat să o rezolv singur, am citit atâtea cărti legate de sănătatea psihică şi tot nu am reuşit să mă vindec singur.

Vechile credinţe despre depresia la bărbat sunt greu de zdruncinat conform aserţiunii cum „că adevaraţii bărbaţi nu plâng şi că bărbaţii au tot timpul control asupra emoţiilor proprii”. Considerăm că a venit timpul ca oamenii să conştientizeze şi altceva şi anume că o mare parte dintre adevăraţii bărbaţi fac şi ei fac depresie şi chiar şi bărbaţii plâng, dar pentru a fi cu adevărat bărbaţi, este firesc să-şi îngrijească sănătatea. Atunci când debutează depresia, este indicat ca bărbaţii să solicite ajutor şi să-şi trateze sufletul. Fiecare OM merită să fie sănătos, să se simtă bine deoarece „fără sănătate, totul este nimic”.

S-a spus că bărbaţii au tendinţa de a amâna, de a evita prezentarea la specialist atunci când suferă de o depresie, dar nu putem generaliza constatările făcute anterior. Când afirmăm aceasta, ne bazăm pe faptul că în cabinetele de psihoterapie apelează în egală măsură atât bărbaţii cât şi femeile pentru a căuta soluţii la suferinţa lor. Este adevărat că unii bărbaţi cer ajutorul specialistului abia atunci când expresia depresiei a devenit intensă, eventual la sugestia cuiva (iubită, soţie, părinţi etc.) sau pentru că, la serviciu, randamentul a scăzut şi a devenit atât de vizibil încât nu mai poate fi tolerat. Dar, există şi bărbaţi, care din respect pentru ei înşişi, apelează la timp, solicitând sprijin calificat. Este bine de ştiut însă că, în cele mai multe dintre cazuri, prin tratament adecvat, depresia poate fi învinsă.

Primul pas este întrevederea cu medicul de familie şi cu medicii specialişti, pentru ca, în urma examinărilor, să fie eliminate alte cauze care ar putea duce la astfel de simptome. Infecţiile virale, boli ale tiroidei, scăderea testosteronului pot conduce la simptome similare. O evaluare include: un istoric nuanţat al tuturor simptomelor (apariţie, durată, intensitate); folosirea de alcool şi/ sau droguri; existenţa gândurilor cu privire la moarte sau la sinucidere; existenţa unor depresivi în familie; chestionarele psihologice şi scalele ca instrumente de psihodianoză.

Depresia este o tulburare a dispoziţiei cât se poate de serioasă, ea nu trebuie ignorată, ci, dimpotrivă, ea trebuie tratată la timp, acordându-i tot interesul. Depresia este o perturbare serioasă a felului persoanei de a gândi, simţi şi acţiona. Depresia nu se vindecă de la sine, de aceea, apelarea la specialişti este atât de importantă pentru menţinerea stării de bine şi a calităţii vieţii. Depresia afectează atât femeile cât şi bărbaţii (femeile sunt mai mult afectate decât bărbaţii). În SUA, de exemplu ( oferim acest exemplu deoarece nu dispunem de o statistică românească), în fiecare an sunt diagnosticaţi aproximativ 6 milioane de bărbaţi depresivi.

Despre depresie s-a vorbit ca fiind „o boală a secolului” trecut, dar, din păcate, rămâne şi o boală a acestui secol. Ea nu-i afectează doar pe săraci, cum nu-i „alege” în mod special pe bogaţi. Depresia nu are preferinţe faţă de vârste, nivel intelectual, ocupaţii sau gen.

Factorii care favorizează şi accentuează declanşarea depresiei
• Un episod anterior de depresie
• Pierderile suferite în dragoste şi prietenie, separările
• Divorţul
• Moartea unei persoane dragi
• Pierderea afacerii, a jobului
• Pierderile financiare, imobiliare
• Insuccesul la un examen
• Conflictele în cuplu sau la serviciu
• Stresul profesional şi/familial
• O boală cronică prin prelungirea ei poate declanşa depresia
• Prezenţa în familie a unui alt membru bolnav de depresie
• Sentimentele de vinovăţie

Simptomele depresiei la bărbaţi
• Agitaţie, iritare, furie necontrolată, nervozitate, agresivitate, comprtament abuziv
• Unele persoane au tendinţa de a consuma alcool sau droguri pentru a masca suferinţa şi depresia sperând că aşa îşi vor rezolva starea de depresie
• Alte persoane aleg să „fugă” în concedii departe de casă cu speranţa că poate vor uita suferinţa
• Acţiuni şi comportament riscant
• Somatizare (insomnii, dureri de cap, dureri de burtă, indigestie, colici dureroase, dificultăţi de a respira, respiraţie dureroasă , dureri de spate, dureri corporale în general fără cauze determinate prin examinările medicale)
• Tristeţe, sentimentul de neajutorare
• Sentimente de frustrare
• Senzaţia de gol
• Absenţa dorinţei sexuale, scăderea libidoului
• Absenţa chefului de viaţă, a bunei dispoziţii
• Pesimism, disperare
• Plânsul, descărcările exagerate, pe perioade lungi de timp
• Tendinţa de a selecta insuccesele, experienţele negative
• Sentimentul de inutilitate
• Lipsă de energie, oboseală cronică, încetinirea activităţii intelectuale şi/ profesionale
• Scăderea puterii de a memora
• Senzaţia de oboseală dimineaţa, impresia că nu s-a odihnit suficient

Efectele depresiei asupra personalităţii
• Scăderea randamentului în activitate
• Insomnii, surmenaj
• Puterea de concentrare diminuată asupra sarcinilor, afectarea activităţii profesionale
• Scăderea apetitului, pierderea în greutate sau bulimia
• Scăderea libidoului, relaţii disfuncţionale cu partenera de cuplu
• Retragerea socială
• Diminuarea comunicării, împuţinarea realţiilor interpersonale
• Dificultăţi de integrare socială şi profesională
• O viaţă personală sărăcită şi alienată
• Diminuarea veniturilor financiare prin neputinţa de a mai fi activ socioprofesional
• Scăderea interesului pentru orice gen de activitate, hobbyuri

În cazurile în care nu este tratată, depresia poate duce la sinucidere. Riscul este cu atât mai ridicat la bărbaţi deoarece, de regulă, ei caută să renunţe la viaţă recurgând la metode mai violente, mai „sigure” decât femeile. Intenţia de a se sinucide este o expresie a depresiei cronice şi apare ca un ipotetic remediu faţă de o situaţie considerată a fi fără nicio ieşire, şi care, din perspectiva persoanei suferinde, devine de nesuportat.

Recomandări
• Evitaţi ignorarea simptomelor de depresie!
• Adresaţi-vă medicului dumneavoastră şi psihologului la timp!
• Renunţati la prejudecăţi şi mituri legate de depresie, psihiatru, psiholog!
• Evitaţi alcoolul şi drogurile!
• Dormiţi un număr de ore suficient pe noapte!
• Căutaţi ajutor la timp!
• Cautaţi soluţii de viaţă şi de însănătoşire, aceasta înseamnă respect de sine!
• (Re)stabiliţi-vă obiectivele, priorităţile!
• Faceţi curat în viaţa dumneavoastra şi luaţi decizii în relaţii, familie, job!
• Faceti sport, mergeţi în aer liber în natură ori la pescuit!
• Deprindeţi exerciţiile de relaxare combinându-le cu muzica relaxantă!
• Înconjuraţi-vă de rude şi prieteni, ei vă pot oferi un adevărat suport emoţional şi instrumental (ajutor concret) pentru a depăşi perioada de criză! Interrelaţionarea caldă bazată pe afecţiune, înţelegere, răbdare, abilităţile de a valoriza şi antrena subiectul în criză în diverse activităţi de familie, de grup, activităţi socioculturale, accelerează procesul de vindecare.

Modalităţile de tratament diferă în funcţie de diagnostic, severitatea tulburării şi de opţiunile subiectului (tratamentul medicamentos, psihoterapie sau combinarea celor două strategii de recuperare). Atunci când medicul îi prescrie tratament medicamentos, se întâmplă ca subiectul să fie tentat să renunţe mai repede la el, fără a consulta specialistul. Aceasta este o greşeală, medicul este cel care îndrumă, diminuând doza medicamentoasă sau retrăgând treptat medicaţia în funcţie de gradul de însănătoşire al pacientului, altfel, se poate ajunge, curând, la o revenire a simptomelor de depresie.

Psiholog Adina MORARU