Numele : A
Varsta : 9 ani
Functia : elev, clasa a III-a

copil.jpgI sedinta
Anamneza : Am apelat la dumneavoastra nu pentru a ma plange de rezultatele la invatatura ale copilului meu, ci pentru faptul ca, noi, familia, nu reusim sa gestionam comportamentul fiului nostru, imi declara parintii. Ori de cate ori mergem la scoala, doamna invatatoare si anumiti parinti ai copiilor se plang de comprtamentul fiului nostru. Este elev in clasa a III a si nu stim ce sa mai facem pentru a se cuminti. Uneori se baga sub banca in timpul orelor, vorbeste urat colegilor de clasa si astazi, la lucrarea de control nu a obtinut calificativul de F.B cu care era obisnuit si a suferit. De ciuda, a rupt lucrarea in fata doamnei invatatoare . Nu stim cum sa procedam, ne-am gandit sa-l mutam la o alta scoala, asa ne-a sugerat si doamna invatatoare. O intrebare nu ne da pace : CUM am putea sa ne educam copilul pentru a inceta conflictele din clasa si sa ne recastigam linistea sufleteasca atat noi, parintii, cat si copilul nostru?

Psihologul : Este adevarat ceea ce spune mama ?

Copilul : Da, este adevarat, dar nu stiu de ce atunci cand fac rele, copiii spun ca nu am facut asa, ma apara si atunci cand sunt cuminte, ma parasesc si spun ca am facut ceva rau, nu stiu ce sa cred…

Psihologul : Mai exact, ce rele faci, ce anume faci ?

Copilul : Pai…cand ei ma jignesc le rapund si eu in acelasi fel si daca ma bat, ii bat si eu. Daca nu pot pe moment, ii bat in pauza urmatoare. Uitati ce am pe spate, o vanataie si in timp ce imi vorbeste, imi arata semnul…dar ei nu au recunoscut…

Psihologul : Inteleg…va bateti reciproc. Ma adresez atat baiatului cat si parintilor, dandu-le sugestia de a vorbi cu doamna invatatoare despre toate aspectele legate de comportamentul baiatului si despre experienta lui in care a fost si victima, nu numai agresor.

Psihologul : Ai putea sa-mi explici si mie …cu lucrarea de control… ce ai gandit, simtit…inainte de a o rupe?

Copilul : Pai…nu am avut timp sa o inchei deoarece am intarziat de dimineata la ora si am fost nemultumit de calificativ, m-am suparat, am suferit, de aceea am rupt-o. Am gandit ca daca as fi avut timp suficient, as fi rezolvat corect exercitiile si as fi obtinut F.B, am simtit durere.

Am intrebat copilul de cate sedinte crede el ca ar avea nevoie pentru a-si schimba comportamentul astfel incat sa se simta bine la scoala pentru a se integra in colectiv ? El mi-a raspuns ca ar avea nevoie de sase sedinte.

Sedinta II
Am efectuat evaluarea psihologica, care a evidentiat un QI corespunzator inteligentei superioare, frustrari si tendinte usoare agresive.

Am fixat cateva reguli de baza pentru comportamentul in clasa, intrebandu-l pe elev, ce altceva diferit va face pentru a schimba ceva in comportamentul lui, astfel incat parintii sai sa fie fericiti ?

El a decis sa fie atent la ore, sa manifeste respect pentru doamna invatatoare si colegi, sa aiba o mai buna comunicare cu clasa de elevi si sa respecte regulile prin care atunci cand este jignit sau batut sa-i transmita doamnei invatatoare si dumneai va fi aceea care va lua masurile necesare in clasa, sanctionand comportamentele agresive.

Cu toate ca parintii se jenau sa ia contact cu invatoarea, de teama aflarii unor noi comportamente indezirabile ale copilului lor, am hotarat ca parintii sa mentina o relatie constanta cu scoala.

Impreuna cu elevul si parintii acestuia, am alcatuit un program de efectuare al lectiilor si de petrecere a timpului liber, program pe care sa-l puna la vedere, la biroul copilului. De asemenea, parintii au hotarat sa schimbe ceva in programul cotidian, astfel incat sa se implice impreuna si sa dedice mai mult timp educarii copilului.

Sedinta III
Am aflat de la familie si copil ca se ameliorase comportamentul in mare masura, programul pe care si-l fixase in cabinet fusese respectat. Baiatul mi-a povestit ca in clasa se simtise deseori singur.

L-am intrebat care este povestea lui preferata si mi-a raspuns „Bobul de grau”. L-am rugat sa mi-o povesteasca.

„A fost odata un baiat care adesea se simtea singur…chiar si la scoala statea singur in banca deoarece era indisciplinat. Dimineata cand pleca de-acasa, isi lua de fiecare data de la bunica sa un bob de grau, il punea intr-un buzunar si pleca la scoala. Bobul de grau era cel mai bun prieten al sau, il ajuta de fiecare data sa depaseasca sentimentul izolarii, al singuratatii. Atunci cand pleca de la scoala, pe drum il arunca undeva. In urmatoare zi, iar lua de la bunica sa un bob de grau si il aseza cu grije intr-un buzunar…si tot asa in fiecare zi proceda baiatul, astfel ca la scoala nu se simta singur niciodata pentru ca se imprietenise cu bobul de grau”.

Psihologul : Il cunosti pe acest baiat?

Copilul : Da, eu sunt acela.

Mama : Nu te cred ! mirata…

Copilul : Da, este adevarat… O…daca ai stii tu, cate boabe de grau am carat cu mine la scoala … ?

Sedinta IV
Am observat ca era usor agitat, dadea din picioare in timp ce era asezat la birou si l-am intrebat daca si la scoala simte la fel. Mi-a spus ca da, simte o nerabdare, ii vine greu sa stea pe loc. Informandu-ma care picior este mai neastamparat mi-a spus ca piciorul drept. I-am cerut sa-l deseneze si coloreze asa cum apare in imaginatia sa ; apoi, l-am rugat, ca pe o alt coala sa-l coloreze cu acele culori care sa-l relaxeze, sa-l linisteasca. De unde la inceput a desenat in negru si rosu, in cel de-al doilea desen a imbinat nuante de albastru, verde si galben. In finalul sedintei, baiatul era relaxat si mi-a marturisit ca vine la cabinet cu curiozitae si placere. Mama baiatului a confirmat realatandu-mi ca este chiar nerabdator sa participe la sedinta de psihoterapie.

Sedinta V
Mama mi-a relatat ca petrece mult timp cu baiatul supravegandu-i lectiile cu toate ca el stie sa si le faca si dorea sa devina mai autonom.

Pentru acest obiectiv am creat un joc prin care baiatul sa se desprinda de „cordonul ombilical”. In timpul jocului, mama se lupta pentru a se desprinde de baiat, in timp ce acesta se opunea. In final, prin joc, obiectivul a fost atins, dar baiatul parea putin suparat deoarece inca mai dorea sa formeze cu mama o unitate.

Sedinta VI
Familia era incantat de progresul facut de baiat, acesta avea aproape numai F.B-uri, in clasa era linistit, a pastrat aceeasi scoala si parintii isi recapatasera linistea sufleteasca mergand la serviciu nestresati.

L-am felicitat pe baiat pentru implicarea lui in schimbarea comportamentului si pentru efortul depus, de asemenea am avut cuvinte apreciative la adresa familiei, in special a mamei care s-a implicat si a colaborat cu copilul, invatatoarea si psihologul.

Concluzii
Despre modul CUM sa devii un parinte bun astfel incat sa-ti educi proprii copii in mod eficient, nu se preda in nici-o scoala, o facultate a parintilor, nu exista inca…

A educa un copil, nu inseamna a modifica natura lui pentru ca in mod natural, copilul are in el totul pentru a reusi. Important este sa-i oferi un climat familial corespunzator si sa inveti cum sa actualizezi potentialul copilului, sa-l ajuti sa se dezvolte armonios in mediul sau familial si psihosocial de viata. Primul pas este acela sa-l iubesti si sa manifesti dorinta de a-l cunoaste, sa stii care-i sunt trebuintele, interesele,succesele, insuccesele, sentimentele. Urmatorul pas este sa inveti legile cresterii fizice si mentale. A trece de la o educatie autoritara la o educatie mai permisiva bazata pe adaptarea la realitate prin a deveni prietenul copilului tau, este urmatorul pas. A invata ca in timp ce reactionezi emotional atunci cand greseste, nu este suficient, si ca este necesar sa privesti si solutiile alternative la problema, este un alt pas. A te implica in educatia copilului tau este conditia reusitei in obiectivul ce ti l-ai propus, acela de a fi un parinte bun, educativ. Rolul acesta se invata treptat, acorda-ti timpul necesar! … pentru ca a fi un parinte bun, este o arta … o arta ce se invata.

Platon spunea ca educatia are drept scop sa dea sufletului si corpului intreaga frumusete si perfectiune de care sunt susceptibile.

Ajuta-l sa-si ia lectia din experientele sale de viata si nu insista doar in a-l invinovati atunci cand greseste. Vorbeste-i si despre caliatatile sale, despre reusitele sale!

Invata-l sa experimenteze mental comportamentul si sa vada consecintele punerii lui in practica, sa-si autoevalueze conduita!

Dezvoltarea psihosociomorala este un proces activ, experienta individuala se reorganizeaza continuu in structuri ce au o anumita semnificatie pentru fiecare persoana.

Psihoterapeut,
Dr. Aurelia Moraru


  •  
  •  
  •  
  •