Cum să învățăm să ne îngrijim sufletul?

Cu toții manifestăm interesul și curiozitatea de a ne îngriji sufletul. Psihoterapeutul deprinde în activitatea sa nu doar tehnologia, ci si arta îngrijirii sufletești a semenilor care-i solicită sprijinul. Astfel, el devine un «  naturalist » al vieții sufletești și, asemenea unui botanist, el devine preocupat de natură, de natura condiței umane, în mod special. Modalitatea aceasta de lucru solicită profesionistului psiholog cunoașterea și îngrijirea propriei sale vieți, descoperirea sensului profund cât și modului în care sufletul se manifestă în el îsuși și în ceilalți deopotrivă.

Cuvântul « îngrijire » ne duce cu gândul la activitatea unei infirmiere și « infimieră » reprezintă unul din înțelesurile vechi ale cuvântului grecesc therapeia sau terapie. Suntem surprinși să constatăm că în dorința de a ne îngriji sufletul, vom face o întoarcere în timp amintindu-ne de noțiunile timpurii ale terapiei.

Cura, cuvânt de origine latină, a fost folosit inițial pentru îngrijirea sufletului și are mai multe înțelesuri: tămăduire, atenție, venerarea sufletului, înfrumusețarea trupului, devoțiune. Atunci când facem psihoterapie, este de dorit să păstrăm în memorie cât mai mute înțelesuri ale cuvântului cura.

Dar ce este sufletul ?

Sufletul reprezintă o dimensiune, o calitate a noastră înșine sau a vieții, el se referă la inima și substanța personală, la profunzimea, valoarea personală. Observând sufletul și modul în care acesta se manifestă, înseamnă a veghea, a lua aminte, a cinsti. Când deprindem această activitate, putem considera că am devenit mai bogați din punct de vedere sufletesc, vom găsi și descifra mesaje ascunse fiind în măsură să facem anumite schimbări în viața noastră.

Respectarea ritualurilor are o putere considerabilă. Ne aflăm în Postul Paștelui. Starea și spiritul momentului ne vor atinge sufletul acordând respectul cuvenit.

Visele ne dezvăluie cum materialul vieții este recapitulat continuu. Poveștile, povestirea vieții, reprezintă alte modalități de a te ocupa și de a îngriji sufletul. Aceste modalități ne ajută să conștientizăm temele vieții noastre, tiparele de gândire și de proiectare în viitor, învățăm să descoperim înțelesuri noi, profunde înțelegând astfel, « miturile » pe care le trăim.

Freud și Jung și-au analizat propriile vise, ei au dezvoltat anumite teorii ale viselor prin analiza propriului material oniric și au descoperit calea de acces spre sufletul propriu. Am putea urma calea lor și în acest mod am demonstra interesul nostru pentru suflet, grija, respectul și iubirea pentru ființa care suntem.

Relaxarea reprezintă o modificare ușoară a stării de veghe. Prin reducerea stimulilor externi, ne apropiem mai mult de lumea interioară, mintea devine principalul furnizor de input-uri informaționale și atenția se pate focaliza mai mult pe fluxul gândurilor. Relaxarea mentală însemnă o conștientizare accentuată a lumii interioare și o reducere a agitației mentale obișnuite. În relaxare se modifică atitudinea cu care sunt abordate gândurile și impulsurile interioare.

Postul paștelui

Potrivit învățăturii de credință ortodoxă, postul este înfrânarea de la toate mâncărurile sau, în caz de boală, numai de la unele, de asemenea și de la băuturi, și de la toate cele lumești, și de la toate poftele cele rele, pentru ca să poată creștinul să își facă rugăciunea cu înlesnire și să îi fie milostiv Dumnezeu. Exemplul postului îl avem de la însuși Mântuitorul Iisus Hristos, care, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei, a postit 40 de zile în pustie (Matei IV, 6). El ne învață cum să postim și ne spune că diavolul nu poate fi izgonit numai cu post, ci însoțind postul cu rugăciunea.

Avantajele postului adevărat sunt acelea că postul ne dă putere prin exercițiul de pocăință, să contribuim la smerirea sufletului îngâmfat. Prin voință și pocăință, postul reda curățenia sufletească reușind să înalțe sufletul. Atunci când faptele bune și rugăciunea îl însoțesc, postul de la mâncare este dublat de postul sufletesc și noi trăim bucuria de a ne apropia de Dumnezeu descoperind astfel izvorul înfrânării și al spiritualității.

Postul Paștelui stă sub semnul luminii. Postul Mare este numit și Postul Paștilor, la ambele capete ale acestui post se află lumina: la început lumina pe care Dumnezeu a revărsat-o peste lume, la sfârșit lumina care izvorăște din mormânt, lumina Învierii. Între aceste două repere postul apare ca un drum al nostru spre lumină, pe parcursul căreia viața noastră se curățește, se transfigurează și se umple de strălucire pentru ca să ne putem îmbrăca în lumina Învierii lui Hristos.

Dragostea exprimată prin atenție rabdătoare, poate « aduna », reîntregi sufletul, adesea fragmentat din cauza stresului cotidian și a modului greșit de viață.

Observații din activitatea de terapeut

Adesea, la cabinet s-au prezentat persoane ce au suferit depresii din dragoste, fie că nu se simțeau iubite cu adevărat fie pentru că nu întâlneau persoana cu care să împartășească sentimentul iubirii fie pentru că fuseseră rănite sau trădate de partenerii lor.

O întrebare apare firesc : CUM altfel am putea ajuta un OM să se vindece decât oferindu-i toată înțelegerea și întregul nostru suport?!… Conflictul trăit de el este văzut nu doar ca o piedică în dezvoltarea sa, ci și ca o provocare prin care să conștientizeze complexitatea condiției umane, o oportunitate de a ucenici la largirea câmpului conștiinței. Suferința ajută fiecare persoană să se maturizeze prin aplecarea asupra sufletului propriu, acordând spațiu, timp și îngrijire personală.

Karl Gustav Jung atunci când medita sau își făcea rugăciunea într-un spațiu special amenajat și-a notat: “ În acest spațiu închis eu sunt numai pentru mine însumi! Am întotdeauna cheia la mine și nimeni nu are voie să intre decât cu permisiunea mea … Este un colțișor al reflecției și imaginței”.

Aduceți în CENTRUL ființei voastre, în SUFLET, IUBIRE și LUMINA! Ajuatați-l să crească, să se dezvolte și să se maturizeze!

Autor: Psih. dr. Aurelia MORARU