Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cazut intre talhari care, dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit, au plecat, lasandu-l aproape mort. Din intamplare, un preot cobora pe calea aceea, si vazandu-l, a trecut pe alaturi. De asmenea si un levit, ajungand in acel loc si vazand, a trecut pe alaturi. Iar un samaritean, mergand pe cale, a venit la el si, vazandu-l, i s-a facut mila, si, apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin, si, punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus la o casa de oaspeti, si a purtat grija de el. Iar a doua zi, scotand doi dinari, i-a dat gazdei si i-a zis: Ai grija de el si, ce vei mai cheltui, eu, cand ma voi intoarcre, iti voi da.”(Luca, 10, 35.)

prosocial.jpgPrin preluarea parabolei lui Iisus si a bunului samaritean si prin reflectarea la continutul ei, aproape am putea spune ca e o scena din zilele noastre, cu mentiunea ca acum vedem destul de rar un samaritean, care plimbandu-se, se mai si ingrijeste de ranile multimii de femei si barbati aflati fara mijloace de existenta, fara demnitate, fara sperante si chiar tulburati psihic.
Psihologii sociali si clinicieni incearca sa inteleaga din ce cauza ne vedem de drum cand altii au nevoie de noi si in ce fel se poate incuraja, la fiecare dintre noi, un comportament de sprijin, o atitudine prosociala.
In timp ce unii oameni se distanteaza si se abat de la normele si valorile sociale dezvoltand comportamente antisociale, altii se plaseaza la extremitatea opusa a acestui comportament si acestia nu doar ca nu lezeaza, ci, dimpotriva, consolideaza normele si valorile sociale. Putem spune despre aceste persoane ca dezvolta comportamente prosociale.
Comportamentul prosocial este un tip de comportament, specific uman si el constituie obiectul psihosociologiei doar de doua – trei decenii.
Cu toate ca el a intrat recent in vocabularul si in domeniul preocuparilor psihologiei, el a polarizat si continua sa polarizeze interesul multor cercetatori, astfel incat in momentul de fata exista un volum important de fapte de observatie, numeroase date experimentale, diverse ipoteze si teorii explicative.

Dar ce se intelege prin comportamentul prosocial?
Sociologul polonez Janusz Reykowski, unul din fondatorii noii orientari de studiu defineste comporamentul prosocial ca fiind acel tip de comportament ce este orientat spre ajutorarea, protejarea, sprijinirea, dezvoltarea celorlalte persoane, fara a astepta vreo recompensa externa. Sunt si autori care considera ca acest comportament se poate defini ca fiind “o actiune ce nu aduce beneficii decat celui ce primeste ajutor”. In sfarsit, sunt si alti autori ce definesc comportamentul prosocial ca pe acele “acte intentionate care ar putea avea consecinte pozitive pentru altii, fara a se anticipa vreo rasplata.”
In opinia cercetatorilor psihosociologi sunt necesare urmatoarele conditii pentru identificarea comportamenelor prosociale:

  • intentia de a ajuta alte persoane
  • libertatea alegerii, acordarea ajutorului in afara obligatiilor profesionale.
  • Pe langa intentionalitatea si absenta obligatiilor de serviciu, comportamentul trebuie realizat fara asteptarea recompenselor externe, aceasta din urma constituind a treia conditie impusa de cercetatorii psihosociologi.

Comportamentul prosocial nu trebuie confundat cu altruismul, care nu constituie decat o subspecie a celui dintai. Altruismul este definit ca fiind acel comportament intentionat, realizat in afara obligatiilor profesionale si orientat spre sustinerea, conservarea si promovarea valorilor sociale. Conceptul de comportament prosocial definit astfel capata o extensie mult mai mare si cuprinde fenomene foarte variate: ajutorarea semenilor, apararea proprietatii, jertfa de sine pentru dreptate, pentru independenta patriei. Locul central in sistemul compotamentului prosocial este ocupat de intrajutorarea, protejarea si sprijinirea dezvoltarii semenilor nostri, omul fiind valoarea sociala suprema.
Nu orice comportament ce ar avea consecinte pozitive, poate constitui comporamentul prosocial, ci numai acel comportament ce are o intentionalitate de sprijinire a valorilor sociale si care este produs in mod constient.
Reflectiile lui Seneca despre recunostinta din lucrarea “De beneficii” (“Despre binefaceri”) sunt cat se poate de actuale pentru psihosocilogia comportamentului prosocial :
”Rasplata unei fapte bune este ai facut-o” sau
“Sunt recunoscator nu fiindca imi foloseste, ci fiindca imi face placere”.
Atunci cand dorim sa avem o lectura moderna a textului nu trebuie sa facem altceva decat sa inlocuim termenii de “fapta buna”, “recunostinta” cu cel de comportament social.

Care sunt atributele unei persoane ce dezvolta comportamentul prosocial?

  • Competenta in domeniu. Pentru o persoana competenta in domeniul in care se solicita ajutor, costul comportamentului prosocial este mai scazut decat pentru persoanele mai putin competente, care nu stiu cum sa intervina. Competenta creste daca suntem familiarizati cu mediul social si natural in care se desfasura activitatea. Experimentele au valente nu doar explicative, ci si formative. Marirea competentelor oamenilor conduc la marirea frecventei comportamentului prosocial.
  • Empatia, capacitatea de a te pune in locul altei persoane, de a vedea lumea asa cum o vede ea. Preluarea perspectivei persoanei datorita empatiei si atasamentul pentru persoana respectiva produc o veritabila motivatie altruista de a ajuta.

“Izvorul psihologic al generozitatii – arata M. Ralea – il regasim in impartasirea emotiva, prin transpunerea imaginativa in situatia celui ce ne solicita asistenta sociala. Intelegem sa traim odata cu el motivele suferintei care-l chinuie”. Comunicarea afectiva cu semenii asigura premisele comprehensiunii suferintei celuilalt. Odata realizata empatia cu o persoana aflata in suferinta sunt declansate alte mecanisme afective, care permit instalarea unor sentimente de simpatie, compasiune, mila, ce se sustrag proceselor de judecata constienta.
Empatia se constituie ca trasatura intrinseca a personalitatii si in profesii ca: medic, psiholog, asistent social, profesor, manifestarea acesteia devine o conditie sine-qua- non pentru ca actul profesional performant sa se produca.

  • Motivatia –Prin cunoastere empatica se poate dobandi o intelegere a motivatiei celuilalt dar si o stimulare a motivatiei propriului comportament prin nevoia de intrajutorare umana.
  • Responsabilitatea prin care vocea constiintei dicteaza persoanei sa ia decizii in a se implica in actul de sprijinire a unei alte persoane aflata in suferinta, indiferenta si egoismul apar in unele situatii drept crime, crima de neajutorare a aproapelui.

Pentru depasirea crizei, omul trebuie invatat cum sa se ajute singur, pentru a deveni astfel o persoana activa. El invata sa-si redobandeasca increderea in sine si sa se motiveze in vederea luptei pentru castigarea autonomiei si responsabilitatii de a se integra cu succes intr-o activitate pe masura aptitudinilor si competentelor sale sociale prin activarea propriilor resuse.
Prin dezvoltarea comportamentului prosocial, valorificarea si mediatizarea acestuia atunci cand semenii nostri il manifesta, are loc un impact asupra personalitatii oamenilor ce poate avea ca efect invatarea si reproducerea acestui tip de comportament.
In cadrul unui studiu longitudinal efectuat in Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica Techirghiol in perioada 1996-2007, prin implementarea comportamentului prosocial in strategia de recuperare si reabilitare a asisatilor din aceasta institutie, am obtinut o ameliorare a starii de sanatate a acestora, a imbunatatirii climatului sanatogen din institutie si a integrarii lor in cadrul terapiei ocupationale institutionalizate, iar ulterior a integrarii acestora in mediul socio familial.

Unele concluzii: se impun politici sociale de educatie atat in sistemul de invatamant cat si la nivel de masa, cercetarile au demonstrat ca in structura comportamenului prosocial sunt prezente nu doar predispozitiile innascute ale persoanei ce-l promoveaza ci si invatarea sociala. Recompensa (intarirea pozitiva) si sanctiunea (intarirea negativa ) sunt consecintele sociale ale comportamentului care influenteaza probabilitatea repetarii lui. Demersul de socializare pe directia empatiei inductoare de motivatii altruiste poate folosi ca strategie actiunile de modelare a perceptiei altuia aflat in nevoie, adoptarea perspectivei acestuia, experimentarea emotiei empatice si realizarea unor comportamente prin care sa fie atinse scopuri altruiste.
Cu certitudine ca unele culturi sunt mai prosociale decat altele. Practicile de crestere a copiilor, pregatirea religioasa si educatia (in sensul cel mai larg) pot determina masura in care oamenii sunt motivati sa-si ajute semenii. Interesul pur pentru altii este “o floare fragila” ce poate fi usor strivita de interese egoiste si ingrijita pentru a prinde rod atunci cand binele grupului este mai presus decat dorintele individualiste.

Intrebare: Iti este chiar asa de greu sa-ti ajuti aproapele?!….

Psiholog dr. Aurelia Moraru


  •  
  •  
  •  
  •