Boboteaza si Sfantul Ioan Botezatorul

botezuldomnului0601.jpgIn suita celor 12 sarbatori importante crestine se numara si Boboteaza (Botezul Domnului), tinuta în fiecare an, în ziua a sasea a lunii ianuarie. Sarbatoarea este menita sa reaminteasca cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Isus sa paseasca în viata publica, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. Intrucât în aceasta zi Isus s-a prezentat pentru prima data în lume, sarbatoarea se mai numeste si Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului. Înca din sec. III , poate si mai înainte, este semnalat începutul acesteia. Cert este ca în „Constitutiile Apostolice” Boboteaza figura deja printre sarbatorile crestine, alaturi de Craciun si de Pasti.
“In Iordan botezându-Te Tu, Doamne…”

Boboteaza mai este cunoscuta si sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvântului Intrupat

Sarbatorita înca de la început în ziua de 6 ianuarie, multa vreme împreuna cu Craciunul (lucru ramas pâna astazi în practica Bisericii otodoxe ruse, a Bisericii Armene si a celorlalte biserici necalcedoniene), Boboteaza mai este cunoscuta si sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvântului Intrupat.
Evenimentul Botezului este descris de catre toti evanghelistii. Matei ne relateaza ca Isus a venit din Galileea la râul Iordan unde boteza Ioan Botezatorul, cerând sa fie si el botezat. Ioan i-a zis: „Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si tu vii la mine” (Matei 3, 14), iar la raspunsul lui Isus ca asa se cuvine, a fost botezat in cele din urma de catre Ioan. Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei componente ale Treimii: Fiul se boteaza în Iordan de catre Ioan, Spiritul Sfânt se coboara asupra lui Isus în chip de porumbel, iar Tatal din cer îl declara ca fiind Fiul sau.
Boboteaza (6 Ianuarie) si cu Sf. Ioan (7 Ianuarie) aproape ca formeaza una si aceeasi sarbatoare.
Ritualuri: În ajun, preotul sfinteste casele cu apa care a fost sfintita în dimineata aceea dupa liturghie. Oamenii tin post negru pâna ce vine preotul si beau întâi din aceasta apa sfintita. Cat preotul sta in casa, fetele de maritat nu au alta grija decat „sa fure” putin busuioc din „matarezul” („strutul”) cu care preotul stropeste prin casa. Noaptea, aseaza acel fir de busuioc sub perna, sperand sa-si viseze „oranda” (ursitul). Preotul este precedat de copii îmbracati în camasi albe, sunând din clopotei si deschizând calea preotului, strigând Kira Leisa, adica pronuntarea româneasca a grecescului Kyrie Eleison (Doamne miluieste). Pe lânga Troparul Bobotezei, copii cânta colinde speciale care descriu miracolul care a avut loc la Iordan (Botezul lui Isus). În ziua aceasta, în afara de preot, nimeni nu se duce colindând din casa în casa.
În ziua de Boboteaza, dupa liturghie, preotul împreuna cu enoriasii fac o procesiune spre un lac, râu sau vreun izvor, pentru slujba Sfintirii Apelor. Când Troparul Bobotezei începe, vânatorii si padurarii satului împusca peste ape ca sa alunge duhurile necurate. Astazi, acest obicei a pastrat doar semnificatia festiva a unui foc de artificii, fiind lipsit de simbolism. Daca este frig, se pregateste o cruce de ghiata, pentru a marca locul slujbei si la sfârsit preotul arunca în apa o cruce de lemn, iar feciorii satului se arunca sa o scoata, chiar daca este ger. Se spune ca cel care gasesste crucea, va avea noroc. Se crede ca în ziua aceasta toate apele pamântului sunt sfintite; de aceea femeile nu spala rufe pentru urmatoarele opt zile pâna la sfârsitul praznicului.Apa sfintita luata de la Boboteaza are puteri miraculoase, ea nu se strica niciodata.
In zilele noastre, aceste obiceiuri stravechi sunt pe cale sa se piarda, si tot mai putine sunt familiile in care se mai stie de ele.
SFANTUL IOAN BOTEZATORUL
In ziua dupa Botezul Domnului (7 ianuarie) Biserica Ortodoxa praznuiste pe sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului, cel mai mare dintre profeti, glasul care striga in pustie „gatiti calea Domnului”, care sta la granita dintre cer si pamant si uneste Vechiul si Noul Testament.
Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul a fost fixata cu 6 luni inaintea Craciunului (cand se celebreaza nasterea lui Iisus), pe 24 iunie. Nasterea Inaintemergatorului a fost anuntata de Arhangelul Gavril care i-a transmis totodata preotului Zaharia, tatal proorocului, cand acesta se afla in templu, numele pe care Dumnezeu l-a harazit copilului, Ioan. Cunoscut pentru viata sa ascetica si, cu deosebire, prin regimul alimentar bazat pe consumul vegetal, Ioan Botezatorul a devenit patronul zilei in care se desfasoara complexele rituale populare in centrul carora se afla simbolul vegetal, asociat in mentalitatea traditionala cu gradina Edenului si viata vesnica.
Ziua de 7 Ianuarie, a doua zi dupa Botezul Domnului, este inchinata preamaririi Sfantului Ioan Inaintemergatorul, ca unul care, botezand pe Mantuitorul in Iordan, a descoperit cel dintai lumii, dupa semnul ce i se dase de sus, ca Domnul Iisus este cu adevarat Mesia, Marele Trimis al lui Dumnezeu, Mesia cel asteptat de toata lumea si de noi, sa vina sa ne curete, sa ne sfinteasca, sa ne lumineze, sa ne primeneasca viata si fiinta noastra de oameni, mereu si de-a pururea si sa ne mantuiasca. Dar Sfantul Ioan a fost Prooroc si un inaintemergator fata de Mantuitorul Iisus, in toala viata si stradania lui. Mai intai, Sfantul Ioan este pecetluit cu aceasta chemare inca de la venirea lui pe lume, printr-o nastere minunata si vestit de inger (Luca 1,17, 76); apoi, inca de foarte tanar, el este un Prooroc al pocaintei. El iubeste infranarea si viata aspra din pustia Iordanului. Aici traieste el, predica, marturiseste si boteaza in Iordan, pe cei care cred in el (Luca 3,1-6; Matei 3,2-6); predica lui era: schimbarea vietii, intoarcerea la Dumnezeu si impacarea cu El, pentru a primi viata noua pe care o aduce Imparatia lui Mesia: „Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Matei 3, 2). El este cel dintai care face ceea ce predica, prin infranarea si viata grea pe care o duce. Imbracat in haina aspra, de par de camila, nemancand paine, nici band vin (Matei 3, 4; Luca 7, 33), hranindu-se doar cu lacuste si miere salbatica, ca un adevarat inger in trup, cum il arata unele icoane; Botezul lui Ioan nu era botezul nostru al crestinilor. El insusi facea deosebirea intre cele doua botezuri: „Eu va botez cu apa spre pocainta. Mesia va boteza cu Duh Sfant si cu foc, spre mantuire” (Matei 3,11). Dar Sfantul Ioan, si pentru botezul sau, cere „roada vrednica de pocainta” (Matei 3, 8), dragoste de oameni, milostenie, dreptate, omenie, osandind pe fatarnicii care-l ispiteau, carora el le spunea „pui de vipera” (Matei 3, 7); atat de mare faima de prooroc al Domnului isi atrasese Ioan, ca multi se intrebau: „Nu cumva Ioan este Hristos-Mesia ?” Iar Ioan le raspundea: „Nu sunt eu Hristos. Eu sunt glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui. Sunt solul trimis sa gatesc calea inaintea Lui. Eu va botez cu apa, dar in mijlocul vostru sta Unul, pe care voi nu-L stiti. Care este mai mare decat mine si eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor Lui. Si tocmai pentru aceasta am venit, botezand cu apa, ca El sa fie cunoscut in Israel” (loan 1,31); Mantuitorul insusi cinsteste pe Sfantul Ioan, ca pe un adevarat Prooroc al Domnului. Vorbind despre Ioan, Mantuitorul spune: „Ce ati iesit sa vedeti in pustie ? Un prooroc ? Da, va spun, dar si mai mult decat un prooroc. Adevar va spun ca, intre cei nascuti din femeie, nu s-a sculat unul mai mare decat Ioan Botezatorul” (Matei 11, 7-11). Iar dovada cu fapta este ca Iisus S-a lasat botezat de Ioan, in Iordan. In toata Evanghelia, dealtfel, Ioan este pentru Mantuitorul, un martor al lui Dumnezeu, de mare incredere; momentul de culme, din viata Sfantului Ioan a fost, insa, momentul cand, botezand, Ioan descopera, in sfarsit, printre oamenii din vremea lui, pe Hristos-Mesia, in persoana Domnului Iisus, dupa semnul ce i s-a incredintat; „Am vazut Duhul pogorandu-se, din cer, ca un porumbel si a ramas peste El. Si eu nu-L cunosteam pe El, marturiseste Ioan, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: „Peste Care vei vedea Duhul pogorandu-se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan, 1, 32-34). E ceasul din viata Sfantului pe care-l praznuim astazi, la 7 ianuarie. E ceasul cand Ioan intelege ca, la Botezul sau in Iordan, Domnul Hristos era, de fapt „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii” (loan. 1,29), Care S-a botezat, adica, pentru noi. El fiind fara de pacat; dar, insasi slujirea Sfantului Ioan fata de Mantuitorul, din clipa aceasta, se schimba si se face o fierbinte daruire pentru Domnul Iisus, pana la jertfa. Asa, pe doi din cei mai buni ucenici ai sai, Sfantul Ioan ii indeamna sa se duca si sa urmeze pe Domnul Iisus (Ioan, 1, 35-40). Iar, cand cativa din ucenicii sai incearca sa destepte o pornire de invidie in inima invatatorului lor, fata de Mantuitorul, Sfantul Ioan, printr-o zguduitoare inaltime de suflet, le raspunde: „Un om nu poate sa ia nimic, daca nu-i este dat de sus. Cel ce vine din cer este mai presus de toti. Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez”. (Ioan 3, 27-31); si, iata, acum, si sfarsitul. In lupta lui pentru trezirea sufletelor, Sfantul Botezator nu putea sa nu se intalneasca si cu pacatul cel mai scandalos din tara sa: regele Irod Antipa isi izgonise legiuita sotie si traia acum cu Irodiada, sotia fratelui sau Filip. Ioan ii zicea: „Nu se cade, rege, sa ai femeie pe sotia fratelui tau” (Marcu 6, 18). Dar mania Irodiadei nu dormea. Mai intai, ea a capatat de la Irod, arestarea lui Ioan si intemnitarea lui Maherus, dincolo de Iordan. La ospatul din ziua nasterii lui Irod, fata Irodiadei, insa, a dansat atat de placut, ca regele i-a fagaduit orice-i va cere. Si, astfel, prin dansul fiicei sale, Irodiada a avut pe tipsie, de la rege, capul marelui Prooroc. Prietenul Mirelui s-a mutat la cer, ca Mucenic al Legii Domnului.
(Sfintele Proloage)

Psiholog dr. Aurelia Moraru


  •  
  •  
  •  
  •