Artterapia

 Autor Psiholog dr. Aurelia Moraru  

Artterapia se defineste ca fiind un grup de metode psihoterapeutice în care rolul central în recuperarea boln     avului îl joaca creativitatea artisticã.
Tardieu face unele consideratii diagnostice în 1872 pe marginea productiilor artistice ale bolnavilor. Hayer si Paneth utilizeazã în 1929 desenul în cursul psihoterapiei.
Se sprijinea pe tendinta spontanã a omului de a se exprima prin creatie. Dinamica grupului se adaugã efectului revalorizant al reusitei în actiune.
Orice mijloc de creatie, în special artistic oferã câmp de actiune psihoterapeuticã. Se folosesc: cãile de expresie plasticã, pictura, modelaj si sculptura; expresivitatea mimicogestualã, creativitatea poeticã, expresivitatea scenicã si dansul.
În timpul sedintelor de psihoterapie, subiectul are ocazia de a se exprima (scãzându-si nivelul tensional), stabileste relatii cu grupul de pacienti (intrã în dinamica grupului), cu psihoterapeutul si cu instructorul artistic, isi remodeleazã atitudinea. Tedintele de creatie pot fi alternate cu unele în care sã se facã interpretarea creatiei. O sedintã dureazã între 1-2 ore, cu o frecventa sãptãmânalã sau bisãptãmânalã într-un numãr de 15 – 20 de sedinte.
Diverse psihoze, în special cele schizofrenice, parafrenii, nevroze isterice, nevroze obsesivo-fobice sunt indicate pentru artterapie. Metodele sunt larg folosite actualmente, deseori în completarea altor procedee psihoterapeutice si a ergoterapiei.
În S.U.A se foloseste cu rezultate apreciate “finger painting” (pictura cu degetele) în tratamentul psihoticilor.
Dansul si expresia mimicogestualã îsi gãsesc aplicabilitatea în mod special în tulburãrile psihosomatice, dismorfofobii si tulburãri isterice.


  •  
  •  
  •  
  •