Intr-o scoala de la marginea unui oras, era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna, domnul profesor avea grija de toti elevii, incercand sa-i invete cat mai multe. Dar, intr-o zi, copiii au observat ca unul dintre colegii lor fura si l-au parat imediat profesorului. Acesta, insa, nu l-a pedepsit pe faptas. Dupa cateva zile, hotul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de aceasta data, domnul profesor nu l-a pedepsit. Cand acelasi lucru s-a intamplat si a treia oara, cativa baieti s-au dus la profesor sa se planga si i-au spus:
– Acest coleg al nostru fura mereu. Nu este bine ceea ce se intampla si va rugam sa-l dati imediat afara din scoala, altfel plecam noi.
– N-am sa-l dau afara. Daca vreti, puteti pleca toti ceilalti, dar el ramane.
– Domnule profesor, dar cum este posibil sa renuntati atat de usor la noi toti, care v-am ascultat mereu ?
Privindu-i cu blandete, profesorul le-a explicat elevilor sai, atat de mirati de aceasta neasteptata situatie:
– Voi stiti, deja, ce e bine si ce e rau. Daca ati pleca in lume, cu siguranta ca ati sti cum sa va purtati, nici nu ma indoiesc! Daca, insa, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face ? Asta de ce nu v-ati intrebat ? De ce v-ati gandit doar la voi ? Credeti ca daca o sa-l dau afara, va fi mai bun ? Daca aici, intre noi, el nu stie cum e bine sa te porti, ce va face el in lume ? Asa ca, indiferent daca voi ramaneti sau plecati, el va sta in continuare aici, iar eu voi avea grija sa se schimbe si sa devina un om bun. Iar atunci cand va dori si el acest lucru, cu siguranta ca dintr-un hot ocolit de colegi, va deveni un copil apreciat si iubit de toti cei din jurul sau.
Cand a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunatatea profesorului sau, baietelul care pana atunci furase si le pricinuise atatea necazuri celor din jurul sau a promis ca se lasa de furat. Si s-a tinut de cuvant, fiindca – asa cum spusese si domnul profesor – de data aceasta, el era cel care dorea din tot sufletul sa fie mai bun.


  •  
  •  
  •  
  •