Anca Adina Moraru Constanta

Cum să le spun copiilor că doresc să divorţez?

 Autori: Psihopedagog Adina MORARU şi Psihopedagog Anca MORARU 

 “Ştiu că soţul meu mă înşeală, am dovezi certe în acest sens şi cu toate acestea, îmi este greu să divorţez, ni se confesează o mamă cu doi copii. El are o firmă, este managerul ei şi din punct de vedere profesional, este foarte bun.Din păcate, vine seara târziu acasă, în jurul orei 22,  mă neglijează, nu petrece timp împreună cu familia, nu comunică nici cu mine şi nici cu copiii. Nici măcar în weekend nu-şi face timp pentru noi, familia lui şi atunci când îl întrebăm unde se duce, el spune că merge la firmă, cu toate că eu ştiu că-şi petrece timpul liber cu femei. Nu am curajul să-i spun ceea ce am aflat şi constatat şi nici să divorţez deoarece mă tem că vor suferi copiii atăt emoţional cât şi financiar. De puţină vreme, eu mi-am închis mica mea afacere şi am decis să fac aşa, mai ales, pentru a mă ocupa de copiii noştri, care sunt elevi la I-IV. Într-o zi, fiica mea observănd ca tatăl ei pleacă de lângă noi în weekend în timp ce eram  cu prietenii şi familia la iarbă verde, a spus: mama, eu cred ca tata merge la o femeie, îţi propun să punem un detectiv particular să-l urmărească. Atunci mi-am dat seama căt de inteligenţi şi intuitivi sunt copiii şi că nu am dreptul să-i mint. Această stare de lucruri şi-a pus amprenta şi asupra copiilor mei, care sunt uneori abătuţi, trişti, plâng, se relaţioneză dificil cu colegii. Am multe întrebări la care caut răspunsuri competente: Cum ar trebui să-mi pregătesc copiii în cazul în care mă decid să divorţez? Cum să le spun copiilor că doresc să divorţez? Când să le comunic?  Cum  să-mi ascund resentimentele faţă de soţ, în faţa copiilor? Care vor fi efectele divorţului asupra personalităţii copiilor?”

            Copiii simt atmosfera încărcată din familie şi înainte de a fi pregătiţi în mod special de părinţi deoarece li se transmit tensiunile nu doar la nivel verbal, ci şi nonverbal. Luând parte la anumite evenimente, se simt frustraţi de anumite comportamente şi chiar abandonaţi. Le puteţi povesti un caz real, asemănător familiei dumneavostră şi apoi treptat, le  veţi strecura ideea de separare de soţ explicându-le că veţi divorţa de el nu şi de copii. Apoi îi veţi face să înţeleagă că ei nu au nici-o vină în separarea dumneavoastră, chiar dacă v-au mai supărat  şi-i veţi asigura că-i veţi iubi  amândoi la fel de mult ca şi pană acum, necondiţionat, dându-le tot sprijinul în continuare. Le veţi explica unde veţi locui dumneavostră, unde vor locui copiii şi unde va locui soţul. Este de dorit ca după divorţ, copiii să rămână în aceeaşi casă, le conferă continuitate. De asemenea, este bine ca ei să aibă un program pe care să-l cunoască, o viaţă bine organizată.

             Comunicaţi cu soţul, aveţi curajul de a discuta deschis despre problemele dumneavostră de cuplu, puneţi în discuţie şi divorţul, iar decizia de a comunica copiilor dumneavostră divorţul de partener să fie luată de comun acord şi să fiţi prezenţi amândoi.

            Modalitatea prin care expuneţi copiilor această decizie să se efectueze cu calmitate , evitând a vă face reprosuri, învinuiri în prezenţa copiilor. Evitaţi plasarea pe umerii unui singur părinte toată vina divorţului şi detalii pe care copiii la vârsta aceasta poate  nici nu le-ar înţelege în totalitate. Să ne amintim că umerii lor sunt prea fragili pentru a duce poverile adulţilor.

            Momentul ales de dumneavoastră ca părinţi să fie acela în care aţi luat în mod ferm decizia de divorţ pentru a evita starea de confuzie a copiilor.

            Resentimentele faţă de partener în faţa copiilor trebuie ascunse deoarece pentru copii el este şi va rămâne părintele lor şi în felul lui îi iubeşte, chiar dacă momentan comunicarea cu ei este deficitară şi la rândul lor, şi copiii îşi iubesc tatăl şi nu le-ar plăcea dacă aţi exprima sentimente negative la adresa lui. Evitaţi pe cât posibil a induce copiilor sentimente de ură pentru părintele lor.

            Divorţul poate avea ca efecte diverse reacţii ale copiilor deoarece se vor produce schimbări majore în viaţa dumneavoastră atât din punct de vedere afectiv cât şi în ceea ce priveşte noul stil de viaţă. Sentimente ca abandonul, insecuritatea, neputinţa, închiderea în sine, complexe de inferioritate prin raportare la alţi copii, supărarea, tristeţea, furia, absenţa încrederii în sine, respingerea normelor şi valorilor, agresivitatea, revolta, scăderea performanţelor şcolare, sunt efectele care se pot observa la copiii ai căror părinţi au divorţat. În asemenea situaţii este de dorit să fie lăsaţi liberi pentru a se exprima sau pentru a pune întrebări şi a căpăta răspunsuri atunci când vor să se clarifice. Acomodarea va  fi dificilă şi ea solicită timp. Copiii trebuie înţeleşi, ei au nevoie de multă dragoste spre a nu se simţi singuri.

             Copiii care au trăit multă vreme într-un climat nociv  datorită stării conflictuale dintre părinţi, speră ca divorţul să fie soluţia salvatoare, care le poate oferi posibilitatea de-a avea parte în viitor de un climat familial pozitiv.

            Experienţele dureroase ale copiilor ce provin dintr-o famile ai căror părinţi au divorţat nu se pot „şterge cu buretele,” ele persistă şi pot afecta întreaga lor dezvoltare actuală, cu efect pe termen lung, în viitor, la vârsta adultă. De aceea, se impune consultarea unui psiholog pentru a acorda suportul necesar copiilor în vederea menţinerii echilibrului psihic cutremurat de stresul divorţului părinţilor.

 

 

 

 

 


  •  
  •  
  •  
  •