vinovatieSentimentul de vinovăţie

Psihanaliza utilizează acest termen într-un sens foarte larg. El poate desemna o stare afectivă consecutivă unui act pe care subiectul îl cnsideră condamnabil, motivul invocat putând fi de altfel mai mult sau mai puţin adecvat, precum şi un sentiment difuz de degradare morală personală fără legătură cu un act precis şi pe care subiectul şi-l impută ( Jean Laplanche/ J.-B. Pontalis,Vocabularul Psihanalizei, Ed. Humanitas, Buc.,1994).

Pe de altă parte analiza îl prezintă ca pe un sistem de motivaţii inconştiente, care explică comportamentul de eşec, actele de delincvenţă, suferinţele pe care subiectul şi le impune.

În acest ultim sens, cuvântul sentiment nu trebuie utilizat decât cu prudenţă, impusă de faptul că subiectul poate să nu se simtă vinovat la nivelul experienţei conştiente.

Cum se manifestă?

El apare sub forma autoînvinuirilor, a ideilor obsedante împotriva cărora subiectul luptă fără puterea de ale opri, sub forma ruşinii asociate reacţiilor defenisve, autoacuzări, autodepreciere, tendinţă de autopedepsire, care poate conduce uneori la sinucidere.

Sentimentul de vinovăţie se manifestă atât la persoanele normale,echilibrate psihic, cât şi la persoanele ce suferă de nevroze obsesionale, depresii, psihopatii.

Studiile arată că în cazul psihopaţilor culpabilitatea conştientă poate să lipsească la limtă, sentimentul de vinovăţie ar precede delictul, prin urmare, el ar fi cauza. Din această perspectivă, subiectul ar putea trăi un sentiment de uşurrae atunci cănd i se aplică pedeapsa, psihopaţii putând lega vinovăţia inconştientă de ceva real. ” Formularea de sentiment inconştient de vinovăţie” conţine un paradox pe care Freud l-a sesizat şi l-a reformulat cu termenul de “nevoie de pedeapsă”.

Formarea sentimentului de vinovăţie

Părintele psihanalizei, Sigmund Freud, susţinea că în timpul dezvoltării personalităţii, atunci când are loc procesul de formare a conştiinţei (Supraeul), subiectul introiectează într-o relaţie intersubiectivă semnificativă, reproşurile, interdicţiile în procesul formaării conştiinţei morale. Conştiinţa morală (Supraeul) controlează Eul si poate apărea un clivaj între aceste instanţe psihice, astfel Supraeul devine acuzator în timp ce Eul joacă rolul de acuzat.

Ipoteza că o mare parte a sntimentului de vinovăţie este inconştientă ar putea fi susţinută de apariţia conştiinţei morale, care este intim legată de Complexul Oedip care ţine de inconştient.

Vindecarea sentimentului de vinovăţie

Personalitatea umană este guvernată de convingerile de viaţă care ne-au fost inculcate de părinţi, educatori şi societate. Asociat acestor convingeri sunt sentimentele noastre, iar convingerile şi sentimentele ne determină conduita. Pe măsură ce conştientizăm acest mecanism psihologic, ne vom centra pe schimbarea convingerilor pentru a scăpa de sentimentele de vinovţie atunci când nu e cazul să păstrm vechile convingeri. Dacă avem motive întemeiate de a ne simţi vinovaţi pentru comportamentul nostru, vom trece la schimbarea acestuia, chiar la “repararea trecutului” atâta vreme cât mai avem încă timp să facem ceva. Autoculpabilizarea şi lamentarea vor accentua sentimentele noastre de vinovăţie în vreme ce strategia de centrare pe soluţii va avea ca impact deculpabilizarea, împăcarea cu noi şi celelate persoane, semnificative pentru noi. Vom redobândi astfel armonizarea cu noi înşine resimţind din nou bucuria de a trăi o viaţă cu sens, împlinită.

Dacă se întâmplă că ceva nu merge în viaţa ta însemnă că urmează să faci altceva şi când întâmpini greutăţi în modelarea ta, e bine să apelezi cu toată încrederea la un psiholog profesionist.

1. Mi-am parasit iubitul in apropierea Sarbatorilor si stiu ca sufera foarte mult. Cum pot sa scap de remuscari, de vina ca sufera din cauza mea?

Sugestii:

· Purtaţi o discuţie cu el pe această temă şi explicaţi-i nevoile şi aşteptările dumneavoastră;

· Solicitaţi-i sa vă vorbească despre propriile nevoi şi aşteptări;

· Daţi-vă o şansă de a reconstrui relaţia ţinând cont de cele exprimate;

· Faceţi o balanţă a timpului petrecut împreună cu plusuri şi minusuri, dacă domină minusurile, înseamnă că aţi luat o decizie buna când v-aţi despărţit;

· Dacă aţi urmat paşii şi nu a mers înseamnă că aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă si puteti fi împăcată cu dumneavoastră, sentimentul de vinovăţie va diminua în intensitate până la neutralizarea acestuia;

· În cazul în care l-aţi părăsit înainte de vă mai da o şansă şi consideraţi că nu mai puteţi negocia şi reveni asupra deciziei, luaţi lecţia din această experienţă pentru a o duce în viitor într-o altă relaţie deoarece faptele din trecut, oricum nu le mai puteţi schimba.

2. Sunt foarte prinsă cu munca la birou si nu am timp sa-mi vizitez familia de sarbatori, desi e o tradiţie de ani de zile şi mă simt vinovată faţă de părinţi.

Sugestii:

· Purtaţi o discuţie cu ei şi explicaţi-le cât de prinsă sunteţi în munca de birou;

· Arătaţi-le iubire şi respect facându-le o vizită înaintea sărbătorilor;

· Oferti-le un mic cadou în semn de preţuire dând sens sărbătorilor;

· Invitaţi-i la dumneavoastră, poate că ei au mai mult timp disponibil;

· Transmiteţi-le un mesaj sau o felicitare ca să vadă căt de importanţi sunt ei pentru dumneavoastră în semn că nu i-aţi uitat.

3. Mi-am luat concediu şi mi-am lasat colega de birou cu toată munca mea pe cap şi ştiu că îi e foarte greu.

Sugestii:

· Spuneţi-i ceea ce gândiţi şi simţiţi;

· Negociaţi cu colega dumneavoastră plecarea în concediu astfel încăt situaţia să se normalizeze şi angajaţi-vă într-o relaţie de reciprocitate pe viitor când rolurile se vor schimba;

· Motivaţi plecarea în concediu;

· Asigurati-o că o iubiţi şi apreciaţi pentru efortul depus şi competenţa sa;

· Amintiti-va ca în concediu să-i daţi un telefon şi s-o întrebaţi de modul cum se descurcă;

· Felicitaţi-o de sărbători!

Psiholog dr. Aurelia MORARU


  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
2016-10-14T02:05:34+00:00 28 Apr 2009|Lucrari personale|1 Comment

About the Author:

One Comment

  1. vlad florina 4 august, 2010 at 20:38 - Reply

    oameni carora le/am facut rau si nu au meritat. caracteristicile mele care m/au indrumat spre acest lucru sunt frustrarea in fata societatii,invidia,razbunarea. greselile le/am acceptat insa cum le repar? si cum scap de acest sentiment negativ? … multumesc

Leave A Comment