Psihoterapia colonului iritabil. O abordare integrativă biopsihospirituală în cadrul echipei de îngrijire

Conceptul de colon iritabil. Sindromul  colonului iritabil

Care credeţi că este cel mai des întâlnită afecţiune pe care o tratează medicul gastroenterolog? Gastrita? Ulcerul? Hepati­ta? De fapt, nu este vorba de nici una dintre ele. Problema cu care se confruntă 10-15% din populaţie, reprezentând cel mai frecvent diagnostic de prezentare la gastroenterolog, este una de care probabil n-aţi auzit niciodată, deşi sunt şanse mari să vă fi întâlnit cu simptomele ei: sindromul de intestin iritabil. Colonul iritabil, este o afecţiune intestinală fără o explicaţie organică, care se manifestă prin durere abdominală şi tul­burări ale tranzitului intestinal (constipaţie, diaree sau alter­nanţa constipaţie-diaree). Inci­denţa acestei afecţiuni creşte în timpul adolescenţei şi atinge un vârf în intervalul de vârstă 20-40 de ani. Astfel, în cea mai activă perioadă a vieţii, sunt şanse mari de a suferi de dureri abdominale, constipaţie sau diaree, care vor strica cu siguranţă tot cheful (Dr. Diana Dumitraşcu, Dr. Oana Zărnescu,  Revista Prevention, februarie 2009).

Primele manifestări

Cel mai supărător simptom al bolii este suferinţa fizică sau disconfortul abdominal. „Durerea este în majoritatea cazurilor difuză şi variabilă ca localizare, 50% dintre paci­enţi prezentând două sau mai multe localizări”, spune dr. Diana Dumitraşcu, medic specialist gastroenterolog. „Intensitatea durerii este, de asemenea, variabilă şi poate să scadă după defecaţie. Disconfortul abdominal este însoţit de modificări ale consis­tenţei şi frecvenţei scaunelor şi de apariţia diareii, constipaţiei sau de alternanţa acestora. Deseori apar şi alte semne, cum este meteorismul abdominal”, explică specialistul.

Alte simptome

O parte dintre persoanele dia­gnosticate cu această afecţiune descriu o simptomatologie digestivă, fără vreo legătură cu afectarea colonului: arsuri retrosternale, greaţă, saţietate precoce. Pe lângă manifestările digestive, pacienţii se prezintă uneori la medic pentru stări care aparent nu au nici o legă­tură cu diagnosticul de sin­drom de intestin iritabil, cum ar fi: cefaleea (durerea de cap), disfuncţiile sexuale (precum impotenţa), tulburările somnului, sindromul de oboseală cronică, în funcţie de predo­minanţa manifestărilor, afecţi­unea se clasifică în: sindrom de intestin iritabil cu predomi­nanţa diareii, sindrom de in­testin iritabil cu predominanţa constipaţiei şi sindrom de in­testin iritabil cu alternanţa constipaţie-diaree.

Ce trebuie să ştim?

• Sindromul de intestin iritabil este o afecţiune a cărei cauză nu este cunoscută cu exactitate, iar investigaţiile uzuale nu des­coperă nimic neobişnuit.

• Sunt necesare diferite inves­tigaţii pentru a deosebi această afecţiune de alte boli ce pot determina simptome similare. Pentru persoanele în vârstă e esenţială în special efectuarea unei colonoscopii, care permi­te excluderea unor afecţiuni severe; în primul rând a cance­rului de colon.

• Simptomele care apar în cursul sindromului de intestin iritabil pot persista chiar ani de zile, în ciuda regimului alimen­tar şi eventual administrării unor medicamente. Aşadar, nu trebuie a ne îngrijora dacă neplăcerile persistă. Nu înseamnă că suferim de o boală foarte gravă.

• O ameliorare netă a simpto­matologiei poate fi urmarea directă a unui mod de viaţă echilibrat, cu mese regulate, cu evitarea exceselor, echili­bru între muncă şi odihnă, evitarea sedentarismului.

• Afecţiunea nu determină scăderea în greutate, nici sângerare gastrointestinală, febră sau puroi în scaun. Apariţia oricăruia din aceste elemente reprezintă un semnal de alar­mă şi sunt necesare investiga­ţii suplimentare rapide.

Alimente permise şi interzise

„Fiecare bolnav cu colon irita­bil este unic în felul său”, este de părere dr. Dumitraşcu. „Ce-i prieşte unei persoane afectate s-ar putea să-i produ­că neplăceri alteia. De aseme­nea, consumarea aceluiaşi aliment uneori poate determi­na probleme digestive, alteori nu”, adaugă aceasta. De aceea un regim alimentar foarte strict este deseori inutil. Este important însă ca pacien­tul să identifice alimentele care îi provoacă în mod repe­tat neplăceri digestive şi să le elimine din meniul zilnic. Regimul alimentar variază şi în funcţie de simptomatologia care predomină: diaree, constipaţie sau alternanţa dintre acestea. Iată ce trebuie să ai în frigider şi cămară în funcţie de fiecare problemă:

Constipaţie

Produse recomandate

Când intestinul leneveşte, este cazul să îl ajutăm puţin să iasă din vacanţă. Câteva ali­mente pot accelera tranzitul intestinal, contribuind la ameliorarea constipaţiei:

• Cereale integrale: pâine de grâu integral, secară, ovăz, muşii, pâine graham, pâine neagră;

• Fructe: prune, piersici, pere, mere, caise, portocale, mandarine, grapefruit, căp­şuni, zmeură, pepene galben, struguri, curmale, smochine;

• Legume şi salate: fasole, mazăre uscată, morcovi, varză;

• Băuturi: cafea, lapte, sucuri naturale, apă minerală, ceai de plante, dar nu ceai chinezesc. E bine de ştiut că anumite per­soane pot avea o reacţie inver­să: agravarea constipaţiei în urma consumului de cafeina. Ce trebuie să eviţi:

• Zaharuri rafinate; acestea se găsesc în produsele de cofetă­rie şi patiserie şi în sucuri. O dietă bogată în zaharuri rafi­nate, dar săracă în vitamine, minerale, fibre şi alţi nutrienţi este o cauză a constipaţiei;

• Orez şi alimente bogate în calciu (brânzeturi) ori tanin (afine, coacăze, vinuri roşii);

Diaree

Produse recomandate

De obicei diareea din intesti­nul iritabil nu este severă şi nu apare în timpul nopţii. Este importantă autoanaliza dietei alimentare şi evitarea produ­selor ce au determinat în tre­cut această afecţiune. Atunci când diareea apare, câteva mă­suri dietetice pot ajuta depăşirea cu bine a problemei:

• A se bea cel puţin opt pahare de apă sau ceai pentru a înlocui lichidele pierdute. Laptele poate prelungi prezenţa simptomelor de diaree, dar conţine nutrienţii necesari organismului şi contribuie şi la hidratare. De aceea, consumul de lapte poate fi indicat doar în cazurile de diaree uşoară;

• Culturile active de bacterii benefice (probiotice) reduc severitatea diareii şi îi scurtează durata de manifestare. Probioticele se găsesc în iaurturile care conţin culturi active sau în su­plimentele alimentare;

• Orezul, pâinea prăjită şi bana­nele mai sunt recomandate.

Ce trebuie evitat:

• Laptele, cafeaua, sucurile acidulate;

• Alimentele prea condimentate;

• Prunele, strugurii şi alte fruc­te dulci (mere, pere, piersici, pepene). Pentru anumite per­soane, îndepărtarea cojii de la fructe şi legume le face mai uşor de digerat. Şi variantele conser­vate sau fierte pot fi bine tolera­te de organism;

• Alimentele bogate în grăsimi: prăjeli, carne grasă, deserturi cu conţinut mare de grăsimi, unt sau margarina în exces, smântâ­nă grasă sau snacks-uri;

• Dacă diareea este însoţită de crampe abdominale sau meteorism, se recomandă evitarea alimentelor care accentuează aceste simptome: mazărea, fasolea, varza, conopida, ceapa, varza de Bruxelles, băuturile carbogazoase, berea sau chiar guma de mestecat.

Vizita la medic

Este adevărat, sindromul de intestin iritabil nu este o proble­mă gravă de sănătate. Dar, îna­inte să stai liniştit, este nevoie ca specialistul să te supună câ­torva analize. „Sindromul de intestin iritabil nu este nici pe departe singura afecţiune care determină durere abdominală, constipaţie şi diaree. Numeroa­se alte boli, dintre care unele grave, îşi pot trăda prezenţa prin aceleaşi simptome. Doar medicul poate face diferenţa între un cancer de colon, de exemplu, şi sindromul de intes­tin iritabil”, explică dr. Dumitraşcu. în concluzie, nu te panica, dar nici nu ignora semnele sindromului de intes­tin iritabil. Nu considera dure­rea, balonările, tulburările de tranzit nişte suferinţe aproape normale, cu care te-ai obişnuit. Până la urmă, de ce să le laşi să-ţi strice dispoziţia, când ai la îndemână atâtea soluţii? Vizita la medic trebuie să fie primul pas, pentru a exclude alte probleme mai grave. Regi­mul dietetic, pasul următor. Iar dacă nici acesta nu va da roade, îi poţi veni de hac cu tratamentul medicamentos.  

Descoperă diagnosticul

Dacă vă confrunţi cu vreunul dintre următoarele semne, atunci cu siguranţă suferiţi de sindromul de intestin iritabil. Mergeţi la medic pentru un tratament adecvat.

1. Durere abdominală sau disconfort abdominal pe parcursul a 12 săptămâni în decurs de un an, cu cel puţin două dintre următoarele caracteristici:

– ameliorare odată cu defecaţia;

– însoţită de modificări în frecvenţa şi aspectul scaunului.

2. Prezenţa a mai mult de trei scaune pe zi sau mai puţin de trei scaune pe săptămână;

3. Aspect anormal al scaunului: tare sau apos, la mai mult de unul din patru scaune;

4. Senzaţia de urgenţă a defecaţiei sau de evacuare incompletă;

5. Prezenţa de mucus în scaun la mai mult de unul din patru;

6. Balonare în cel puţin o zi din patru.

Studiu de caz

Trimiterea pacientului la cabinet a fost făcută de medicul gastroenterolog.

Şedinţa I:

Anamneza: pacientul s-a prezentat la cabinet însoţit de mamă şi un prieten. Pacientul are 28 ani, are funcţia de manager, este necăsătorit, are o prietenă despre care afirmă că nu se ridică la standardele dorite de el, dar ştie să-i fie alături în momentele lui grele. Mai are un frate mai mare decât el, căsătorit, care lucrează în acelaşi domeniu cu aceeaşi funcţie.

Simptomele bolii: are greaţă, insomnii, anumite mâncăruri îi fac rău, evită să mănânce de teamă că ar putea să i se facă rău.  El a mai avut o criză în urmă cu şase luni, a fost internat în spital în Bucureşti primind un tratament de la psihiatru. Deoarece o vreme s-a simţit bine, a întrerupt tratamentul fără avizul medicului. Tulburarea i-a afectat viaţa profesională, familială, interpersonală.

I-am aplicat o baterie de teste care au evidenţiat o imagine de sine diminuată, tendinţe depresive-hipocondriace conturate, tendinţe schizoide conturate.

Am efectuat evaluarea psihologică.

Metodologie:

1. Interviul psihologic structurat

2. ST1

3.Testul Frieman

4.Testul Arborelui

4.Testul Persoanei

5. Draw a Person

6. Interviul „Drumul”

I-am administrat sugestii pozitive de întărire a eului.

Obiectivele:

1.      Întărirea eului, creşterea încrederii în sine

2.      Liniştirea şi maturizarea afectivă

3.      Restructurarea personalităţii prin afirmarea asertivităţii

4.      Modelarea masculinităţii

Şedinţa II:

A venit însoţit de mamă.

În intervalul dintre şedinţe nu se hrănise, a avut stări de fatigabilitate, insomnii şi a consultat psihiatrul. Acesta nu i-a fixat un diagnostic definitiv, dar i-a prescris o reţetă indicându-i următoarele medicamente: Cipralex, Depakin, Eglonil, Rivotril.

Am abordat tema hipnozei, pacientul a fost de acord şi am familiarizat pacientul cu tehnica. I-am testat imaginaţia printr-un scenariu şi sugestibilitatea folosind pendulul lui Chevreul. A urmat o şedinţă de relaxare şi deoarece a intrat în transă i-am spus povestea ”Călugărul” în scopul regenerării resurselor. Pacientul a răspuns pozitiv liniştindu-se şi căpătând speranţă.

Şedinţa III:

A venit însoţit de fratele lui.

I-am indus transa şi am aplicat scenariul „Călătorie la o stâncă”. A intrat într-o transă profundă încât la sfârşit nu şi-a amintit aproape nimic, dar se simţea relaxat, avea mai multă încredere in el şi în procesul de vindecare.

Şedinţa IV:

La sugestia psihologului, o pacientă care îşi încheiase sedinta şi care învinsese depresia, i-a vorbit despre beneficiile psihoterapiei, încurajându-l.

I-am indus transa şi am aplicat scenariul „Coridorul”. Si-a amintit parţial camerele vizitate în cadrul scenariului. Starea de confort câştigată a fost profundă.

Şedinţa V:

Pacientul a raportat o ameliorare a stării sale de sănătate, lucrează cinci ore zilnic fără să obosească, a învăţat să încorporeze stresul profesional, manifestă o tot mai mare detaşare având rezultate foarte bune în activitatea sa. Stare sa de bine a fost remarcată şi de echipa pe care o conduce, dar şi de familie şi prieteni.

În transă i-am spus povestea ”Noroc, ghinion, cine poate şti”.

Şedinţa VI:

În această şedinţă am vorbit iniţial despre prietenie, ocazie cu care pacientul mi-a mărturisit că este pentru prima dată când se gândeşte serios la o relaţie constantă bazată nu doar pe atracţie fizică ci şi pe anumite valori morale. Şi-a identificat valorile prieteniei, ale cuplului propunându-şi pe viitor să construiască o relaţie trainică, care să ofere un suport reciproc ambilor parteneri. De asemenea mi-a raportat că şi-a făcut ordine şi în programul de viaţă: ore de masă fixe, o dietă corespunzătoare, opt ore de somn, un program de lucru flexibil, socializare. A constatat cu surprindere că firma are succes în timp ce managerul şi-a schimbat stilul de interacţiune cu subalternii renunţând la tonul agresiv, înlocuindu-l cu o comunicare eficientă şi un stil democratic de lider. Tehnica convorbirii nondirijate cu pacientul s-a dovedit a fi una benefică.

Şedinţa VII:

În transă am condus pacientul spre „Locul secret” al liniştii şi deconectării sale. Pacientul a redescoperit marea, locul său secret unde s-a simţit bine vara trecută cu prietenii săi. După hipnoză l-am învăţat ancorarea în stări resursă.

Şedinţa VIII:

Pacientul mi-a raportat că a învăţat să se descurce din nou singur, mama a plecat acasă, în alt oraş, vorbesc la telefon şi se vizitează în week-end.

Inducerea transei şi aplicarea scenariului ”Bolovani şi poduri”. Pacientul a intrat într-o hipnoză profundă şi când a revenit la starea de veghe nu şi-a mai reamintit nimic.

Şedinţa IX:

I-am indus transa şi am lucrat pe interconectarea cu Puterea interioară, o parte a sa cu care s-a născut.

Prin hipnoanaliză, am descoperit că tehnica a fost benefică, pacientul declarând că se simte ca renăscut. Pacientul a descoperit că în iubire a fost zgârcit, a preferat să primească decât să dăruiască şi şi-a propus să se deschidă, să dăruiască iubire fără să se mai gândească la pierdere.  Medicul i-a micşorat numărul de medicamente şi doza, pacientul continuă să se simtă bine luptând cu încredere şi sperând că poate să-şi menţină echilibrul câştigat. În paralel cu terapia medicamentoasă si psihoterapia, a fost la biserica, s-a confesat şi urmează şi indicaţiile preotului.

 Terapia continuă, colaborarea  medic,  pacient, psiholog, familie, preot, contribuind la acordarea unui bun suport biopsihospiritual  pacientului aflat în impas existenţial.

Psiholog dr. Aurelia MORARU

Bibliografie

1.      Dafinoiu I., J.L. Vargha, Hipnoza clinica. Tehnici de inducţie. Strategii terapeutice. Ed. Polirom, Iasi, 2003

2.      Dafinoiu I., J.L. Vargha, Psihoterapii scurte, Ed. Polirom, Iasi, 2005

3.      Dafinoiu I., Personalitatea, Ed. Polirom, Iasi, 2002

4.      Dafinoiu I., Suport curs hipnoza, Constanta

5.      Fontaine Ovide, Fontaine Philippe (traducere de Geta-Liuba Dafinoiu), Ghid clinic de terapie comportamentală şi cognitivă, Editura Polirom, 2008)

6.      Sue Knight, Tehnicile programării neurolingvistice, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008

7.      Sidney Rosen, Vocea mea te va însoţi, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008

8.      Bandler Richard, Grinde John, Tehnicile psihoterapiei, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2007

9.      Lăzărescu Mircea (coordonator), ICD-10 Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament, Editura All, 1998

10.  Romilă Aurel, DSM-IV, Asociaţia psihiatrilor Liberi din România, Bucureşti, 2000

11.  O’Hanlon William Hudson, Martin Michael, Hipnoza centrată pe soluţii

12.  Un seminar didactic cu Milton Erickson

13.  Ruediger Dahlke, Boala ca şansă, Editura Trei, Bucureşti, 2008


  •  
  •  
  •  
  •