Categorii

Sondaj

Ati apela la ajutorul unui psihoterapeut?

View Results

Loading ... Loading ...



Anunturi Google


Anturajul copilului meu şi modalităţi de control

By admin | December 18, 2011

Anturajul copilului meu şi modalităţi de control

Autor:Psiholog dr.Aurelia MORARU

Sunt o mamă foarte ocupată, am o profesie liberală ce-mi ocupă mai toată ziua, dar în acelaşi timp sunt foarte preocupată şi de dezvoltarea armonioasă a copilului meu, ni se adresează la cabinet o mamă. Soţul meu are o activitate în strainătate, vine acasă o dată la trei luni, iar atunci când este prezent în familie nu  are răbdare cu băiatul, se enervează uşor, jigneşte şi este agresiv verbal. Are obiceiul să pună etichete negative într-un mod facil băiatului şi să domine atât în relaţia de cuplu cât şi în relaţia părinte-copil dorind să aibă mereu ultimul cuvânt. Atmosfera din familie este deseori viciată, băiatul este trist şi aceasta se reflectă negativ în randamentul şcolar şi în relaţiile cu colegii, în integrarea sa, are tendinţa să folosească acelaşi limbaj suburban ca şi tatăl lui. Deoarece observă în cartier alţi copii lăsaţi liberi, nesupravegheaţi de părinţii lor îşi doreşte să fie ca ei, să petreacă timp cu aceştia, să facă parte din anturajul lor. Cum pot gestiona această situaţie şi cum aş putea controla ieşirile şi anturajul copilului meu pentru a evita comportamentele nedorite, neacceptate din punct de vedere social?

Ca specialişti, dar şi ca părinţi, este firesc să ne punem anumite întrebări:

  • Poţi supravega copilul 24 de ore din 24?
  • Ce este de dorit: să poţi supravega din umbră sau în mod direct copilul?
  • Cât de permisiv poţi fi cu copilul tău?
  • Cum e să fii un părinte sufocant sau total dezinteresat de anturajul copilului tău?
  • Cine stabileşte regulile în cadrul familiei?

Sugestii

  • Stabiliţi o relaţie sănătoasă cu copilul bazată pe afecţiune, încredere şi respect.
  • Petreceţi timp de calitate cu copilul, nu contează timpul alocat cât modul în care îl petreceţi, comunicarea şi activitţile în acest timp.
  • Evitarea  limitelor (supracontrolul sau dezinteresul).
  • Implicarea directă, observarea comportamentului copilului, verificarea periodică a copilului.
  • Cunoaşterea prietenilor copilului, invitarea lor acasă, participarea la diverse evenimente.
  • Cunoaşterea copiilor din anturaj, a familiior acestora, un minim de informaţii.
  • Copiii trebuie să ştie că a avea un părinte grijuliu înseamnă a avea un părinte care te iubeşte şi îţi doreşte binele şi nicidecum nu este vorba de CONTROL aşa cum se exprimă unii copii.
  • Ajutaţi copiii să ia decizii, responsabilizaţi-i.
  • Găsiţi ecuaţia potrivită pentru a îmbina atenţia acordată pentru supraveghere cu doza de libertate necesară odată cu creşterea copilului.
  • Este aproape imposibil să supraveghezi un copil în mod permanent, 24 de ore din 24. Acordaţi încredere copilului, verificaţi-l şi apreaciaţi-l atunci când are comportament dezirabil din punct de vedere social. În acest mod îi daţi încredere în el, recompensa verbală înseamnă mult pentru copil.
  • Pe măsură ce  copilul creşte ese firesc să-l controlaţi din umbră evitând situaţiile ce l-ar putea jena, desconsidera în ochii colegilor care se bucură de mai multă încredere din partea părinţilor.
  • A fi permisiv în mod exagerat este la fel de nociv cu a fi dezinteresat.
  • Evitaţi să fiţi părinţi sufocanţi sau total lipsiţi de interes pentru copilul vostru, dezvoltaţi armonia, echilibrul în relaţia voastră.
  • Regulile sunt stabilite de comun acord de ambii părinţi, ei trebuie să aibă un sistem unitar în ceea ce priveşte educaţia copilului. De asemenea şi bunicii trebuie să aplice aceleaşi reguli, altfel copiii vor fi derutaţi şi ar putea specula de pe urma inconsecvenţelor în educaţie oferite de membrii familiei, aspectul acesta se va reflecta  şi în comportamentul lor. Copiii fac ceea ce observă la părinţi şi nu ceea ce aceştia doar predică.
  • Ca părinte e firesc să înveţi mereu, să te autoeduci continuu pentru a putea îngriji, supravega şi educa proprii copii.
  • Formaţi o echipă, renunţaţi la adversitate!

 

 

Topics: Lucrari personale | No Comments »

Povestea ochilor

By admin | November 28, 2011

Povestea ochilor

A fost odata o fata oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba. Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era intotdeauna gata sa o ajute. Intr-o zi ea i-a spus lui: “Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine.” Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei. El a intrebat-o: “Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?” Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze. Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris un bilet spunand: “Sa ai grija de ochii mei, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!” Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii. Viata este un cadou! Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca. Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance. Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu pentru o companie. Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a plecat de tanar de pe acest pamant. Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba copii. Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada. Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la cineva care merge pe jos aceeasi distanta. Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca. Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Creatorului nostru. Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeu ca esti in viata!

Topics: Metafore si meditatii, Povesti terapeutice | No Comments »

Ce pot face pentru clarificarea relaţiei de cuplu?

By admin | November 23, 2011

Ce  pot face pentru clarificarea relaţiei de cuplu?

Psiholog ADINA MORARU

 

Poveste de viaţă. În una din zile am avut o discuţie contradictorie cu partenerul meu şi acesta s-a supărat şi a părăsit brusc locuinţa, povesteşte Anda. Vreme de două săptămâni nu am mai ştiut nimic despre el, timp în care eu am fost foarte tristă, dezamăgită de comportamentul lui imprevizibil. Atunci am realizat că nu-l cunosc suficient de bine, chiar dacă suntem într-o relaţie de cinci ani. M-am simţit disperată, am plâns, i-am dat telefon şi i-am transmis mesaje, dar el a rămas neclintit în decizie şi comportament. Abia mai târziu când mi-a dat o întâlnire la care eu m-am dus într-un suflet, am aflat că timp de doi ani s-a ascuns de mine în anumite decizii ce privesc viaţa în cuplu şi anumite alegeri ce se iau de comun acord. Partenerul meu este o fire posesivă, m-a ţinut tot timpul din scurt şi mi-a reproşat continuu ceea ce eu de fapt nu făceam, nu gândeam şi nu trăiam. Mai exact îmi reproşa că îl înşel, că tânjesc după foştii prieteni sau că îmi plac acum alţi bărbaţi din anturaj. În tot acest timp, el s-a întâlnit şi a menţinut anumite relaţii cu fostele iubite, care îl şi “consiliau în momentele lui grele”. A arătat cu degetul spre mine când de fapt ar fi trebuit să-şi recunoască propriile gânduri, trăiri şi comportamente ce nu cadrau cu adevărata relaţie de cuplu unde valorile ar trebui să fie dragostea, respectul, încrederea şi fidelitatea. Ce pot să fac pentru a nu-i mai permite pe viitor să-şi proiecteze “umbra” asupra mea, ci mai degrabă să şi-o conştientizeze pe-a lui? Să mă mai împac sau să-mi văd de drumul meu?
Primul pas pentru a şti dacă împăcarea este o decizie bună este să analizezi care au fost  adevăratele cauze ale despărţirii şi să te asiguri că ai motive întemeiate pentru a te împăca.
V-aţi despărţit dintr-o cauză care atunci ţi se părea neclară, erai în totală confuzie, dar acum probabil  te-ai mai luminat. Este timpul să dai la o parte „perdeaua de ceaţă” şi să identifici  adevăratele cauze, pentru a nu se ajunge după împăcare din nou la o altă despărţire. Până nu faci curat în această relaţie, vei avea tendinţa să repeţi acelaşi comportament, aceleaşi greşeli în relaţia actuală şi chiar în cele viitoare.
Dacă nu înveţi din greşeli,  vei repeta istoria. Analizează relaţia din toate perspectivele şi  răspunde-ţi la întrebările care te frământă, observă ceea ce îţi doreşti în această relaţie, ce compromisuri eşti dispusă să faci şi dacă merită. Formulează  clar obiectivele tale, comunică cu partenerul şi fă-ţi cunoscut punctul tău de vedere, valorile tale, principiile, aşteptările. Întreabă-te ce dăruieşti şi ce primeşti, fă o balanţa!
Important este  să iei în calcul  vechile nemulţumiri odată ce le-ai mărturisit şi să găseşti strategii de rezolvare, altfel relaţia va ajunge din nou în acelaşi punct.
Nu vă grăbiţi să redeveniţi ce aţi fost odată, amintiţi-vă că personalitatea este dinamică. La această etapă de viaţă gândiţi diferit, aveţi alte aşteptări şi obiective mai complexe.

Deşi poate nu crezi, despărţirile te ajută să evoluezi, să te descoperi şi îţi oferă o nouă perspectivă asupra lucrurilor atât ca femeie singură, cât şi ca femeie în cuplu. Poţi folosi aceste lecţii de viaţă pentru a construi o  relaţie mult mai solidă în cazul în care amândoi vă doriţi să reconstruiţi o relaţie care nu mai poate funcţiona după reguli vechi la vârsta actuală. Este timpul să veniţi cu noi strategii, să vă ridicaţi la alt nivel al conştiinţei, să daţi un sens nou relaţiei voastre.
Cât despre principalul factor care poate duce la insucces, acesta este dezinteresul pentru partenerul de cuplu şi relaţia întreruptă,  absenţa adevăratei iubiri, absenţa respectului şi al încrederii.  Nu lăsaţi  relaţia să funcţioneze în virtutea inerţiei, îngrijiţi-o!

Dacă ai făcut totul şi relaţia este în continuare disfuncţională, pune punct şi ia-o de la capăt cu un alt partener. Aminteşte-ţi, nu ai voie să repeţi greşelile din trecut! Chiar dacă vei mai greşi , probabil va fi vorba de experienţe total diferite, o persoană inteligentă social nu face aceeaşi greşeală de două ori.

Dacă ai epuizat toate alternativele şi încă nu ai depăşit criza existenţială, apelează la un psiholog pentru consiliere!

 

Topics: Lucrari colaboratori | No Comments »


« Previous Entries Next Entries »

web13