MAESTRUL

A fost odata ca niciodata un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atât de minunat încât toata lumea era profund emotionata în fata cuvintelor sale pline de iubire. În multime se afla un om care a ascultat fiecare cuvânt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inima foarte mare. El a fost atât de emotionat de cuvintele maestrului încât s-a simtit obligat sa-I invite pe acesta în casa lui. De aceea, când maestrul a terminat de vorbit, el a iesit în fata multimii, l-a privit pe maestru direct în ochi si i-a spus:

– “Stiu ca esti foarte ocupat si ca toata lumea doreste sa-ti cucereasca atentia. Stiu ca nu ai timp nici macar sa ma asculti, dar inima mea este atât de

deschisa si simt atâta iubire pentru tine încât as dori sa te invit la mine acasa. Doresc sa pregatesc cea mai buna masa pentru tine. Nu ma astept sa accepti invitatia mea, dar am simtit nevoia sa ti-o adresez”.

Maestrul l-a privit în ochi pe omul nostru, si cu un zâmbet fermecator, i-a raspuns:

– “Pregateste totul. Voi veni”.

Dupa care a plecat. Auzind aceste cuvinte, bucuria din inima omului nostru a fost fara limite. Aproape ca nu mai avea rabdare sa-si astepte maestrul si sa-I serveasca cu inima plina de iubire. Aceasta era cea mai importanta zi din viata lui: ziua când maestrul urma sa fie alaturi de el. A cumparat asadar cele mai bune alimente si cel mai bun vin, precum si cele mai frumoase haine, pentru a le oferi ca o ofranda maestrului. A alergat apoi acasa sa pregateasca totul în vederea vizitei maestrului sau. A facut o curatenie generala în casa, a pregatit o gustare excelenta si a aranjat masa cum a stiut mai bine. Inima lui era plina de bucurie, caci maestrul urma sa vina în curând. În timp ce astepta cu nerabdare, cineva a batut la usa. S-a repezit sa o deschida, dar în locul maestrului a vazut o batrâna. Aceasta l-a privit direct în ochi si l-a spus:

– “Sunt rupta de foame. Poti sa-mi dai o bucata de pâine”?

Omul nostru se simtea putin dezamagit, dar i-a raspuns femeii:

– “Te rog, intra în casa”.

A asezat-o apoi pe locul pe care îl pregatise pentru maestrul sau si i-a dat mâncarea pe care o preparase pentru acesta. Era însa nerabdator si abia astepta ca ea sa termine de mâncat. Batrâna a fost miscata de atâta generozitate. Ea i-a multumit omului si a plecat. Atunci, omul nostru a pregatit din nou, în toata viteza, masa pentru maestrul sau. Nici nu a terminat bine, ca cineva a batut la usa. De data aceasta, s-a dovedit a fi un strain care caIatorise prin desert. Strainul l-a privit în ochi si i-a spus:

– “Mi-e foarte sete. Poti sa-mi dai ceva de baut”?

Omul s-a simtit din nou dezamagit ca nu era maestrul sau, dar l-a invitat pe strain în casa, l-a pus la masa pe care o pregatise pentru maestru si l-a servit cu vinul pe care intentiona sa-I daruiasca maestrului sau. Când strainul a plecat, omul a început din nou sa pregateasca totul pentru venirea maestrului. Cineva a batut din nou la usa. Când omul nostru a deschis usa, în prag statea un copilas. Acesta l-a privit în ochi si i-a spus:

– “Mi-e frig. Poti sa-mi dai o patura sa îmi acopar corpul”?

Omul nostru s-a simtit din nou dezamagit ca nu era maestrul sau, dar l-a privit în ochi pe copil si a simtit cum inima i se încalzeste de iubire. El a adunat imediat hainele pe care le pregatise pentru maestrul sau si i le-a daruit copilului. Acesta i-a multumit si a plecat. Omul nostru a pregatit din nou întreaga casa pentru venirea maestrului sau, dupa care l-a asteptat pâna foarte târziu. Când si-a dat seama ca acesta nu va mai veni, s-a simtit foarte dezamagit, dar dispus totusi sa-I ierte. El si-a spus: „Stiam foarte bine ca nu trebuia sa ma astept ca maestrul sa vina în acest camin atât de umil. Desi el mi-a spus ca va veni, probabil ca ceva mult mai important l-a retinut în alta parte. Maestrul nu a venit, dar cel putin mi-a spus ca o va face, si acest lucru a fost suficient pentru a-mi umple inima de fericire”. A pus mâncarea si vinul la rece si s-a dus la culcare. Noaptea, el a visat ca maestrul sau a venit acasa la el. Omul era fericit sa-I vada, desi nu-si dadea seama ca viseaza.

-„Doamne, ai venit! Ti-ai tinut cuvântul! ”

Maestrul i-a raspuns:

– „Da, am venit, dar am fost de mai multe ori. Când mi-a fost foame, tu mi-ai potolit foamea. Când mi-a fost sete, tu mi-ai potolit setea. Când mi-a fost frig, tu mi-ai dat haine sa ma acopar. Orice faci pentru altcineva, pentru mine faci”.

Omul s-a trezit cu inima plina de fericire, caci a înteles ce l-a învatat maestrul sau. Acesta îl iubea atât de mult încât i-a trimis trei oameni ca sa-I învete marea lectie, potrivit careia maestrul traieste în toate fiintele vii. Oricând îi daruiti mâncare unui om înfometat, ori de câte ori îi daruiti apa unui om însetat, ori de câte ori îmbracati pe cineva caruia îi este frig, voi îi daruiti iubirea voastra Maestrului universal.

Sursa: RUIZ MIGUEL, “Arta de a iubi”, Editura MIX, Brasov, 2002

[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]
  •  
  •  
  •  
  •  
  •