aromani.jpgCasatoria la machedoni este un eveniment ce se petrece cu mare fast. Intinderea ei temporala este mai extinsa decat nunta la romani. Detaliile ar putea acoperi lejer paginile unei carti.
Nunta la machedoni dureaza o saptamana. Incepe de miercuri si are punctul final abia luni, fiecare zi avand diferite ritualuri aparte.

In prima zi, mirele si mireasa gazduiesc in acelasi timp la casele lor doar rudele apropiate ale acestora, adica: bunici, parinti, frati si veri de gradul intai. Aici se desfasoara activitatea de “aprindere” a aluatului, adica de framantare. Aluatul este pus intr-un vas care este acoperit cu un prosop peste care se pun bani de la fiecare in parte, suma finala fiind impartita in mod egal de catre domnisoarele de onoare.

A doua zi, vineri, sunt invitati toti membrii familiei apropiati si indepartati ai familiei miresei cat si prietenii apropiati ai acesteia. Intr-o camera este asezata zestrea fetei si rochia pe care o va imbraca la ceremonie. Vin si socrii mari (fara mire) pentru a “cumpara” fata. Acest obicei trebuie sa includa si darea unor bani reprezentantelor de sex feminin din familia miresei iar ziua se incheie cu o masa festiva.

A treia zi are loc nunta miresei si a mirelui separat. Mireasa este imbracata intr-o rochie eleganta dar nu cea de mireasa si are ca invitati toata familia si prieteni apropiati la ea acasa pentru o petrecere in care se canta si se danseaza, ea stand in capul horei. Inca un obicei unde se obisnuieste sa se daruiasca miresei si socrilor mici bani. La nunta baiatului este un cerc mai restrans. Mirele se duce sa-l ia pe nas pentru a-l aduce la el acasa. Aici incepe un adevarat ritual: Se ia un bat de lemn sub forma de cruce si trei mere rosii. Soacra mare are pregatit un material din matase alba. In acest timp se interpreteaza cantece traditionale. Nasul coase bucata de material pe lemn cu ata rosie, cavalerii de onoare tin steagul din toate partile si se pun bani care urmeaza sa fie impartiti intre ei. Mirele cu tineretul se duc cu un pepene rosu la nunta miresei si danseaza cu el in hora. Rudele miresei il scot pe ginere in cap, obicei ce este urmat iar de darea de bani.

Duminica, rudele baiatului se duc si iau nasii pentru a-i aduce la ei acasa. Mirele se barbiereste si se duc acasa la mireasa. Aceasta iese la usa, ii pupa mana socrului mare care ii daruieste bani iar socrul mare ii daruieste socrului mic bijuterii de aur in semn de respect fata de mireasa. Mireasa isi pune rochia traditionala alba de nunta, se duce intr-o camera unde totul este alb. Acolo se afla mirele impreuna cu cavalerii acestuia de onoare care ii canta doine de jale in care se povesteste despre despartirea ei de familia proprie. Rudele fetei isi iau la revedere de la mire si de la mireasa si simbolic lui i se dau niste palme cu care vor sa faca referire la respectul pe care trebuie sa i-l poarte fetei iar cavalerii de onoare, tot simbolic, incearca sa-l fereasca de acestea. Doi barbati apropiati miresei o scot din casa, se face hora in fata casei si urmeaza plecarea mirilor impreuna cu nasii. Baietii apropiati miresei simbolic pazesc masina ca sa nu plece mireasa, gest la care mirele trebuie sa dea conform obiceiurilor, bani. Soacra mica toarna apa in urma celor plecati cu semnificatia sa aiba o viata usoara. Mirii se duc la baiat acasa unde peste cateva ore are loc nunta religioasa. Dupa terminarea acesteia, socrii mici pleaca urmand sa revina la nunta de seara. Mireasa ajunge in fata casei mirelui si pe muzica traditionala trebuie sa unga toate colturile casei cu untuna . La masa cea mare, rudele miresei se aduna si merg impreuna la eveniment.Cateva dintre ele imbraca haine tiganesti si danseaza in fata nasului cu un miel sau o gaina si cadouri pentru ei. Se ofera darurile in schimbul unei sume de bani cat mai mare, se fura mireasa, se recupereaza si petrecerea continua in mod normal.

In ultima zi, rudele mirelui se imbraca in tigani si o fata sau un baiat se imbraca in rochia miresei, iau nasii si se duc la mireasa acasa unde incep simbolic sa se planga socrilor mici de mireasa facand un mic spectacol in urma caruia primesc dupa obicei bani urmand apoi sa fure obiecte semnificative din casa miresei. Se intinde masa si “tiganii” ii ofera socrului mic tuica rosie ca semnificatie a pierderii virginitatii fetei, tuica ce se bea intre socrii mici si mari. Peste cateva ore se strang si danseaza pe muzica traditionala. Vin rudele miresei, danseaza si mireasa taie steagul in trei, patru bucati cu care este batuta simbolic de mire semnificand sa-i poarte respect iar ea le arunca pe spate peste casa pentru a fi intr-un ceas bun.

Obiceiul ce incheie aceasta ceremonie spune ca socrii miresei trebuie sa mearga la cineva apropiat ei si sa manance fasole.
Un alt aspect important este cel de a “a da zborul”, in macedoneste insemnand sa te logodesti. In comparatie cu logodna in alte etnii, cea in cazul de fata se face cu mare fast. Se mai poate numi si o nunta mai mica deoarece sunt invitate familiile ambelor parti impreuna cu prietenii cei mai apropiati si se sarbatoreste cu o masa mare si cu dans pe melodiile traditionale interpretate de o formatie. Insa cele doua persoane logodite nu vor putea sa locuiasca impreuna decat dupa ce este facuta nunta care are loc de obicei in aproximativ un an sau doi. De asemenea, daca este facuta doar casatoria civila, mirele si mireasa vor locui impreuna de-abia dupa ce nunta religioasa va fi facuta deci se impune in aceasta comunitate sa aiba loc ambele cununii. Exceptie fac doar persoanele care sunt divortate si se casatoresc a doua oara doar civil, ghidandu-se dupa zicala “Mireasa esti o singura data in fata lui Dumnezeu”.
Gasirea persoanei potrivite intr-o comunitate mica este mai grea si tocmai de aceea se organizeaza saptamanal asa numitele “serate”, unde se aduna aromanii si danseaza pe muzica traditionala. Cel mai cunoscut dans la ei este hora, care a pornit de la inceputuri din felul in care ciobanii armani isi pazeau turmele: faceau o hora in jurul oilor si al focului.

Pe parcursul cercetarii, am aflat experiente prin care au trecut anumite cupluri pentru a fi impreuna si acestea nu au fost deloc usoare.

Primul caz este cel al unei femei in varsta de 40 de ani, care cu lacrimi in ochi mi-a povestit cum intreaga familie i-a intors spatele in momentul in care aceasta i-a anuntat ca iubeste un barbat roman. Aceste cazuri sunt destul de des intalnite, si familiile de armani tind sa actioneze in acest fel pentru a constrange un membru al familiei sa renunte la o persoana care nu apartine comunitatii lor. Aceasta doamna a renuntat la mostenire si la casa parinteasca si si-a construit viata impreuna cu sotul ei luand totul de la zero. La nunta doamnei nu a venit absolut nimeni din familia ei, iar dupa 2/3 ani, a urmat primul sau copil, botez la care au venit in urma insistentelor doar parintii. “Este greu”, imi spune, “pentru barbatul pe care il iubesc am renuntat la familie, dar a meritat tot, si daca ar fi sa se intample din nou, as proceda la fel … in situatii de genul asta te gandesti: ori fericirea mea, ori fericirea rudelor”. Dupa trecerea anilor, situatia nu este foarte diferita. Stand in acelasi oras, nepotii isi vad bunicii cel mult de 2 ori pe an, de obicei de Paste si de Craciun.

Un alt caz pe care l-am cercetat este al unei fete care in prezent are 21 de ani. Mi-a povestit ca inca de la 19 ani, i s-a spus de catre parinti cu cine are sa se marita la varsta pe care o are acum. Casatoriile aranjate sunt inca o moda la aromani si cu parere de rau inca se intampla. Am intrebat-o cum se simte in aceasta postura si mi-a raspuns senin: “in momentul de fata am un prieten pe care il iubesc foarte mult, dar este roman si nu am nici un viitor cu el. Pana in vara trebuie sa ma despart de el, pentru ca asa a fost intelegerea … si toate rudele stiu ca urmeaza sa ma marit cu armanul cu care trebuie. La inceput nu mi s-a parut tocmai normal, dar mama mea imi spune ca nu trebuie sa ma marit cu cineva pe care iubesc, ci cu cineva care sa ma respecte si sa ma protejeze. L-am cunoscut pe baiat si am o parere buna despre el …”. Am fost curioasa sa stiu daca asa va proceda si ea la randul ei cand va fi mama si mi-a spus ca da, pentru ca o va face pentru binele copiilor ei, si pentru a se pastra sangele armanesc.

O alta poveste mi-a fost impartasita de o femeie in varsta de 28 de ani si este este unul din cele mai reusite cazuri. Ea isi aminteste ca fost o eleva eminenta in liceu avand aproape numai 10 pe linie. Media mare pe care o are a ajutat-o sa obtina de la varsta de 18 ani pana la cea de 27 de ani burse peste tot in lume in cele mai mari capitale ale lumii primind si mii de dolari si locuri de angajare in timpul facultatii. In ultima ei calatorie care a avut loc in Congo, era la un magazin alimentar unde, dintr-o neintelegere cu vanzatorul si-a pierdut rabdarea si a inceput sa vorbeasca singura in limba romana. De dupa rafturi a vazut un barbat care o urmarea cu privirea dar nu a bagat de seama. Iesind afara, acesta a venit dupa ea si a intrebat-o “esti din Romania: “da!”, din Constanta? “da!” “si esti cumva aromanca?” “da!” si acesta a fost inceputul unei frumoase povesti de dragoste intre doi aromani care s-au gasit in Congo. Relatia o sa se concretizeze cu un copil peste 5 luni si sunt foarte fericiti de atunci.

Parerea mea este ca numarul armanilor puri scade cu trecerea timpului fiindca vad din ce in ce mai des cazuri de casatorii mixte. Sunt oameni care aleg dragostea in detrimentul familiei lor si care trec peste orice conceptie invechita care le este spusa. Este de inteles ca vor sa pastreze sangele arman si traditiile, ritualurile, ca vor sa fie mai recunoscuti. Totusi, pentru unii oameni sunt mult mai importante alte principii si valori de viata, care, intr-un final aleg alta cale, o cale mai grea, dar mai fericita, calea respectului si iubirii reciproce.

Studiu realizat de 
Psihopedagog Anca MORARU

Related Images: