Intr-una din zile un negustor de produse lactate, primeste o invitatie de a se prezenta  la judecatorie  la o anumita data, fiindu-i intentat un proces de catre brutar.

Omul era foare ingrijorat si pana la data procesului nu-si mai gasea linistea. Se tot intreba cu ce o fi invinuit.

Brutarul insa stia. Si inca cum … Il tot banuia pe laptar ca il inseala la cantar atunci cand cumpara de la el unt.

Asa ca nu o data, dupa ce laptarul ii aducea kilul de unt si pleca, imediat cantarea marfa, in prezenta unor martori. Intradevar, banuielile sale erau justificate.
Ba primea 900 grame, ba 800 grame, au fost cazuri cand a primit si 750 grame de unt in loc de un kilogram.

In ziua judecatii, judecatorul  l-a intreabat pe negustorul de lactate:
-Spune, dumneata ai cantar cu care sa cantaresti untul ce-l  vinzi?
-Nu, domnule judecator. Nu am.
-Pai atunci, cum pretinzi ca vinzi untul cu kila?
-Pai sa vedeti, eu am o balanta. Pun pe o parte a balantei  kilul de paine ce o cumpar de la brutar, iar pe cealalta parte, pun unt, pana ce balanta se echilibreaza.

Morala: In viata primesti ce dai.


  •  
  •  
  •  
  •  
  •